ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3598/2012
Dosar nr. 323/54/2012
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 119 din 16 februarie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a stabilit competenţa de soluţionare a cauzei privind judecarea acţiunii formulată de SC E. SA în contradictoriu cu Garda Naţională De Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Judeţean Olt, în favoarea Tribunalului Olt, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, în cauză, Tribunalului Dolj, secţia contencios administrativ şi fiscal, îi revine competenţa de soluţionare a cauzei, întrucât, prin procesul-verbal de contravenţie seria X1. nr. XX1. încheiat la data de 26 iulie 2011 de agentul constatator din cadrul Gărzii Naţionale de Mediu - Comisariatul Judeţean Olt, petenta SC E. SA Slatina a fost sancţionată pentru săvârşirea contravenţiei prevăzute de art. 51 alin. A lit. c) din O.U.G. nr. 78/2000, cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 RON, reţinându-se că nu a respectat prevederile O.U.G. nr. 78/2000 cu modificările şi completările ulterioare privind gestiunea deşeurilor, deoarece nu a încheiat contracte cu unităţi specializate pentru colectarea, reutilizarea, reciclarea, transportul şi eliminarea deşeurilor de tipul fier vechi, anvelope uzate, D.E.E.E. (deşeuri de echipamente electrice şi electronice).
La aceeaşi dată, Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Olt a întocmit şi raportul de inspecţie nr. R1. din 26 iulie 2011, în cuprinsul căruia a consemnat cele constatate în urma verificărilor privind respectarea legislaţiei în domeniul de activitate al societăţii-petente, efectuate la sediul acesteia, precum şi măsurile dispuse faţă de neregularităţile reţinute.
Curtea de Apel a apreciat că raportul de inspecţie este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, respectiv actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Astfel, actul este emis de o autoritate publică, respectiv Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Judeţean Olt, în regim de putere publică-autoritatea având atribuţii de control asupra obiectivului, în vederea executării în concret a dispoziţiilor O.U.G. nr. 78/2000 şi Ordinului nr. 464/20092009, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice prin stabilirea măsurilor ce urmează a fi luate pentru îmbunătăţirea performanţelor de mediu de către titularul obiectivului controlat.
Împotriva hotărârii pronunţate de Curtea de Apel, SC E. SA a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, se arată că instanţa, interpretând greşit actul juridic dedus judecăţii, a schimbat natura ori interesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia - apreciind în mod greşit că Raportul de Inspecţie nr. R1. din 26 iulie 2011 întocmit de Garda Naţionala de Mediu - Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Judeţean Olt, este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, invocându-se motivul de recurs prevăzut la art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Recurenta susţine că raportul de inspecţie este un act premergător sau pregătitor în vederea emiterii procesului verbal de contravenţie, neproducând efecte juridice prin el însuşi şi nu poate fi contestat decât împreună cu actul producător de efecte juridice.
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Recurenta-reclamantă contestă procesul verbal de contravenţie seria X1. nr. XX1. încheiat la data 27 iulie 2011.
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 12 august 2011 sub nr. 9440/311/2011, petenta SC E. SA Slatina a solicitat instanţei anularea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei seria X1. nr. XX1. din 26 iulie 2011 întocmit de Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Olt, exonerarea de la plata amenzii în sumă de 20.000 RON şi implicit, anularea Raportului de inspecţie cu nr. 118 din 26 iulie 2011 din Registrul unic de control şi cu nr. 265 din 26 iulie 2011.
Prin procesul verbal contestat a fost sancţionată cu amendă contravenţională în cuantum de 20.000 RON pentru încălcarea dispoziţiilor art. 51 alin. A lit. c) din O.U.G. nr. 78/2000, reţinându-se că nu a încheiat contracte în ceea ce priveşte eliminarea/valorificarea deşeurilor de fier vechi, anvelope uzate şi D.E.E.E.
Înalta Curte constată că potrivit raportului de inspecţie nr. 265 din 26 iulie 2011, în perioada 25-26 iulie 2011, reprezentanţii intimatei au efectuat un control la sediul recurentei, având ca scop verificarea autorizaţiei integrate de mediu actualizată la data de 31 octombrie 2007, reţinându-se că societatea nu a încheiat contracte în ceea ce priveşte eliminarea/valorificarea deşeurilor de fier vechi, anvelope.
Deci, rezultă că raportul de inspecţie nu este anexă la procesul-verbal de contravenţie ci este un act administrativ distinct cu privire la măsurile pe care trebuie să le ia recurenta.
Examinând conţinutul raportului de inspecţie, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că acesta nu este un simplu act premergător întocmirii procesului-verbal de contravenţie, ci, prin prisma conţinutului său, este un act cu natură juridică complexă, a cărui întocmire de către reprezentanţii intimatei nu atrage în mod obligatoriu şi întocmirea unui proces-verbal de contravenţie subsecvent, drept pentru care în mod evident acesta trebuie şi poate fi supus controlului judiciar pe cale separată.
Recurenta contestă raportul de inspecţie fiscală nu în ceea ce priveşte sancţiunile contravenţionale aplicate, ci atacă măsurile stabilite la secţiunea G.
Prin urmare, în cauză sunt incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ.
În prezentul litigiu este atacat raportul de inspecţie fiscală întocmit de Comisariatul Regional Vâlcea - Comisariatul Judeţului Olt, instanţa de contencios administrativ şi fiscal competentă să soluţioneze cauza în primă instanţă fiind Tribunalul Olt.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de SC E. SA împotriva sentinţei nr. 119/2012 din 16 februarie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3588/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 3600/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
