ICCJ. Decizia nr. 3600/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3600/2012
Dosar nr. 1983/2/2010
Şedinţa publică de la 19 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 2 martie 2010, reclamanta V.L., cetăţean moldovean de naţionalitate română, a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetaţeneşti (în calitate de reprezentant al Direcţiei cetăţenie - Comisia pentru Cetăţenie) şi Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie, să se constate refuzul nejustificat al pârâtului Ministerul Justiţiei prin intermediul Direcţiei Cetăţenie/Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie de a-i soluţiona cererea de redobândire a cetăţeniei române, obligarea pârâtului Ministerul Justiţiei prin intermediul Direcţiei Cetăţenie- Comisia pentru Cetăţenie/Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea/avizarea cererii de redobândire a cetăţeniei romane în termen de maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanţei, obligarea aceloraşi pârâţi să-i comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetăţeniei romane prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în termen de maxim 30 zile de la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei romane (în cazul în care avizul este pozitiv), respectiv să programeze pentru depunerea jurământului de credinţă faţă de ţară în maxim 30 zile de la data emiterii ordinului de redobândire a cetăţeniei româneşti, obligarea pârâţilor să îi plătească daune cominatorii de 100 RON pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii acţiunii şi până la data analizării/avizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
În motivarea acţiunii, reclamantul a expus situaţia de fapt potrivit căreia a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române în data de 23 octombrie 2009 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, iar la data de 02 decembrie 2009, a depus cerere de urgentare a soluţionării dosarului, solicitând informaţii concrete cu privire la modul în care se lucrează la cererea de redobândire a cetăţeniei române şi, în special, să-i fie comunicată data la care cererea urmează a fi analizată de către Comisia pentru Cetăţenie, însă până la momentul sesizării instanţei, nu a primit niciun răspuns.
Reclamantul a mai arătat că, de la momentul înregistrării cererii de redobândire şi până în prezent, s-a interesat periodic cu privire la stadiul soluţionării dosarului la biroul informaţii din cadrul Direcţiei Cetăţenie, primind de fiecare dată acelaşi răspuns invariabil, respectiv că dosarul se află în lucru şi că trebuie să aibă răbdare.
Reclamantul a susţinut că, atâta timp cât legiuitorul nu a prevăzut un termen expres la care să se emită acest ordin, acesta trebuie emis în termenul de 30 zile, cu atât mai mult cu cât etapa laborioasă în care sunt analizate toate actele reclamantului şi se solicită relaţii de la instituţiile abilitate este de maxim 5 luni de zile în conformitate cu prevederile art. 141 din Lege.
Cât priveşte ultimul capăt de cerere, privind acordarea de daune cominatorii în valoare de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, reclamantul a considerat că, prin admiterea acestui capăt de cerere, s-ar realiza o reparaţie echitabilă, ca urmare a prejudiciului suferit, cu atât mai mult cu cât această instituţie a daunelor cominatorii a fost creată tocmai pentru a-l obliga pe acela care refuză să-şi execute obligaţia, aşa încât stă în puterea pârâtului să se conformeze dispoziţiilor legale şi să evite aplicarea acestora, faptul de a nu se răspunde la cererile etnicilor români din B. constituind regula şi nu excepţia la această instituţie.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Justiţiei a solicitat respingerea acţiunii ca introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă şi ca neîntemeiată.
Pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a formulat, de asemenea, întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, precizând faptul că, la data de 22 iunie 2010, a fost fixat termenul pentru soluţionarea cererii formulată de către reclamant.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2927 din 16 iunie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiţiei, a respins acţiunea formulată împotriva acestui pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă, a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta V.L., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie să soluţioneze cererea de redobândire a cetăţeniei, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la plata către reclamantă a unor daune cominatorii de 100 RON/zi de întârziere, de la pronunţare până la soluţionarea cererii şi a respins capătul de cerere vizând emiterea ordinului de redobândire a cetăţeniei, ca prematur formulat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că reclamanta a depus cerere de redobândire a cetăţeniei române la data de 23 octombrie 2009 la Secţia Consulară a Ambasadei României la Chişinău, aceasta fiind ulterior transmisă de către Ministerul Afacerilor Externe către Direcţia Cetăţenie spre analizare şi, conform recunoaşterilor pârâţilor Ministerul Justiţiei şi Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie, cererea formulată de către reclamantă nu a fost soluţionată nici până în prezent.
Coroborând dispoziţiile art. 14 şi urm. din Legea nr. 21/1991 cu situaţia de fapt reţinută, Curtea a observat că, în cauză, nu a fost respectată condiţia termenului rezonabil, respectiv 5 luni de la data depunerii cererii, refuzul pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie în a cărei competenţă se află soluţionarea unor astfel de cereri, conform prevederilor O.U.G. nr. 5/2010, fiind astfel nejustificat.
De asemenea, faţă de dispoziţiile art. 6 parag. nr. 1 din C.E.D.O., instanţa de fond a reţinut că cererea formulată de către reclamantă se impunea a fi soluţionată în cadrul unui termen rezonabil, nefiind apreciate drept relevante împrejurarea că există un număr foarte mare de cereri adresate pârâţilor şi procedura de soluţionare care constă în solicitarea unor informaţii suplimentare, acestea nefiind posibil a fi invocate decât în limita termenului de 5 luni fixat prin dispoziţiile Legii nr. 21/1991, republicată, astfel încât Curtea a considerat că se impune, în temeiul art. 1 din Legea nr. 554/2004, admiterea în parte a acţiunii, în sensul obligării pârâtei Autoritatea Naţională Pentru Cetăţenie să procedeze la analizarea cererii formulate de către reclamantă, iar în temeiul art. 1, 8 şi 18 din Legea nr. 554/2004, obligarea la plata către reclamantă a sumei de 100 RON pe fiecare zi de întârziere, cu titlu de daune cominatorii, începând cu data pronunţării deciziei şi până la data analizării cererii de redobândire a cetăţeniei române.
Cu privire la solicitarea reclamantei privind obligarea pârâtei să emită ordinul de redobândire a cetăţeniei române şi de a fi programată la depunerea jurământului, Curtea a constatat că aceasta are un caracter prematur, nefiind soluţionată în vreun mod această cerere astfel încât soluţia dată să poată fi ulterior cenzurată.
În plus, Curtea a reţinut că, potrivit dispoziţiilor art. 17-19 din O.U.G. nr. 5/2010 şi ale art. 14 şi urm. din Legea nr. 21/1991, competenţa soluţionării unor astfel de cereri şi de emitere a ordinului de redobândire a cetăţeniei române revine exclusiv Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie, prin preşedintele acesteia, iar nu pârâtului Ministerul Justiţiei, astfel încât a constatat că nu există o identitate între persoana acestuia şi persoana în sarcina căreia legea a stabilit obligaţia de a statua asupra acestor cereri formulate în temeiul art. 101 din Legea nr. 21/1991, considerente care au condus la respingerea acţiunii formulată în contradictoriu cu acest din urmă pârât pentru lipsa calităţii procesuale pasive a acestuia.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 din C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, autoritatea pârâtă susţine că în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 14 indice 1 lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru Cetăţenie, a îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, cum ar fi cea de avizare a cererii sau de emitere a ordinului de către preşedintele A.N.C., iar pe de altă parte, cererea de redobândire a cetăţeniei române a intimatei, înregistrată la Secretariatul tehnic al Comisiei sub nr. 3101/RD/03 februarie 2010 a fost avizată pozitiv la data de 22 iunie 2010, deci înăuntrul celor 5 luni de la data înregistrării cererii.
Totodată, apreciază autoritatea recurentă, concluzia la care a ajuns prima instanţă, în sensul că în speţa dedusă judecăţii există un refuz nejustificat de soluţionare a cererii de redobândire a cetăţeniei române, întrucât „nu a fost respectată condiţia termenului rezonabil, respectiv de 5 luni de la data depunerii cererii", este, de asemenea, greşită, din moment ce dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, definesc refuzul nejustificat ca fiind „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea", iar pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie nu a exprimat vreun refuz.
Pe de altă parte, susţine recurenta-pârâtă, obligarea la plata de daune cominatorii apare vădit nelegală şi netemeinică, în contextul în care obligarea autorităţii la soluţionarea cererii nu conţine vreun termen, iar dispoziţiile art. 18 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nu conţin vreo prevedere referitoare la acordarea daunelor cominatorii, care au un regim juridic special şi nu se aplică în litigiile privind contenciosul administrativ.
Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 din C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
4.1. Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti la data de 2 martie 2010, cererea de dobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie sub nr. 3101/RD/2010 din 03 februarie 2010, iar Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a stabilit prin rezoluţie, în conformitate cu art. 141 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 22 iunie 2010.
Potrivit art. 141 din actul normativ menţionat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetăţeniei române, formulată potrivit art. 101, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.
Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune:
a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării au redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 101, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii."
Instanţa de control judiciar reţine că cererea reclamantei a fost primită şi înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie la data de 03 februarie 2010 şi a primit termen de soluţionare prin rezoluţia preşedintelui Comisiei pentru data de 22 iunie 2010, mai exact la 4 luni şi 19 zile de la înregistrare, deci cu respectarea termenului de 5 luni prevăzut de dispoziţiile legale enunţate mai sus.
Aşadar, termenul de 5 luni prevăzut de art. 141 din Legea nr. 21/1991 se calculează de la data înregistrării cererii la Secretariatul tehnic al Comisiei.
Faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
În cauza de faţă, nesoluţionarea cererii reclamantei s-a datorat faptului că până la data pronunţării hotărârii judecătoreşti nu era împlinit termenul de 5 luni prevăzut de lege pentru soluţionarea acesteia.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Pe de altă parte, Înalta Curte are în vedere şi faptul că cererea reclamantei înregistrată sub nr. 3101/RD/3 februarie 2010, a fost avizată pozitiv de Comisia pentru cetăţenie la data de 22 iunie 2010, ulterior fiind emis Ordinul de aprobare a redobândirii cetăţeniei române nr. 146/P din 27 septembrie 2010 (dosar recurs).
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 141 lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetăţenie, a îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, iar pe de altă parte, cererea de redobândire a cetăţeniei române a intimatei a fost avizată pozitiv înăuntrul celor 5 luni de la data înregistrării cererii.
4.2. Înalta Curte reţine ca fiind nelegală şi netemeinică obligarea pârâtei Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie la plata daunelor cominatorii de la pronunţarea sentinţei până la soluţionarea cererii.
Potrivit doctrinei şi practicii judiciare daunele cominatorii reprezintă o instituţie creată pentru garantarea indirectă a executării obligaţiilor de „a face”, intuitu personae.
Înalta Curte reţine că procedura contenciosului administrativ vizând executarea titlurilor executorii constituite din hotărâri judecătoreşti nu prevede o atare sancţiune, procedura de executare fiind una aparte, derogatorie de la dreptul comun (art. 22 şi următoarele din Legea nr. 554/2004).
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar are în vedere şi faptul că în dreptul comun posibilitatea de constrângere a debitorului unei obligaţii de a face care nu se poate realiza decât cu concursul nemijlocit al acestuia şi care nu se poate aduce la îndeplinire prin executare silită, nu se poate realiza decât prin aplicarea unei amenzi civile, care se plăteşte în contul statului şi nu al creditorului, creditorul putând însă să fie despăgubit pentru daunele-interese echivalente prejudiciului cauzat prin neîndeplinirea obligaţiei.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit a obligat pârâta la plata daunelor cominatorii, în cauză nefiind incidente prevederile art. 24 din Legea nr. 554/2004, acesta instituind o procedură specială de sancţionare a autorităţilor, în cazul în care acestea nu execută hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta V.L.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie împotriva sentinţei civile nr. 2927 din 16 iunie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică hotărârea atacată în sensul că respinge ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta V.L.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3598/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3601/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
