ICCJ. Decizia nr. 359/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanții A.T., T.D.G., I.T.M., T.I., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc. au chemat în judecată S.C. "O.P." S.A., Ministerul Economiei și Finanțelor, AVAS, Guvernul României, Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participanților Statului și Privatizării în Industrie - OPSPI solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună:
1) obligarea la acordarea de acțiuni ale societății pârâte în limita a 8% din capitalul social subscris al acestuia la același preț cu care pârâta a achiziționat aceste acțiuni de la statul român în procesul de privatizare conform art. 9 din O.G. nr. 55/2003 aprobată prin Legea nr. 538/2003.
2) acordarea de acțiuni gratuite conform art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă;
3) acordarea de dividende aferente acestor acțiuni pe perioada 2003 - 2008.
în motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 14 septembrie 2004 S.P. s-a privatizat în temeiul O.G. nr. 55/2003, iar conform Contractului colectiv de muncă P. în vigoare la acea dată și în prezent, P. S.A. avea obligația să acorde un număr gratuit de acțiuni conform dispozițiilor art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă. După privatizarea S.P. S.A., aceasta nu și-a îndeplinit obligația de acordare a acestor acțiuni în limita stabilită de ordonanță.
S-a mai arătat că prin neacordarea acestor acțiunii, atât foștii salariați, cât și cei prezenți au fost prejudiciați prin neacordarea acestui drept prevăzut cu ordonanța de privatizare precum și faptul că aceste drepturi arătate în dispozițiile art. 168 pct. 6 se regăsesc atât în Contractul colectiv de muncă pe anul 2004 cât și în Contractele colective de muncă pe anii 2005, 2006, 2007, 2008 acest articol nesuferind nicio schimbare cu privire la aceste obligații însușite de ambele părți, angajat-angajator.
Prin întâmpinarea formulată pârâta S.C. "O.P." S.A. a invocat excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes, lipsei calității procesuale pasive, lipsei calității procesuale active și prematurității.
La rândul său pârâtul Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acțiunii în principal ca prematur formulată, ca inadmisibilă și în subsidiar ca nefondată.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 a respins ca inadmisibile cererile formulate de reclamanți privind obligarea pârâților Guvernul României, Ministerul Economiei Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie la emiterea hotărârii de Guvern și la stabilirea procedurilor termenelor și condițiilor de vânzare directă de acțiuni.
De asemenea, a admis excepția necompetenței materiale în ce privește capetele de cerere referitoare la obligarea pârâtelor la acordarea de acțiuni, dividende și efectuarea de mențiuni și a declinat competența în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că întrucât până în prezent nu a fost emisă o hotărâre a Guvernului prin care să se stabilească data și condițiile în care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către salariații S.C. "O.P." S.A., solicitarea reclamanților este inadmisibilă, dreptul acestora de a putea achiziționa acțiuni putând fi exercitat doar ulterior emiterii H.G. cu aplicarea O.G. nr. 55/2003.
S-a mai reținut că instanța nu poate obliga Guvernul să emită o astfel de hotărâre, întrucât puterea judecătorească nu poate impune puterii executive să emită un act administrativ cu un anumit conținut.
în ceea ce privește capetele 2 și 3 din cerere privind acordarea de acțiunii gratuite conform art. 168 alin. (6) din Contractul colectiv de muncă și acordarea de dividende aferente acestor acțiuni pe perioada 2003 - 2008, instanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei la Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
împotriva Sentinței civile nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs în termen legal reclamanții A.T., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Au învederat reclamanții, prin motivele cererii de recurs, față de stricta interpretare a instanței de fond cu privire la admisibilitatea sau inadmisibilitatea cererii de chemare în judecată, că sentința recurată este nelegală și netemeinică, întrucât:
- în ceea ce privește pe intimatul Guvernul României, acesta nu și-a exercitat dreptul conferit de legiuitor în limitele care i-au fost stabilite de către acesta. Din această situație instanța de fond trebuia să constate că autoritatea în cauză se afla în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ, act prin care trebuia să se realizeze executarea în concret a dispozițiilor art. 9 din Anexa nr. 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003. Cu privire la aceste prevederi, recurenții au apreciat că judecătorul de fond trebuia să constate că autoritatea publică pârâtă și-a exercitat dreptul de apreciere cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare. Cu toate că Guvernul României și-a asumat această obligație, dreptul reclamanților - consacrat printr-o normă legală - nu a fost concretizat, deși aceștia aveau acea speranță legitimă în concretizarea acestui drept, drept configurat printr-un act normativ, iar instanța de judecată prin soluția adoptată a lipsit efectiv de esență acest drept al recurenților. Prima instanță nu a reținut sub niciun aspect dreptul reclamanților de a achiziționa aceste acțiuni, drept care s-a născut la data intrării în vigoare a O.G. nr. 55/2003 și care s-a consolidat la împlinirea termenului prevăzut în acest act normativ, respectiv în anul 2004, prin încheierea contractului de privatizare al societății.
- O a doua critică adusă hotărârii recurate este aceea că instanța de fond a admis excepția inadmisibilității privind obligarea la acordarea de acțiuni a societății pârâte S.C. P. S.A., fără nicio altă motivare decât prezumată a fi cea avută în vedere la admiterea inadmisibilității în raport de Guvernul României.
- în fine, a treia critică a sentinței atacate se referă la faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la toate excepțiile invocate de către intimații-pârâți din dosar și a soluționat la libera alegere doar una din excepții, motivare care de altfel nu-și găsește corespondentul în niciunul din actele normative actuale.
Prin întâmpinarea depusă în cauză intimații Guvernul României și S.C. O.P. S.A. prin care s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii recurate ca fiind legală și temeinică.
Recursul este nefondat.
Prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003 privind unele măsuri pentru derularea procesului de privatizare a S.N.P. "P." S.A București a fost modificată O.U.G. nr. 49/1997 privind înființarea S.N.P. "P.", aprobată prin Legea nr. 70/1998, în sensul că art. 9 din Anexa 1 a căpătat următorul conținut: "Acțiunile societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor și acționarilor în Registrul acționarilor, deschis și operat conform prevederilor legale în vigoare. Salariații S.N.P. "P." S.A. București au dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare. Cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia vor fi stabilite prin hotărâre a Guvernului".
în formularea anterioară, art. 9 - Acțiunile - din Anexa 1 - Statutul S.N.P. "P." S.A. București, avea următorul conținut: "Acțiunile nominative ale societății comerciale vor cuprinde toate elementele prevăzute de lege. Acțiunile vor purta timbrul sec al societății comerciale și semnătura a doi administratori. Societatea comercială va ține evidența acțiunilor într-un registru numerotate, sigilat și parafat de către președintele consiliului de administrație, registru care se păstrează la sediul acesteia. Persoanele fizice sau juridice, române și străine, vor putea deține acțiuni ale S.N.P. "P." S.A. București, fără însă a se afecta poziția statului de acționar majoritar. Salariații S.N.P. "P." S.A. București au drept de preemțiune pentru cumpărarea de acțiuni ale societății comerciale la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social".
Rezultă, din cele mai sus arătate, că prin O.G. nr. 55/2003, "dreptul de preemțiune la cumpărarea de acțiuni ale societății la valoarea nominală a acestora până la concurența limitei de 10% din capitalul social" a fost transformat în "dreptul să achiziționeze acțiuni ale societății până la limita de 8% din capitalul social, la același preț cu care se vor vinde acțiunile în cadrul procesului de privatizare". Dar, în timp ce dreptul salariaților reclamanți a fost consacrat de legiuitor în mod incontestabil, același legiuitor a înțeles să confere Guvernului un drept de apreciere exclusiv în ceea ce privește "cota procentuală ce urmează a fi achiziționată de salariați și momentele la care se va realiza achiziționarea acțiunilor de către aceștia (care) vor fi stabilite prin hotărâre ...".
Autoritatea intimată Guvernul României, dar și celelalte autorități publice pârâte - Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie - nu se află în situația unui refuz nejustificat de emitere a unui act administrativ prin care să organizeze executarea și să execute în concret dispozițiile art. 9 din Anexa 1 la O.U.G. nr. 49/1997, așa cum au fost modificate prin art. V pct. 2 din O.G. nr. 55/2003, ci se află în exercitarea unui drept de apreciere care i-a fost conferit de legiuitor într-o marjă cu limite foarte largi. Pe calea contenciosului administrativ nu se poate pretinde autorității publice o anumită conduită generală sau adoptarea unui anumit act normativ, pentru că în acest mod ar avea loc o imixtiune nepermisă în activitatea executivului, încălcându-se principiul separației și echilibrului puterilor în stat, prevăzut de art. 1 alin. (4) din Constituție. Prin urmare, instanța de contencios administrativ nu poate dispune executarea unei obligații de reglementare subrogându-se în atribuțiile puterii executive, această concluzie impunându-se și în raport de prevederile art. 41 din O.U.G. nr. 88/1997, care prevăd că Guvernul asigură înfăptuirea politicii de privatizate, ia măsuri obligatorii pentru accelerarea și finalizarea procesului de privatizare și răspunde în fața Parlamentului pentru îndeplinirea acestor obligații.
în raport de cele mai sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate în cauză nu erau întemeiate și că în mod corect prin hotărârea atacată a fost respinsă acțiunea reclamanților formulată în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Economiei, Cornerului și Mediului de Afaceri și Oficiul Participațiilor Statului și Privatizării în Industrie, s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefundat a recursului declarat de A.T., I.T.M., T.M., Z.A., C.I., G.Z., S.S., etc. împotriva Sentinței civile nr. 4412 din 9 noiembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 360/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3613/2012. Contencios → |
|---|
