ICCJ. Decizia nr. 374/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 374/2012
Dosar nr. 9222/2/2010
Şedinţa publică de la 26 ianuarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul L.G., în temeiul art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, a contenciosului administra-tiv, Titlul VII, capi. V, din Legea nr. 10/2001, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii A.N.R.P. şi C.C.S.D., prin preşedintele acesteia, obligarea pârâţilor la emiterea titlului de despăgubiri, obligarea la reevaluarea imobilului situat în oraşul Otopeni, jud. Ilfov, obligarea la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. - până la data emiterii titlului de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, precum şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ce le va face cu acest proces.
În motivarea cererii s-a arătat că la A.N.R.P., este înregistrat sub nr. 14946/CC, dosarul privind măsuri reparatorii pentru imobilul imposibil de restituit în natura, situat în oraşul Otopeni, jud Ilfov. Dosarul a fost înaintat de Primăria Comunei Otopeni către A.N.R.P. din anul 2006, dar, deşi au trecut mai mult de 5 ani nu s-a emis decizia privind titlurile de despăgubire. Din toate demersurile făcute, nu a aflat decât ca dosarul a fost dat în lucru la 27 martie 2008, fiind solicitate de la A.F.I. documente de la data preluării construcţiei care să facă o descriere a acesteia.
În speţă, consideră ca s-au încălcat prevederile art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, care reglementează noţiunea de proces echitabil şi respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a unei cauzei. Termenul rezonabil la care se referă art. 6 parag. 1 din C.E.D.O. cuprinde şi durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanţei.
Pârâta A.N.R.P. a formulat întâmpinare la cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul L.G., prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.R.P. cu privire la solicitarea de obligare a pârâtei la transmiterea dosarului la evaluator, emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire şi plata sumei de 50 de lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. până la emiterea deciziei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2421 din 28 martie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei A.N.R.P. şi în consecinţă a admis în parte acţiunea reclamantului L.G., obligând pârâta să procedeze la evaluarea imobilului care face obiectul dispoziţiei nr. 420 din 15 decembrie 2005 emisă de Primăria oraşului Otopeni şi să emită, ulterior titlul de despăgubire aferent valorii contestate.
De asemenea, a respins cererea privind penalităţile de întârziere ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut următoarele:
Faptul că A.N.R.P. asigură organizarea şi funcţionarea Secretariatului C.C.S.D. nu îi conferă acesteia calitatea procesuală pasivă, având în vedere că aceasta, nu mai dispune desemnarea unui evaluator în vederea transmiterii la evaluare, potrivit art. 16 alin. (6) Titlu VII din actul normativ, urmând a fi admisă excepţia şi respinsă acţiunea introdusă în contradictoriu cu această pârâtă.
Cu privire la fondul cauzei, s-a reţinut că refuzul pârâtei C.C.S.D. de a proceda la evaluarea imobilului care a făcut obiectul notificării şi ulterior de a proceda la emiterea titlului de despăgubire este nejustificat.
Curtea a mai reţinut că pârâta nu a respectat condiţia termenului rezonabil de soluţionare a cererii formulată de reclamant, dispoziţia de notificare fiind emisă în anul 2005, nefiind demarată procedura de evaluare a imobilelor care au făcut obiectul notificărilor emise în temeiul Dispoziţiei nr. 420 din 15 decembrie 2005, precum şi emiterea ulterior a titlului de despăgubire.
Cât priveşte capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata penalităţilor de întârziere s-a reţinut că aceasta este neîntemeiată, deoarece reclamanta are la dispoziţie calea procedurală reglementată de dispoziţiile art. 24-25 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs C.C.S.D., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a constatat că în speţă se reţine un refuz nejustificat şi că au fost încălcate dispoziţiile privind respectarea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii.
Astfel, în cauză, etapa transmiterii dosarelor a fost parcursă în ce priveşte dosarul privind acordarea de măsuri reparatorii în favoarea reclamanţilor, în sensul că dosarul aferent Dispoziţiei nr. 420/2005 a fost transmis la Primăria oraşului Otopeni în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul C.C.S.D.
S-a mai susţinut că, în urma aprobării soluţionării cu prioritate în baza art. 3 din Decizia nr. 2815/2008, dosarul a fost analizat şi s-a constatat că s-au propus măsuri reparatorii doar pentru imobilul - construcţie demolat abuziv în anul 1988 ori din adresa din 30 iulie 2009 rezultă că imobilul pentru care se propune acordarea de măsuri reparatorii cuprinde şi un garaj în suprafaţă de 18 mp or, instanţa apreciază că nu este atribuţia pârâtei să ateste preluarea abuzivă a garajului.
Recurenta critică sentinţa instanţei de fond şi pentru faptul că aceasta îşi motivează soluţia de admitere pe prevederile art. 2 alin. (1) lit. g), h) şi m) din Legea nr. 554/2004, ori în cauză nu poate fi vorba de un refuz al pârâtei de a soluţiona cererea, exprimat explicit şi cu exces de putere.
Recursul este nefondat.
În fapt prin cererea introductivă de instanţă reclamantul L.G. a chemat în judecată A.N.R.P., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună:
1) obligarea pârâtei la emiterea titlului de despăgubire.
2) obligarea pârâtei la reevaluarea imobilului situat în Otopeni.
3) obligarea pârâtei la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. până la data emiterii titlului de despăgubiri conform Legii nr. 247/2005, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, prin Dispoziţia nr. 420 din 15 decembrie 2005, Primăria Otopeni în calitate de entitate notificată, în temeiul Legii nr. 10/2001, a propus acordarea de măsuri reparatorii reclamantului L.G., pentru imobilul situat în oraşul Otopeni.
Dosarul aferent acestei dispoziţii a fost transmis Secretarului C.C.S.D., declanşându-se procedura reglementată de art. 16 Titlul VII din Legea nr. 247/2005, conform căreia:
- alin. (1): „Deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administraţiei publice centrale învestite cu soluţionarea notificărilor şi în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoţite, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., pe judeţe, conform eşalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (2): „ Notificările formulate potrivit prevederilor Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată,cu modificările şi completările ulterioare care nu au fost soluţionate în sensul arătat la alin. (1) până la data intrării în vigoare a prezentei legi, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului C.C.S.D., însoţite de deciziile/dispoziţiile emise de entităţile învestite cu soluţionarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinelor conducătorilor administraţiei publice centrale conţinând propunerile motivate de acordare a despăgubirilor, după caz, de situaţia juridică actuală a imobilului obiect al restituirii şi de întreaga documentaţie aferentă acestora, inclusiv orice acte juridice care descriu imobilele construcţii demolate depuse de persoana îndreptăţită şi/sau regăsite în arhivele proprii, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a deciziilor/dispoziţiilor sau după caz, a ordinelor.”
- alin. (2)1: „Dispoziţiile autorităţilor administraţiei publice locale vor fi centralizate pe judeţe la nivelul prefecturilor, urmând a fi înaintate de prefect către Secretariatul C.C.S.D., însoţite de referatul conţinând avizul de legalitate al instituţiei prefectului, ulterior exercitării controlului de legalitate de către acesta.”
- alin. (2)2: „Deciziile/dispoziţiile sau, după caz, ordinele prevăzute la alin. (2) vor fi însoţite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii, în compensare, total sau parţial, a unor alte bunuri sau servicii disponibile, deţinute de entitatea învestită cu soluţionarea notificării.
- alin. (3): „În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, Biroul Central constituit prin Ordinul M.F.P. nr. 1329/2003 va proceda la predarea, pe bază de proces-verbal de predare-primire, către Secretariatul C.C.S.D. a tuturor documentaţiilor depuse de către titularii deciziilor/dispoziţiilor motivate prin care s-a stabilit ca măsură reparatorie acordarea de titluri de valoare nominală şi care nu au fost soluţionate până la data intrării în vigoare a prezentei legi.”
- alin. (4): „Pe baza situaţiei juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul C.C.S.D. procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2) în privinţa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură.”
- alin. (5): „Secretariatul C.C.S.D. va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) şi (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societăţii de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare.”
- alin. (6): „După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, şi va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite C.C.S.D. Acest raport va conţine cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire.”
Legiuitorul a menţionat în mod detaliat şi procedura care urmează după efectuarea raportului de evaluare de către evaluatorul numit.
În mod expres, în art. 16 alin. (7) al acestui act normativ, se menţionează că „în baza raportului de evaluare C.C.S.D. va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.”
În alin. (8) se arată că dispoziţiile alin. (1) - (2) şi (7), care reglementează procedura de emitere a titlului de despăgubire se aplică în mod corespunzător şi deciziilor/ordinelor emise în temeiul art. 6 alin. (4) şi art. 31 din Legea nr. 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, republicată, în care s-au consemnat/propus sume care urmează a se acorda ca despăgubire, iar în cazul prevăzut la alin. (8), titlul de despăgubire se va emite de C.C.S.D. până la concurenţa sumei reprezentând cuantumul despăgubirilor consemnate/propuse, actualizate cu indicele de inflaţie.
În speţă s-a făcut şi aplicarea art. 4 din Decizia nr. 2/2006 potrivit căruia în cazuri excepţionale, temeinic motivate C.C.S.D. va putea decide tratarea cu prioritate a unui anumit dosar.
Totodată, dosarul a fost şi analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, ocazie cu care s-a constatat că trebuie să fie completat cu motivarea primăriei de a acorda despăgubiri şi pentru imobilul - garaj, urmând să depună documente care să ateste preluarea abuzivă a acestuia.
Prin Titlul VII din Legea nr. 247/2005 au fost reglementate atât sursele de finanţare, cuantumul şi procedura de acordare a despăgubirilor, cât şi înfiinţarea C.C.S.D., cu atribuţii în emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire.
Rezultă aşadar, că nu A.N.R.I. a fost investită cu emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire ci C.C.S.D., astfel că refuzul acesteia din urmă de a proceda la evaluarea imobilului şi de emitere a titlului de despăgubire este nejustificat.
Apărarea C.C.S.D. în sensul că nu a trecut la evaluarea imobilului, întrucât urmează a fi depuse la dosar şi alte înscrisuri privind modul de preluare a imobilului, respectiv a grajdului, nu este întemeiată, deoarece Dispoziţia nr. 420/2005 nu face referire la garaj ci doar la imobil.
Pe de altă parte, aşa cum corect a reţinut şi instanţa de fond, decizia nr. 420/2005 nu a fost atacată sub acest aspect, astfel că a devenit definitivă, reclamantul nemaiputând să dovedească preluarea abuzivă a imobilului garaj în faza procedurii prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2005.
Faţă de data emiterii dispoziţiei de notificare, (anul 2005) pârâta nu a respectat nici condiţia termenului rezonabil.
Este adevărat că Titlul VII - Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, nu prevede nici un termen limită pentru soluţionarea dosarelor privind emiterea titlurilor de despăgubire, termen care nu se regăseşte nici în Normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 1095/2005, şi nici în Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 emisă de C.C.S.D., dar această situaţie nu poate constitui un argument pentru ca durata de soluţionare să fie lăsată la voia autorităţii competente.
Astfel, în primul rând, este unanim acceptat că, unul dintre principiile care trebuie să guverneze activitatea organelor administraţiei publice, este principiul operativităţii, care obligă orice structură administrativ ca, în scopul realizării interesului general, dar şi a drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor particulare, să acţioneze în mod prompt, eficace şi eficient.
În acest sens, trebuie menţionată Recomandarea nr. CM/(2007/7) privind buna administrare, prin care Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei cere guvernelor statelor membre, prin art. 7 din Codul bunei administrări (administraţii), ca administraţiile publice să acţioneze şi să-şi execute obligaţiile într-un termen rezonabil, în raport cu complexitatea cauzei şi cu interesele care există în cauza respectivă.
Într-adevăr, ca urmare a aderării României la U.E. şi intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, care, prin art. 6 Titlul I din versiunea consolidată din T.V.E., recunoaşte drepturile, libertăţile şi principiile prevăzute în Carta drepturilor fundamentale a U.E. din 7 decembrie 2000, cetăţenii români sunt beneficiarii unui drept la o bună administrare ca drept fundamental, în raport cu statutul lor de cetăţeni europeni.
Astfel, potrivit art. 41.1 din Cartă, orice persoană are dreptul ca problemele sale să fie rezolvate în mod imparţial, corect şi într-un termen rezonabil.
Or, având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţie, prevederile legale interne, atât cele cuprinse în legislaţia primară - Legea nr. 247/2005, în cazul de faţă, cât şi în reglementările secundare - H.G. nr. 1095/2005 şi Decizia nr. 2815/2008, în cauza de faţă, referitoare la procedura de soluţionare a cererilor care au ca scop acordarea despăgubirilor pentru imobilele trecute în proprietatea Statului Român, nu pot fi nici interpretate şi nici aplicate cu ignorarea dreptului la o bună administrare şi cu încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cererilor respective, ca element component al dreptului la o bună administrare.
Pe de altă parte, trebuie menţionat şi faptul că, în jurisprudenţa sa constantă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a statuat că termenul rezonabil, ca garanţie a unui proces echitabil, în sensul art. 6 parag. 1 din C.E.D.O., este pe deplin aplicabil şi în cadrul procedurilor administrative reglementate pentru soluţionarea oricăror cereri de către organele administraţiei publice centrale sau locale.
Deci, în concluzie, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat că autorităţile administrative competente, în lipsa unui termen legal, erau obligate să acţioneze într-un termen rezonabil pentru soluţionarea cererii reclamantului.
În raport de aceste considerente, în mod corect instanţa de fond a reţinut că se impune obligarea pârâtei C.C.S.D. să procedeze la evaluarea imobilului ce face obiectul Dispoziţiei nr. 420/2005 şi să emită titlu de despăgubire.
Referitor la cererea reclamantului privind obligarea C.C.S.D. la plata sumei de 50 lei pentru fiecare zi de întârziere de la data înregistrării dosarului la A.N.R.P. şi până la emiterea titlului de despăgubire, corect s-a reţinut că reclamantul are la dispoziţie calea procesuală reglementată de dispoziţiile art. 24-25 din Legea contenciosului administrativ.
Examinând şi din oficiu hotărârea recurată sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie şi neconstatându-se existenţa motivelor de casare, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2421 din 28 martie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3713/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3385/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
