ICCJ. Decizia nr. 3706/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3706/2012
Dosar nr. 2097/33/2009*
Şedinţa publică de la 25 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată reclamantul G.V. a chemat în judecată pe pârâţii C.N.P.D.A.S. şi A.N.F.P., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se anuleze Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009; obligarea pârâtelor la emiterea unui ordin prin care să fie reintegrat în corpul funcţionarilor publici, pe funcţia publică de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1, la C.J.P. Maramureş - D.S.P.P.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că a deţinut funcţia publică de conducere de director executiv adjunct la C.J.P. Maramureş până la data de 23 mai 2009; funcţia publică de execuţie corespunzătoare acestei funcţii de conducere a fost cea de consilier clasa 1, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1. Prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al preşedintelui C.N.P.D.A.S., începând cu data de 23 mai 2009 s-a dispus încetarea raportului de serviciu al subsemnatului la C.J.P. Maramureş, prin eliberarea din funcţia publică de conducere. în cuprinsul ordinului contestat sunt invocate prevederile art. 99 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare şi dispoziţiile O.U.G. nr. 3 7/2009.
Prin întâmpinare pârâta C.N.P.D.A.S. a solicitat respingerea cererii faţă de instituţia pârâtă, ca fiind netemeinică şi nelegală.
La termenul de judecată din data de 22 aprilie 2010 Curtea de apel a pus în discuţia părţilor, din oficiu, excepţia lipsei de interes a reclamantului în formularea prezentei acţiuni.
Prin sentinţa civilă nr. 176 din 22 aprilie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei de interes şi a respins cererea formulată de reclamantul G.V. în contradictoriu cu pârâtele C.N.P.D.A.S. şi A.N.F.P.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut că reclamantul a solicitat anularea în parte a Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 cu privire la încetarea raportului de serviciu referitoare la funcţia de execuţie de consilier clasa I, gradul profesional superior, treapta de salarizare 1 şi reintegrarea sa în această funcţie de execuţie.
Din cuprinsul ordinului contestat rezultă însă că raportul de serviciu al reclamantului a încetat doar din funcţia publică de conducere, neafectând cu nimic funcţia de execuţie pe care o ocupa anterior. De altfel, acest Ordin a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 37/2009, act normativ care nici nu avea în vedere funcţiile publice de execuţie ale funcţionarilor publici, ci a vizat doar desfiinţarea unor funcţii publici de conducere. Prin urmare, şi din acest punct de vedere instanţa de fond a constatat că ordinul contestat în speţă nu a vizat funcţia publică de execuţie a reclamantului, astfel încât anularea din acest punct de vedere al actului administrativ nu aduce nici un folos reclamantului.
Pe de altă parte, din Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 emis de preşedintele C.N.P.D.S. rezultă că, în prezent, reclamantul exercită funcţia de conducere de director coordonator al C.J.P. Maramureş, astfel încât nici sub acest aspect reclamantul nu justifică vreun interes în formularea prezentei acţiuni.
Prin urmare, în condiţiile în care reclamantului nu i-a încetat raportul de serviciu sub aspectul funcţiei de execuţie pe care o îndeplinea anterior numirii în funcţia de conducere, iar acesta şi la momentul actual îndeplineşte funcţia publică de conducere de director coordonator, instanţa de fond a apreciat că anularea Ordinului nr. 444 din 24 aprilie 2009 emis de pârâta C.N.P.D.S. nu îi aduce acestuia nici un beneficiu.
Împotriva sentinţei civile nr. 176 din data de 22 aprilie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul G.V., prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 312 alin. (3) şi (5) C. proc. civ.
Prin Decizia nr. 1118 din 24 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 2097/33/2009 a Înaltei Curții de Casație și Justiție s-a admis recursul declarat de reclamant, sentinţa fiind casată cu trimitere spre rejudecare, apreciind că acesta are interes în cauză deoarece a ocupat doar o funcţie de execuţie temporar vacantă clasa I grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 până la data de 8 iulie 2011.
În rejudecare, au fost reiterate excepţiile invocate anterior de către A.N.F.P. aceasta arătând că nu are calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Reclamantul şi-a precizat acţiunea la data de 28 iunie 2011 arătând că solicită anularea Ordinului nr. 444 din 22 aprilie 2009, reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate precum şi celelalte drepturi de care ar fi trebuit să beneficieze, cu cheltuieli de judecată.
Curtea şi-a menţinut poziţia în privinţa excepţiei prescripţiei deoarece faţă de adresa din 30 aprilie 2009 reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă.
Prin sentinţa nr. 444 din 8 septembrie 2011 Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.F.P., a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul G.V., a anulat Ordinul nr. 444 din 22 aprilie 2009 emis de preşedintele C.N.P.D.A.S. prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia publică de conducere şi dispune reîncadrarea în funcţia publică deţinută anterior şi plata de către pârâta C.N.P.D.A.S. a unei despăgubiri egale cu diferenţa între salariile primite şi salariile de care ar fi beneficiat reclamantul de la data eliberării din funcţie până la data reîncadrării.
Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamantul nu are pretenţii faţă de pârâta A.N.F.P. şi aceasta nu este emitenta ordinului atacat, astfel că a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive şi a respins acţiunea faţă de această pârâtă.
În privinţa fondului cauzei, Curtea a constatat că reclamantul a ocupat funcţia publică de conducere director executiv adjunct la C.J.P. Maramureş, până la data de 23 mai 2009, dată la care a încetat raportul de serviciu al reclamantului prin Ordinul nr. 444 din 24 aprilie 2009 al preşedintelui C.N.P.D.A.S. Funcţia publică de execuţie corespunzătoare funcţiei de conducere deţinută de reclamant este de consilier clasa I, grad profesional superior, treapta de salarizare I.
A mai reţinut Curtea că Ordinul atacat a fost emis în conformitate cu O.U.G. nr. 37/2009 prin care a fost desfiinţată în temeiul art. 3 alin. (1) funcţia publică de conducere de director executiv adjunct, reclamantul fiind eliberat din funcţie.
S-a mai reţinut că după eliberarea din funcţie a fost emis Ordinul nr. 1228 din 25 mai 2009 al M.M.F.P.S., prin care reclamantul a fost numit conform art. 3 alin. (4) din O.U.G. nr. 37/2009 în funcţia de director coordonator a C.J.P. Maramureş cu contract de management care a încetat în baza Ordinului nr. 994 din 13 octombrie 2009 al preşedintelui C.N.P.D.A.S. conform prevederilor O.U.G. nr. 105/2009.
După încetarea contractului de management s-a emis Ordinul nr. 1113 din 13 octombrie 2009 în baza căruia reclamantul a exercitat temporar atribuţiile funcţiei de conducere de director coordonator, fiind numit ulterior în această funcţie conform Ordinului nr. 1286/2009 însă prin Ordinul nr. 259 din 26 februarie 2010 acesta şi-a încetat aplicabilitatea, reclamantul ocupând funcţia de execuţie temporar vacantă de inspector clasa I grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 59 până la data de 8 iulie 2011, dată la care a fost eliberat din funcţie.
Astfel, Ordinul atacat emis în baza O.U.G. nr. 37/2009 prin care autoritatea publică a fost obligată să îşi restructureze personalul, nu a fost justificat atât timp cât acest post există şi în prezent în organigrama instituţiei potrivit prev.art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009 a Curţii Constituţionale s-a constatat că legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională.
Prin urmare, a concluzionat Curtea că ordinul nu are o justificare legală deoarece ordonanţa care a constituit unicul său temei a fost declarată neconstituţională iar ulterior, a fost şi abrogată în baza Ordonanţei nr. 105/2009 care la rândul său a fost declarată neconstituţională prin Decizia nr. 1629/2009 a Curţii Constituţionale astfel încât încalcă prevederile exprese a Legii nr. 188/1999 privitor la modalitatea în care se restructurează o autoritate publică.
Împotriva sentinţei nr. 444 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj a declarat recurs C.N.P.P. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs, recurenta-pârâtă susţine, în esenţă, că hotărârea atacată a fost pronunţată de instanţa de fond cu aplicarea greşită a legii, întrucât ordinul contestat a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 37/2009.
Totodată, recurenta-pârâtă susţine că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată de O.U.G. nr. 105/2009, că prin art. 4 alin. (1) din ultima ordonanţă de urgenţă s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta şi că, potrivit prevederilor Legii nr. 47/1992, deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
3. Hotărârea instanţei de recurs
Analizând cauza prin prisma motivelor de recurs, în raport cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare:
În cauză este necontestat faptul că Ordinul nr. 444 din 23 aprilie 2009 emis de C.N.P.D.A.S. a fost emis în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice, potrivit cărora:
„(1) Funcţiile publice, funcţiile publice specifice şi posturile încadrate în regim contractual, care conferă calitatea de conducător al serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale prevăzute în anexa la prezenta ordonanţă de urgenţă, care face parte integrantă din aceasta, precum şi adjuncţii acestuia, se desfiinţează în termen de 32 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.
(11) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, funcţionarilor publici şi personalului încadrat în regim contractual, care ocupă posturi dintre cele prevăzute la alin. (1), li se vor aplica în mod corespunzător dispoziţiile legale cu privire la încetarea raporturilor de serviciu, respectiv a raporturilor de muncă prevăzute în Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv în Legea nr. 53/2003 C. mun., cu modificările şi completările ulterioare”.
De asemenea, este necontestat că, prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, fiind adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora „Ordonanţele de urgenţă (…) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (…)”.
Or, a argumentat Curtea Constituţională, prin O.U.G. nr. 37/2009 au fost eliminate din categoria funcţionarilor publici de conducere funcţiile de director executiv şi director executiv adjunct ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale din unităţile administrativ-teritoriale.
Totodată, este necontestat că O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. 14 din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668 din 6 octombrie 2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. 1 pct. 1-5 şi 26, art. 2, art. 4, art. 5, art. 8 şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Faţă de aspectele arătate, Înalta Curte reţine că întemeiat şi legal a apreciat instanţa de fond că actul administrativ atacat este nelegal fiind emis în temeiul unei Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este neconstituţională.
Sunt neîntemeiate susţinerile din recurs referitoare la faptul că legalitatea ordinulului contestat este validată de faptul că actul a fost emis în executarea prevederilor imperative ale art. 3 alin. (1) şi (11) din O.U.G. nr. 37/2009, întrucât legalitatea actului este afectată tocmai de viciul de constituţionalitate al prevederilor în temeiul şi în executarea cărora a fost emis.
Pentru argumentele anterior arătate, nu pot fi primite susţinerile din recurs referitoare la abrogarea O.U.G. nr. 37/2009, cele referitoare la faptul că prin art. 4 alin. (1) a din O.U.G. nr. 105/2009 s-a prevăzut că sunt şi rămân desfiinţate funcţiile de genul celei din care a fost eliberată reclamanta ori susţinerile referitoare la faptul că deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor.
Faţă de aceste susţineri, Înalta Curte reţine că desfiinţarea funcţiei publice deţinute de reclamant prin cele două ordonanţe este lipsită de efecte juridice din moment ce aceste reglementări au fost declarate neconstituţionale, revenindu-se astfel la forma şi structura reglementată de Legea nr. 188/2999, care este lege organică şi ale cărei dispoziţii sunt de natură să asigure stabilitatea funcţiei publice, ca element al securităţii sociale, este cert stabilit că au fost încălcate în cauză.
Admiterea opiniei contrare a recurentei ar echivala cu lipsirea de orice finalitate a procedurii de exercitare a controlului de constituţionalitate reglementată prin Legea nr. 47/1992.
În consecinţă, în raport de cele mai sus reţinute şi faţă de dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.N.P.P. împotriva sentinţei nr. 444 din 8 septembrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3703/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3713/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
