ICCJ. Decizia nr. 3649/2012. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3649/2012
Dosar nr. 416/45/2011
Şedinţa publică de la 20 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamanta I.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, obligarea acestuia la emiterea actului administrativ ce vizează răspunsul Cererii înregistrate sub nr. CR/15497 din 14 martie 2011 cu cheltuieli de judecată.
Reclamanta a arătat că a depus, la data de 14 martie 2011, o cerere prin care solicita pârâtului să îi aducă la cunoştinţă motivul pentru care fiul său minor este supus unui control corporal de fiecare dată când trece prin Punctul de Frontieră Sculeni şi că, până în prezent, nu a primit un răspuns.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, invocând excepţiile inadmisibilităţii acţiunii şi a lipsei de interes.
Prin Sentinţa civilă nr. 255 din 13 septembrie 2011 Curtea de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat pârâtul să îi comunice reclamantei răspunsul la cererea înregistrată sub nr. CR/15497 din 14 martie 2011.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că nu prezintă relevanţă, din punct de vedere al admisibilităţii acţiunii, faptul că actul a cărui emitere se cere este un act administrativ sau nu, atât timp cât, prin Ordonanţa de Guvern nr. 27/2002, s-a prevăzut obligativitatea pentru toate autorităţile şi instituţiile publice să răspundă la petiţiile ce le sunt adresate.
Instanţa de fond a apreciat că reclamanta şi-a justificat pe deplin interesul în promovarea acţiunii, aceasta întemeindu-se pe necesitatea protejării drepturilor copilului său minor.
Pe fond, Curtea de Apel a constatat că instituţia publică pârâtă avea obligaţia, potrivit dispoziţiilor art. 3 şi 8 din O.G. nr. 27/2002, să emită un răspuns şi să îl comunice reclamantei, în termen de 30 de zile de la momentul înregistrării cererii, obligaţie pe care nu şi-a îndeplinit-o.
Împotriva hotărârii instanţei de fond pârâtul, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se susţine că în mod netemeinic şi nejustificat Curtea de Apel Iaşi a respins excepţiile invocate deoarece acţiunea formulată de reclamantă este inadmisibilă pentru că în speţa dedusă judecăţii nu este vorba de un refuz nejustificat de a rezolva o cerere sau de nesoluţionare în termenul legal al acesteia, ci de o simplă corespondenţă căreia i se aplică regimul juridic al petiţiilor, stabilit prin O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, şi la care s-a răspuns în termenul legal de soluţionare prevăzut în acest act normativ.
Recurentul mai susţine că se află în imposibilitate de a se conforma dispoziţiilor instanţei, în sensul emiterii unui răspuns pe care să îl comunice intimatei deoarece această obligaţie şi-a îndeplinit-o.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod corect şi argumentat a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi excepţia lipsei de interes.
Însă, instanţa de control judiciar constată că instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâtul să-i răspundă la cererea înregistrată sub nr. CR/15497 din 14 martie 2011.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă, fără putinţă de tăgadă, că recurentul-pârât a răspuns petiţiei formulate de intimata-reclamantă, înregistrată sub nr. CR/15497 din 14 martie 2011, la data de 6 aprilie 2011 cu acelaşi număr.
Recurentul-pârât, prin Borderoul nr. 91 din 8 aprilie 2011 şi a Ordonanţării de plată nr. 5807 din 20 aprilie 2011, pe care le-a depus la Oficiul poştal care a emis Tichet de recomandate, a făcut dovada că petiţia a fost expediată către intimata-reclamantă la adresa înscrisă în cartea de identitate a acesteia.
Petiţia a fost înapoiată în data de 21 aprilie 2011 cu motivul: „avizat, reavizat, expirat termenul de păstrare". Deci, recurentul-pârât şi-a îndeplinit obligaţia legală deoarece răspunsul la petiţie a fost emis şi expediat intimatei.
De altfel, la dosar s-a ataşat şi copia plicului prin care s-a trimis răspunsul la petiţia nr. CR 15497 în data de 8 aprilie 2011, pe versoul acesteia fiind inscripţionat motivul înapoierii recomandatei, respectiv „termenul de păstrare expirat, se aprobă înapoierea în data de 21 aprilie 2011”.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului sunt întemeiate, iar instanţa de fond în mod greşit a admis acţiunea.
Prin urmare, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi admis, va fi modificată, în parte, sentinţa atacată în sensul că va fi respinsă, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei I.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră, împotriva Sentinţei nr. 255/2011 din 13 septembrie 2011 a Curţi de Apel Iaşi, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacată în sensul că respinge, ca neîntemeiată, acţiunea reclamantei I.G.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 3640/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3685/2012. Contencios → |
|---|
