ICCJ. Decizia nr. 3614/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 1D din 17 septembrie 2012, B.E.C. a admis protocolul de constituire a Alianței Electorale Alianța România Dreapta, constatând că protocolul de constituire al respectivei alianțe electorale este întocmit și depus cu respectarea prevederilor art. 91 alin. (1) și (2) din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaților și a Senatului și pentru modificarea și completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităților administrației publice locale, a Legii administrației publice locale nr. 215/2001 și a Legii nr. 393/2004 privind Statutul aleșilor locali.
împotriva deciziei din 17 septembrie 2012 a B.E.C., în temeiul art. 91alin. (4) din Legea nr. 34/2008, a formulat contestație Asociația România Dreaptă, solicitând instanței anularea deciziei B.E.C. de admitere a protocolului de constituire a Alianței România Dreaptă și, în consecință, respingerea protocolului de constituire menționat anterior, având în vedere uzurparea evidentă a denumirii și a identității sale, ceea ce conduce la ilegalitatea constituirii Alianței România Dreaptă.
în susținerea contestației, Asociația România Dreaptă, susține, în esență, că, denumirea alianței electorale este identică cu denumirea sa, aspect de natură a-i încălca dreptul său la nume , ca principal atribut de identificare al persoanei juridice, ocrotit atât de dispozițiile art. 254 din N.C.C. cât și de normele convenționale ale C.E.D.O.
în acest sens se mai arată că principala consecință a uzurpării denumirii România Dreaptă constă, pe de o parte, în prejudiciul de imagine creat prin asocierea sa cu o alianță politică electorală, și pe de altă parte, în imposibilitatea folosirii denumirii și a desfășurării activității în conformitate cu scopul său statutar.
Prin cererea formulată oral în ședința publică din 19 septembrie 2012, Asociația România Dreaptă și-a completat cererea de chemare în judecată, prin invocarea unui nou motiv de nelegalitate a deciziei B.E.C. contestate, respectiv excepția de nulitate a Protocolului de constituire a Alianței România Dreaptă, susținând, în acest sens, că persoanele care au semnat protocolul de constituire a alianței electorale nu reprezentau în mod legal partidele politice implicate.
Deși prezenți în instanță pârâții nu au formulat întâmpinare solicitând doar respingerea contestației ca neîntemeiate pentru motivele expuse în practicaua prezentei decizii.
Analizând contestația formulată de Asociația România Dreaptă, în raport cu dispozițiile legale aplicabile, înalta Curte constată următoarele:
Asociația România Dreaptă susține nelegalitatea deciziei B.E.C. prin care a fost admis protocolul de constituire a Alianței România Dreaptă prin invocarea a două aspecte de nelegalitate a protocolului de constituire a alianței electorale, respectiv încălcarea dreptului său la nume, ocrotit prin dispozițiile art. 254 N.C.C., și implicit crearea unui prejudiciu de imagine prin atragerea denumirii sale în sfera vieții politice, precum și nelegala reprezentare a partidelor politice semnatare a protocolului, aspecte prin care justifică un interes legitim în promovarea prezentei contestații, în condițiile art. 91 alin. (4) din Legea nr. 35/2008.
înainte de a păși la analiza criticilor propriu-zise referitoare la denumirea alianței electorale a cărei protocol de constituire a fost admis prin decizia BEC contestată, înalta Curte consideră că se impune a sublinia două aspecte esențiale în soluționarea prezentei contestații, respectiv faptul că nu există identitate între noțiunea de alianță electorală și noțiunea de alianță politică așa cum sunt ele definite în art. 2 pct. 7 și pct. 8 din Legea nr. 35/2008 și prin urmare dispozițiile Legii partidelor politice nr. 14/2003 nu sunt incidente în cauză, iar pe de altă parte faptul că legalitatea deciziei din 17 septembrie 2012, a B.E.C., se impune a fi verificată în limitele procedurii de urgență prevăzută de alin. (6) al art. 91 și prin raportare la condițiile impuse de art. 91alin. (1) din Legea nr. 35/2008, dispoziții la care se face referire și în conținutul deciziei B.E.C. contestate în prezenta cauză.
Astfel, din simpla lecturare a Protocolului încheiat la data de 16 septembrie 2012, înalta Curte constată că în cauză este vorba de încheierea, între trei partide politice, la nivel național, a unei alianțe electorală, în scopul participării la alegerile pentru Camera Deputaților și Senat, sub o denumire ce nu este utilizată de o altă alianță, fiind așadar îndeplinite condițiile impuse de art. 91alin. (1) din Legea nr. 35/2008, cum în mod corect a apreciat și B.E.C. în hotărârea contestată.
Totodată, înalta Curte constată că fiind vorba de o alianță electorală și nu de o alianță politică nu se impunea verificarea de către B.E.C. a condițiilor de înregistrare impuse de Legea nr. 14/2003, la aprobarea protocolului de constituire.
în ceea ce privește denumirea sub care s-a constituit alianța electorală, denumire care, în opinia contestatoarei, a fost aleasă cu încălcarea vădită a drepturilor sale și prin uzurparea identității Asociației România Dreaptă, înalta Curte constată că nu poate primi, în cadrul acestei proceduri, susținerile contestatoarei.
Astfel, este fără putere de tăgadă că legea protejează dreptul la nume al oricărei persoane fizice sau juridice, ca principal element de identificare, dar cum denumirea este doar unul din elementele de identificare ale persoanelor juridice nu se poate reține o confuzie între Asociația România Dreaptă, persoană juridică fără scop patrimonial și Alianța Electorală România Dreaptă, constituită cu caracter temporar și cu un scop strict electoral, cum în mod greșit susține contestatoarea, care prin scopul pentru care a fost constituită, obiectul său de activitate, activitățile desfășurate până în prezent în spațiul public, se deosebește fără echivoc de o alianța electorală, chiar și în condițiile unei denumiri identice.
Totodată, este de necontestat, în raport de înscrisurile depuse de Asociația România Dreaptă la dosarul cauzei, că în calitate de persoană juridică aceasta a obținut în condițiile O.G. nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații, denumirea de România Dreaptă, ceea ce îi deschide calea apărării dreptului la nume în condițiile art. 254 din N.C.C., însă constituirea în sine a unei alianțe electorale, prin scopul și durata asocierii, nu poate fi apreciată de plano drept o încălcare a dreptului la nume al contestatoarei.
înalta Curte nu va primi nici argumentul potrivit căruia persoanele semnatare ale protocolului de constituire a Alianței România Dreaptă nu aveau dreptul de reprezentare a partidelor politice implicate, în condițiile în care prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei s-a făcut dovada legalei reprezentări a celor trei partide politice componente ale Alianței România Dreaptă.
Prin urmare, constatând că, nu puteau fi reținute cele două motive de nelegalitate invocate de Asociația România Dreaptă, înalta Curte a respins, în temeiul art. 91alin. (6) din Legea nr. 35/2008, contestația formulată împotriva deciziei din 17 septembrie 2012 a B.E.C., ca nefondată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3613/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 370/2012. contencios → |
|---|
