ICCJ. Decizia nr. 376/2012. Contencios

Reclamanta S.C. E. S.R.L. prin administrator judiciar S.C. V.C.I. Râmnicu Vâlcea a solicitat, în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, anularea procesului-verbal de constatare din 13 octombrie 2009 încheiat de C. Olt, în urma verificării desfășurate în perioada 29 septembrie 2009 - 5 octombrie 2009.

în motivare, reclamanta a susținut că la data de 4 august 2006 a încheiat cu A. contractul de finanțare nr. X prin care autoritatea contractantă îi acorda un ajutor financiar nerambursabil în valoare totală de 6.031.428 RON pentru punerea în aplicare a proiectului "Abator bovine, porcine, ovine B.".

în luna februarie 2010 a luat cunoștință de procesul-verbal de constatare din 13 octombrie 2009, potrivit căruia, în perioada 29 septembrie 2009 - 5 octombrie 2009, s-a desfășurat un control la sediul Centrului Regional de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit 4 S - V Oltenia din Craiova. Echipa de control nu a convocat societatea la efectuarea acestui control, nu s-a deplasat să constate faptic cele menționate, ci s-a limitat la efectuarea unui control din birou.

Potrivit procesului-verbal, societatea nu ar fi respectat instrucțiunile de achiziții din ghidul solicitantului, contractul-cadru nr. X, anexa 1, anexa 4, referitor la achiziționarea a două camionete și a constatat în consecință neeligibilă factura din 13 iulie 2007, deși eliberase fișa de achiziții din 29 iulie 2009 și fișa de reverificare achiziții din 2 aprilie 2009 prin care declarase eligibilă respectiva sumă.

în cauză, s-a formulat întâmpinare de către A., solicitându-se respingerea acțiunii ca inadmisibilă și în subsidiar ca neîntemeiată, cu menținerea ca temeinic și legal a actului administrativ atacat, respectiv a măsurilor dispuse prin procesul-verbal înregistrat la A. în 13 octombrie 2009.

Pârâta a invocat excepția lipsei de competență a Tribunalului Olt față de prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

în susținerea excepției inadmisibilității acțiunii, s-a invocat lipsa procedurii administrative prealabile speciale instituite de prevederile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 C. proc. civ., având în vedere faptul că la data de 6 noiembrie 2009 s-a efectuat comunicarea titlului de creanță de către experții A. la nivelul O. Olt, cu semnătura de primire atât a scrisorii de notificare cu privire la existența debitului din 14 octombrie 2009, cât și a procesului-verbal de constatare din 13 octombrie 2009, fapt confirmat de însuși reprezentantul societății prin semnătura de primire și ștampila societății aplicată pe prima pagină a documentației. Prin urmare, termenul acordat de prevederile art. 207 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 în vederea depunerii contestației a început să curgă la data de 6 noiembrie 2009 și s-a împlinit la 8 decembrie 2009, iar reclamanta nu face dovada introducerii în termen a contestației administrative prealabile.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin Sentința civilă nr. 67 din 14 februarie 2011, a respins contestația formulată de reclamantă.

Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că reclamanta nu a adus argumente punctual față de cele reținute prin procesul-verbal de constatare contestat și că verificarea a fost de natură documentară iar nu faptică.

Instanța de fond a reținut și că reclamanta nu a contestat și nici nu a probat contrariul, iar din actele dosarului de achiziție depus în copie rezultă starea de fapt descrisă în cuprinsul procesului-verbal. S-a mai reținut că reclamanta a derulat incorect procedura de achiziție, în condițiile în care certificatul emis de ORC pentru ofertantul declarat câștigător la licitația pentru izoterme S.C. A. S.A. a fost emis mult după perioada 4 iunie 2006 - 19 iulie 2006, respectiv la 17 ianuarie 2007.

Cu atât mai mult cu cât acest certificat nu a fost emis pentru licitația respectivă ci în scopul unei fuziuni, instanța reține că reclamanta a încălcat prevederile anexei IV la contractul-cadru în ce privește documentele pe care trebuie să le conțină un dosar de achiziție complet.

împotriva acestei sentințe considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta S.C. E.C. S.R.L. prin administrator judiciar S.C. V.C.I. Râmnicu Vâlcea.

Examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 alin. (1) C. proc. civ., excepția netimbrării recursului, invocată din oficiu, înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, drept pentru care va anula recursul ca netimbrat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă a fost citată cu mențiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 19,5 RON și timbru judiciar în valoare de 0,15 RON, conform dovezii anexate la dosar, recurenta nu și-a îndeplinit această obligație legală.

Or, în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1), coroborate cu cele ale art. 3 din Legea nr. 146/1997, precum și cu cele ale art. 3 din O.G. nr. 32/1995, cererea pentru exercitarea recursului se timbrează prin achitarea taxei judiciare de timbru și prin depunerea timbrului judiciar.

Aceste taxe se depun la dosarul cauzei în momentul înregistrării cererii sau până la primul termen de judecată, astfel cum prevăd dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1997.

în acest sens sunt și dispozițiile art. 3021alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora: "La cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii".

De asemenea, potrivit dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar "neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii".

Astfel fiind, înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 3021alin. (2) C. proc. civ. și ale art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, a dispus anularea recursului ca netimbrat.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 376/2012. Contencios