ICCJ. Decizia nr. 3655/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanta N.A. a solicitat în temeiul prevederilor art. 24 din legea nr. 554/2004 în contradictoriu cu Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie (A.N.C), N.E.E., obligarea la plata unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe fiecare zi de întârziere de la data introducerii prezentei acțiuni și până la data primirii ordinului de redobândire a cetățeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, precum și la plata sume de 500 lei pe zi de întârziere de la data introducerii prezentei acțiuni și până la momentul primirii ordinului de redobândire a cetățeniei romane prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire cu titlu de despăgubiri.
Reclamanta a arătat că prin cererea de chemare în judecată care a făcut obiectul dosarului aflat pe rolul Curții de Apel București, reclamanta a solicitat instanței anularea ordinului de respingere a cetățeniei romane, respectiv obligarea Președintei ANC să-i emită ordinul de redobândire a cetățeniei romane, deoarece îndeplinește toate condițiile prevăzute de lege.
De asemenea, pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea pe cale de excepție a primului capăt de cerere ca fiind lipsit de interes, iar pe fond respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.
Pârâta a susținut că în prezenta cauză interesul nu mai subzistă, atâta vreme cât pârâta a pus în executare sentința civilă nr. 7722 din 19 decembrie 2011 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios Administrativ și Fiscal, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin nerecurare la data de 14 februarie 2012.
Pe fondul cauzei, în ceea ce privește primul capăt de cerere, s-a precizat faptul că cererea de redobândire a cetățeniei române a reclamantei a fost înregistrată la Secretariatul Tehnic al Comisiei pentru Cetățenie, iar în urma primirii relațiilor solicitate de la autoritățile competente, la data de 07 aprilie 2011, Comisia pentru cetățenie, analizând îndeplinirea condițiilor legale, a avizat negativ cererea reclamantei, întocmind și înaintând președintelui ANC raportul motivat prin care propunea respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române formulate de către N.A., constatând că aceasta nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 8 lit. b). respectiv, nu dovedește prin comportament, acțiuni și atitudine, loialitate față de statul român".
Ulterior a fost emis și comunicat Ordinul Președintelui ANC privind respingerea cererii de redobândire a cetățeniei române nr. 239/P din 03 mai 2011.
Prin sentința civilă nr. 2689 din 23 aprilie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanta N.A., în contradictoriu cu pârâtul Președintele Autorității Naționale pentru Cetățenie, N.E.E., ca neîntemeiată
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 7722 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă, în parte, cererea formulată de către reclamantă în contradictoriu cu pârâții ANC și Președintele ANC, dispunându-se anularea ordinului nr. 239 din 03 mai 2011 emis de către Președintele ANC, fiind obligată pârâta să emită un nou ordin prin care să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a cetățeniei, sentința devenind irevocabilă prin nerecurare la data de 03 martie 2012.
Reclamanta s-a adresat pârâtei în vederea executării acestei sentințe, iar prin ordinul nr. 364 din 20 aprilie 2012 a fost respinsă această cerere având în vedere împrejurarea că reclamanta nu îndeplinește condiția prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991, respectiv petenta nu este cunoscută cu o bună comportare, pe numele acestuia instituindu-se consemn NPI valabil până la 17 mai 2012, potrivit adresei nr. D 3/S/2450074 din 19 martie 2012 a ORI, instituit de Inspectoratul General al Poliției de Frontieră pentru tentativă de trecere frauduloasă a frontierei, consemn valabil de la data de 18 mai 2007.
Prin urmare, analizând atât considerentele, cât și dispozitivul titlului executoriu, Curtea de Apel a reținut că nu sunt întrunite elementele unui refuz nejustificat al pârâtei în îndeplinirea obligației prevăzută în cadrul sentinței judecătorești, sensul titlului executoriu fiind acela de obligare la emiterea unui nou ordin de soluționare a cererii formulată de către reclamantă cu excluderea posibilității analizării de către autoritatea publică a condiției prevăzută de art. 8 lit. b), fără însă a se statua în mod irevocabil de către instanța de contencios și asupra îndeplinirii de către reclamantă a condiției prevăzută de art. 8 lit. e) din Legea nr. 21/1991.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta N.A. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
în motivarea recursului se arată că sentința este dată cu aplicarea greșită a legii, singurul considerent care a determinat instanța să respingă cererea fiind determinat doar de lipsa relațiilor dosarului inițial în care a obținut titlul executoriu și unde, după cum s-a precizat în mod clar anterior ANC s-a referit în întâmpinare că ordinul negativ s-a dat ținând cont de adresa MI din care rezulta că reclamanta are interdicție de a intra în țară în perioada 2007-2012. Chiar dacă s-a emis o nouă adresă de către MI în data de 19 martie 2012 aceasta nu a făcut decât să confirme adresa MI-Direcția Generală de Pașapoarte nr. 32-14 123 din 17 noiembrie 2010 care vorbea de aceeași interdicție.
în aceste condiții rezultă cât se poate de clar că noul ordin de respingere a cetățeniei române s-a dat în baza acelorași relații cu cel anulat de către instanță și că pârâta nu a pus în executare dispozitivul sentinței.
Recurenta mai susține că pârâta nu avea voie să solicite noi relații de la alte autorități, ci trebuia să analizeze dosarul în raport cu relațiile primite la data emiterii primului ordin negativ, dar oricum și noile "relații"' fiind identice singura soluție legală era să-i acorde ordinul de redobândire a cetățeniei române.
Examinând cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 3041C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluție, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, modificată: "în cazul în care termenul pentru executarea unei hotărâri definitive și irevocabile nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice, sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Prin sentința civilă nr. 7722/2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâta a fost obligată să emită un nou ordin prin care să soluționeze cererea recurentei-reclamante de redobândire a cetățeniei române.
Prin Ordinul Președintelui Autorității Naționale pentru Cetățenie nr. 364 din 20 aprilie 2012 a fost respinsă cererea recurentei-reclamante.
înalta Curte constată că sunt neîntemeiate susținerile recurentei-reclamante în sensul că autoritatea publică a reiterat aceleași motive de fapt pentru a invoca refuzul acordării cetățeniei.
Autoritatea pârâtă a emis un nou ordin de soluționare a cererii formulată în acest scop urmare a pronunțării titlului executoriu. Acest ordin nu a făcut obiectul titlului executoriu, deci nu poate fi impusă în temeiul art. 24 din legea nr. 554/2004 pârâtei, acesta fiind și sensul încheierii pronunțate urmare a formulării de către reclamantă a cererii de lămurire a dispozitivului titlului executoriu, care nu a dispus obligarea la acordarea cetățeniei române, ci exclusiv la emiterea unui nou ordin cu excluderea posibilității pârâtei de a relua analiza, în îndeplinirea condiției prevăzute de art. 8 lit. b) din legea nr. 21/1991.
Prin urmare, înalta Curte constată că instanța de fond în mod temeinic a reținut că nu sunt întrunite elementele unui refuz în îndeplinirea obligației.
Astfel fiind, înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect și temeinic a reținut că cererea reclamantei este neîntemeiată și a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, apreciind că soluția instanței este legală și temeinică, înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt nefondate și nu pot fi primite.
în consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat
| ← ICCJ. Decizia nr. 3652/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 3643/2012. Contencios → |
|---|
