ICCJ. Decizia nr. 3643/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea adresată Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul V.P., a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârât.
S-a menționat că pârâtul este membru al Consiliului local Ciurila, județul Cluj.
Prin sentința civilă nr. 2693 din 5 aprilie 2011, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză, nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, în condițiile în care deși pârâtul a scris și semnat la data de 16 august 1989 un angajament de a sprijini organele de securitate prin punerea la dispoziție a biroului asociației de locatari, în calitatea sa de administrator al imobilului C1, str. Mehedinți nr. 1-3 Cartier Mănăștur din Cluj, sub numele conspirativ "Someșul", din nota de constatare întocmită de CNSAS și din actele dosarului nu a rezultat că s-au identificat alte date sau informații cu privire la pârât, inclusiv numele conspirativ arătat sau că ar fi fost introduse în casa de întâlniri anumite surse, etc.
A fost primită apărarea pârâtului în sensul că este irelevant dacă informațiile pe care rețeaua introdusă în casa conspirativă le-ar fi furnizat Securității se refereau la atitudini sau activități îndreptate împotriva regimului comunist, câtă vreme scopul punerii la dispoziție a spațiului pe care îl deținea pârâtul nu a fost atins.
A concluzionat instanța că din modul de redactare al dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 se poate constata cu ușurință că pentru a se stabili calitatea de colaborator al Securității a unei persoane nu este suficient ca aceasta să fi pus la dispoziția organelor de Securitate un anumit spațiu, ci să se producă și o urmare specifică, anume înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane.
împotriva sus-amintitei sentințe a declarat recurs reclamantul CNSAS care a invocat în drept dispozițiile art. 299 și pe cele ale art. 3041C. proc. civ., arătând că se impune admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii formulate.
în sprijinul solicitării sale, recurentul a făcut trimitere la Decizia nr. 5922/18 decembrie 2009 a înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a stabilit că "pentru reținerea calității de colaborator al Securității era necesar ca înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu deținut și, în plus, ca punerea la dispoziția Securității a spațiului respectiv să se facă voluntar". în opinia recurentului nu au relevanță alte aspecte pentru reținerea calității de colaborator al Securității.
Cum în speță nu s-a contestat punerea voluntară la dispoziția Securității a unui spațiu, instanța de fond a considerat în mod eronat că nu a fost atins scopul de a se înlesni organelor de Securitate culegerea de informații, intenția legiuitorului fiind clară în sensul că scopul arătat este îndeplinit chiar în momentul punerii spațiului la dispoziția Securității, coincide chiar cu acest moment.
A apreciat recurentul că, prin raportare la Decizia îCCJ invocată care lămurește înțelesul sintagmei de colaborator al Securității prevăzută în ultima teză a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, interpretarea dată de hotărârea atacată conduce la un tratament diferit pentru persoane care au avut o atitudine absolut identică, situație care este de neconceput.
Examinând pricina din perspectiva normelor legale și a probatoriului administrat, înalta Curte reține că sunt neîntemeiate criticile recurentului, deci nu vor fi primite pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Definiția legală a noțiunii de "colaborator al Securității" se regăsește în art. 2(1) lit. b) din OUG nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității,această definiție cuprinzând două accepțiuni/teze.
Acțiunea reclamantului CNSAS declanșată în conformitate cu art. 3 lit. g) coroborat cu art. 5(1) teza a II-a din OUG nr. 24/2008 modificată și completată, ținând seama de calitatea pârâtului V.P. care este membru al Consiliului Local Ciurila județul Cluj, a fost întemeiată pe prevederile tezei a II-a din art. 2 lit. b) din actul normativ precitat, potrivit cărora: "Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea (_)".
în speță documentul cu care reclamantul își justifică demersul judiciar este cel intitulat "angajament", datat 16 august 1989, prin care V.P. se angajează să pună la dispoziția organelor de securitate biroul asociației de locatari (fila 16 dosar fond).
în ‹‹Dosarul personal al gazdei casă de întâlniri "Someșul"››, depus în copie la dosarul instanței, se regăsesc notele și rapoartele întocmite de ofițerii de securitate în vederea recrutării pârâtului, administrator al asociației de locatari din blocul C-1, str. Mehedinți nr. 1-3, pentru folosirea de către rețeaua informativă a încăperii "birou al asociației de locatari".
înalta Curte a apreciat ca fiind corectă abordarea primei instanțe care a constatat că în lipsa altor elemente probatorii nu se poate reține incidența textului legal invocat de CNSAS, din perspectiva conținutului exact al normei citate deja și în opinia înaltei Curți și din perspectiva considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 672 din 26 iunie 2012 referitoare la excepția de neconstituționalitate a prevederilor OUG nr. 24/2008 în cadrul cărora se pune accent, pe de o parte, pe contextul politico-istoric în care se recrutau colaboratori de către Securitate și, pe de altă parte, pe nevoia absolută de a evita un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme de care trebuie să se bucure toate părțile acțiunii în constatare bazate pe OUG nr. 24/2008, respectiv CNSAS și persoana verificată. Sub acest ultim aspect, Curtea Constituțională a României subliniază rolul care revine instanței de judecată competentă să soluționeze astfel de acțiuni în constatare în administrarea probelor pentru a se da eficiență dreptului la proces echitabil și, implicit, dreptului la apărare.
Nu se poate opune punctului de vedere expus faptul că prin Decizia Curții Constituționale nr. 672/2012 se lămuresc sintagme cuprinse în teza I a art. 2 lit. b) din OUG nr. 24/2008, asigurarea unui proces echitabil și respectarea principiului egalității armelor fiind dezideratele oricărei instanțe de judecată, indiferent de obiectul cauzei, dar cu atât mai mult cu cât aici este vorba de o accepție a noțiunii de colaborator al Securități la care se referă OUG nr. 24/2008.
Din această perspectivă apare discutabil și caracterul "voluntar" al punerii la dispoziție a spațiului, birou al asociației de locatari, apărările pârâtului neputând fi, în mod obiectiv, complete în contextul absenței oricăror altor înscrisuri care coroborate cu angajamentul din 16 august 1989 să lămurească înlesnirea culegerii de informații de la alte persoane la cererea organelor de Securitate. în mod evident, în cauză, principiul egalității armelor s-a aflat în dezechilibru, iar interpretarea dată de instanța fondului este justă.
Atâta vreme cât fiecare caz în parte prezintă particularitățile sale nu poate fi primită susținerea recurenților în sensul că "persoane care au avut o atitudine absolut identică în relația cu Securitatea, în sensul că ambele au acceptat să pună la dispoziția Securității un imobil sau o încăpere" sunt tratate diferit față de Decizia înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal nr. 5922/2009.
în același timp nu a putut fi ignorată nici evoluția (nuanțarea) opticii Curții Constituționale în materie, de natură a influența în egală măsură și jurisprudența instanțelor de judecată, deci implicit a înaltei Curți.
Văzând și dispozițiile art. 312(1) C. proc. civ., cele ale art. 20(1) din Legea nr. 554/2004 și pe cele ale art. 11(2) din OUG nr. 24/2008 cu modificările și completările ulterioare,
| ← ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3653/2012. Contencios → |
|---|
