ICCJ. Decizia nr. 370/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Reclamanta A.R.R. a chemat în judecată Centrul Național de Management pentru Societatea Informațională, SC F.P.S. SRL și SC S.T. SRL, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâții să dispună suspendarea executării rezultatelor atribuirii din 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca, până la soluționarea cauzei pe fond.
în motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în ședința din data de 2 septembrie 2011 a avut loc atribuirea cursei 4 a traseului interjudețean 513 Baia Mare - Cluj, stabilindu-se operatorii de transport câștigător care, în baza acestor rezultate obțin dreptul de a executa traseul atribuit la ședința de atribuire, prin emiterea și eliberarea licenței de traseu.
Reclamanta a solicitat instanței să dispună suspendarea executării rezultatului ședinței de atribuire pe considerentul că desemnarea pârâtei SC F.P.S. SRL ca operator câștigător este rezultatul unei erori materiale, fiind menținută în mod greșit împrejurarea că această societate a deținut neîntrerupt licența de traseu pe traseul interjudețean 513, cerința pagubei iminente fiind justificată prin riscul la care ar fi expusă reclamanta în cazul eliberării licenței de traseu în aceste condiții anulabilă într-o eventuală acțiune în contencios administrativ, cu consecința obligării reclamantei la plata de despăgubiri.
Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 6238 din 28 octombrie 2011 a respins cererea formulată de reclamanta A.R.R. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că în cauză nu este îndeplinită cerința cazului bine justificat, întrucât divergențele de opinie cu privire la modalitatea de interpretare a dispozițiilor Anexei 7 a) și b) a ordinului nr. 189/2006 nu pot fi dezlegate fără a se prejudicia fondul cauzei.
în ce privește îndeplinirea condițiilor prevenirii unei pagube iminente instanța a reținut că argumentele reclamantei sunt neîntemeiate întrucât eventualitatea formulării unei acțiunii având ca obiect anularea licenței de traseu și obligarea reclamantei la despăgubiri nu poate fi circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă.
împotriva sentinței civile nr. 6238 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamanta A.R.R. prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac și modificarea sentinței atacate în sensul dispunerii suspendării executării rezultatelor atribuirii din 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului interjudețean 513 Baia Mare - Cluj - Napoca.
A învederat recurenta, prin motivele cererii de recurs, că în mod eronat instanța de fond a reținut că nu este îndeplinită condiția existenței cazului bine justificat, această cerință fiind justificată de faptul că operatorul SC F.P.S. SRL nu a deținut neîntrerupt licența de traseu pe traseul 513 Baia Mare - Cluj Napoca, "cum din eroare a figurat inițial. Eroarea a constat în atribuirea unei vechimi neîntrerupte de 72 de luni pe traseul interjudețean Baia Mare - Cluj Napoca, corespunzătoare unui punctaj de 10 puncte, operatorului SC F.P.S. SRL care nu a deținut în perioada 1 iulie 2008 - 22 august 2011 licența pentru traseul interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca. Or, întrucât SC F.P.S. SRL nu a deținut neîntrerupt licența pentru traseul interjudețean 513, punctajul; total de 45 puncte atribuit acesteia se diminuează cu 10 puncte.
De asemenea, a mai arătat recurenta și că obligarea autorității rutiere la plata de despăgubiri nu poate fi circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă, în condițiile în care cererea de suspendare a fost formulată în vederea protejării intereselor patrimoniale ale acesteia. Astfel, s-a precizat că executarea rezultatelor atribuirii din data de 2 septembrie 2011 este de natură a cauza recurentei un prejudiciu material viitor și previzibil, această susținere având în vedere împrejurarea că jurisprudența a statuat că anularea rezultatelor atribuirii are ca efect anularea actelor emise în baza acestor rezultate. în plus, s-a relevat că răspunderea instituită prin legea contenciosului administrativ duce la angajarea răspunderii patrimoniale a recurentei atunci când prejudiciul este provocat de o eroare privind vechimea atribuită pentru traseele interjudețene.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei intimata SC F.P.S. SRLa solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu consecința menținerii ca legală și temeinică a sentinței recurate.
Recursul este nefondat.
în general, se recunoaște că actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumția autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Principiul legalității actelor administrative presupune însă, atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.
Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea, suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată, pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atâta timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efectele asupra celor vizați.
în considerarea celor două principii incidente în materie - al legalității actului administrativ și al executării acestuia din oficiu - suspendarea executării constituie, totuși, o situație de excepție aceasta putând fi dispusă numai în cazurile și în condițiile expres prevăzute de lege. într-adevăr, potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condițiile art. 7, a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Prin "cazuri bine justificate" se înțelege, în sensul legii, "împrejurările legate de starea de .fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității: actului administrativ" [art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004], iar prin "pagubă iminentă" se desemnează "prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public" [art. 2 alin. (1) lit. ș) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare].
în ceea ce privește existența unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, instanța realizează doar o examinare sumară a situațiilor de fapt și de drept invocate de reclamant și care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării. Această condiție, cum corect a reținut instanța de fond, nu este întrunită în cauză, întrucât motivele de nelegalitate a rezultatelor atribuirii din data de 2 septembrie 2011 pentru cursa 4 a traseului interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca, invocate de A.R.R., presupun o cercetare aprofundată asupra procedurii de atribuire în litigiu, o analiză pe fond a raportului juridic dedus judecății, incompatibilă cu procedura suspendării executării reglementată prin art. 14 din legea contenciosului administrativ.
Judecătorul fondului a apreciat judicios că nu este îndeplinită în cazul cererii Autorității Rutiere Române nici cerința prevenirii unei pagube iminente, fiind evident că împrejurarea relevată de recurenta reclamantă, cea privitoare la eventualitatea formulării unei acțiuni având ca obiect anularea licenței de traseu și obligarea la plata de despăgubiri nu poate fi circumscrisă noțiunii de pagubă iminentă. într-adevăr, executarea actului prin care intimata SC F.P.S. SRL a fost desemnată, în cadrul ședinței de atribuire în sistem electronic a cursei 4 din cadrul traseului interjudețean 513 Baia Mare - Cluj Napoca, câștigătoare, nu este de natură a produce recurentei un prejudiciu material, un atare prejudiciu putând fi invocat, în mod obiectiv, de către ceilalți operatori economici de transport care au participat la procedura de atribuire în discuție.
în raport de cele mai sus arătate, constatându-se că nu au fost întemeiate motivele de recurs invocate în cauză și că sentința atacată a fost legală și temeinică s-a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului formulat de către A.R.R. împotriva sentinței civile nr. 6238 din data de 28 octombrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3614/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3417/2012. Contencios → |
|---|
