ICCJ. Decizia nr. 3683/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3683/2012
Dosar nr. 11818/2/2009*
Şedinţa publică de la 21 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Procedura în faţa instanţei de fond
a) Obiectul cererii deduse judecăţii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a solicitat constatarea calităţii pârâtului D.V. de lucrător al Securităţii.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că sunt îndeplinite condiţiile impuse art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că pârâtul a avut gradele şi funcţiile de căpitan, şef al Biroului 2 din cadrul Direcţiei a IV-a, Serviciul 2 în anul 1959 şi, respectiv, colonel, şef în cadrul Serviciul 5 din Direcţia a III-a în anii 1979 - 1984. A mai susţinut că în această calitate pârâtul a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului, prin dirijarea de informatori şi investigaţiile întreprinse asupra unor persoane urmărite.
b. Apărările formulate de către pârât
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul D.V. a invocat excepţiile inadmisibilităţii acţiunii, a necompetenţei materiale a instanţei şi a lipsei calităţii procesuale active a reclamantului CNSAS iar, pe fond, a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
c. Excepţia de neconstituţionalitate invocată de către pârât
La data de 19 iunie 2010, pârâtul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008.
Prin Încheierea din 27 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins cererea pârâtului de sesizare a Curţii Constituţionale a României cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin (1) din O.U.G. nr. 24/2008 ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a apreciat că dispoziţiile O.U.G. nr. 24/2008 invocate nu încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul Ia apărare, prezumţia de nevinovăţie şi art. 126 pct. 6 din Constituţie şi nici art. 7, 14 şi 17 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitoare la abuzul de drept şi discriminare invocate de pârât.
A mai arătat prima instanţă că cererea de sesizare este neîntemeiată şi pentru faptul că instanţa constituţională s-a mai pronunţat în cadrul unor cauze ce vizau aceleaşi texte din O.U.G. nr. 24/2008 atacate cu excepţii de neconstituţionalitate cu motivaţie similară celei de fată.
Împotriva Încheierii din data de 27 septembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti -secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a formulat recurs pârâtul D.V.
Prin Decizia nr. 4900 din 10 noiembrie 2012, înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis recursul, a casat încheierea recurată şi a trimis cauza Curţii de Apel Bucureşti pentru realizarea procedurii prealabile prevăzute de art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992.
Înalta Curte a arătat că, pe de o parte, instanţa învestită cu soluţionarea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale are competenţa de a se pronunţa numai asupra admisibilităţii unei astfel de cereri în raport de dispoziţiile art. 29 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992.
Pe de altă parte, a mai arătat Curtea, sunt îndeplinite în cauză, atât condiţia prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, a legăturii dintre dispoziţiile legale criticate ca fiind neconstituţionale şi soluţionarea cauzei cu care a fost învestită curtea de apel cât şi cerinţa indicată de art. 29 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât, pe de o parte, excepţia de neconstituţionalitate a fost invocată la cererea unei părţi din proces (a pârâtului) şi, pe de altă parte, nu s-a pronunţat, anterior, o decizie a Curţii Constituţionale de constatare a neconstituţionalităţii prevederilor legale criticate de pârât ca fiind neconforme cu legea fundamentală.
Prin Decizia nr. 1522 din 15 noiembrie 2011, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 2 lit. a), art. 8 lit. a) şi art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 invocată de către pârâtul D.V.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 3467 din 16 mai 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a admis acţiunea reclamantului, şi, în consecinţă, a constatat calitatea pârâtului D.V. de lucrător al Securităţii.
Pentru a hotărî astfel, examinând înscrisurile cauzei, prima instanţă a apreciat, în esenţă, că prin activitatea desfăşurată, pârâtul în calitate de ofiţer al fostei Securităţi a suprimat drepturi şi libertăţi fundamentale recunoscute şi garantate de legislaţia în vigoare la acea dată, şi anume dreptul la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor, fiind întrunite, în speţă, condiţiile avute în vedere de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.
Curtea a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate de către pârât, arătând, în ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantului CNSAS, că aceasta rezultă din însăşi prevederile O.U.G. nr. 24/2008, iar, în ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, procedura desfăşurării verificărilor şi a formulării acţiunilor în constatare, prevăzută de O.U.G. nr. 24/2008, are ca finalitate exclusiv deconspirarea persoanelor prin consemnare publică a activităţii acestora, şi nu stabilirea unei răspunderi juridice.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termenul legal, pârâtul D.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând, în drept, dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9, precum şi art. 3041 C. proc. civ.
Recurentul susţine că hotărârea fondului are o motivare contradictorie, în privinţa modului în care au fost soluţionate excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare. De asemenea, recurentul combate considerentul referitor la scopul adoptării O.U.G. nr. 24/2008, arătând că în lipsa atragerii unei răspunderi juridice, se încalcă unul din principiile procesului civil potrivit căruia orice demers judiciar trebuie să fie justificat de un interes.
4. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu există motive de modificare ori casare a acesteia, pentru argumentele expuse în continuare.
Intimatul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a învestit instanţa de contencios administrativ competentă, în temeiul art. 11 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea Securităţii cu o acţiune având ca obiect constatarea calităţii de lucrător al Securităţii a recurentului-pârât D.V.
Verificările au fost efectuate de intimatul-pârât ca urmare a solicitării formulate în acest sens, în temeiul art. 1 alin. (7) din acelaşi act normativ, de către o persoană urmărită de Securitate, numitul CV.
Prima instanţă, analizând înscrisurile depuse în probaţiune de reclamantul Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii a ajuns la concluzia că ambele condiţii impuse de dispoziţiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, pentru constatarea calităţii de lucrător al Securităţii sunt îndeplinite în speţă.
Această concluzie este corectă şi este împărtăşită şi de instanţa de recurs.
Răspunzând punctual la criticile formulate prin memoriul de recurs, Înalta Curte reţine următoarele:
Referitor la motivarea hotărârii
Deşi recurentul susţine că argumentaţia Curţii de apel ar fi contradictorie în privinţa modului în care a soluţionat excepţiile invocate (a lipsei calităţii procesuale active şi a inadmisibilităţii) nu indică în ce ar consta această contradicţie. Instanţa a stabilit corect că reclamantului Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii i s-a conferit legitimare procesuală activă prin art. 8 lit. a) coroborat cu art. 11 din O.U.G. nr. 24/2008, acelaşi act normativ reglementând şi condiţiile de exercitare a acţiunii judiciare.
Faptul că finalitatea acestui demers nu o reprezintă atragerea unei forme de răspundere juridică nu lasă fără interes procesual acţiunea CNSAS de constatare a calităţii de lucrător al Securităţii, întrucât după lipsirea acestei instituţii publice de atribuţii jurisdicţionale, CNSAS are obligaţia învestirii instanţei de judecată pentru atingerea scopului declarat al actului normativ: deconspirarea prin consemnare publică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă.
Şi în privinţa fondului cauzei, sentinţa Curţii de apel este motivată corespunzător, cu respectarea dispoziţiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. fiind examinate toate apărările pârâtului.
Referitor la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008
Potrivit dispoziţiilor legale enunţate, este lucrător al Securităţii: „orice persoană care, având calitatea de ofiţer sau de subofiţer al Securităţi sau al Miliţiei cu atribuţii pe linie de Securitate, inclusiv ofiţer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfăşurat activităţi prin care a suprimat sau îngrădit drepturi şi libertăţi fundamentale ale omului".
Recurentul nu contestă nici calitatea sa de ofiţer în structurile Securităţii şi nici autenticitatea înscrisurilor întocmite în această calitate în instrumentarea dosarelor D135,11040, R 950 şi R 285972.
Întreaga sa apărare s-a axat pe două coordonate: lipsa oricărei încălcări a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului şi conformarea sa, în calitate de militar şi cadru de informaţii, reglementărilor existente.
În ceea ce priveşte primul aspect, Înalta Curte reţine, la fel ca şi judecătorul fondului, că din documentaţia existentă la dosar rezultă cu prisosinţă implicarea nemijlocită a recurentului în activităţi specifice de urmărire şi supraveghere informativă a mai multor persoane presupuşi duşmani ai orânduirii sociale.
În concret, în Dosarul R 285972 (cota CNSAS) recurentul a contribuit la dirijarea unor informatori pe lângă obiectivul CV. (persoana care a cerut CNSAS verificarea recurentului). Nu rezultă din raportul întocmit cu acea ocazie, aprobat de colonelul D.V., că persoana vizată ar fi prezentat vreun pericol de natura celor sugerate de recurent (iredentist, nazist, nici măcar împotriva regimului politic anterior anului 1989).
Dimpotrivă, CV era supravegheat pentru că în calitate de ghid ONT „are bune posibilităţi de informare pe lângă o serie de turişti israelieni, dar manifestă reţineri în privinţa unei colaborări organizate", scopul acţiunilor Securităţii fiind tocmai determinarea acestuia să cedeze şi să accepte colaborarea.
Nici cealaltă apărare generică privind respectarea cadrului normativ specific din epoca respectivă nu poate fi primită pentru că, cel puţin în cazul anterior examinat, nu a prezentat nicio justificare rezonabilă pentru atingerea adusă dreptului la viaţă privată şi libertăţii de exprimare a persoanei urmărite care a fost supravegheată nu pentru că ea însăşi ar fi prezentat vreun pericol, ci pentru a o constrânge moral să devină informator, ceea ce contravenea chiar şi Constituţiei din anul 1965.
5. Temeiul legal al soluţiei instanţei de recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul formulat de către D.V. împotriva Sentinţei civile nr. 3467 din 16 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3621/2012. Contencios. Anulare hotărâre... | ICCJ. Decizia nr. 4258/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
