ICCJ. Decizia nr. 3793/2012. Contencios
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3793/2012
Dosar nr. 11304.1/1/2005
Şedinţa de la 27 septembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin încheierea din 21 martie 2012, Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de SC A. SA, prin care solicita investirea cu formulă executorie a Sentinţei civile nr. 1950 din 17 iulie 2007 pronunţată de aceeaşi instanţă, în dosarul nr. 11304/1/2005.
Pentru a pronunţa această încheiere, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1950 din 17 iulie 2007, a fost respinsă excepţia de inadmisibilitate, admisă excepţia de nelegalitate a Anexei 13 la H.G. nr. 2060/2004, admisă în parte acţiunea şi obligat pârâtul să elibereze reclamantei certificate de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 19540 m.p. şi asupra terenului în suprafaţă de 4917 m.p. ca teren aflat în coproprietate cu Institutul de Cercetări şi Ingineria Mediului Bucureşti; prin aceeaşi sentinţă, a fost respinsă cererea de eliberare a certificatului de atestate a dreptului de proprietate cu privire la terenul în suprafaţă de 4038 m.p. restituit intervenienţilor şi a fost admisă cererea de intervenţie.
Împotriva Sentinţei nr. 1950/2007 au formulat recursuri Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile, Ministerul Economiei şi Finanţelor, precum şi P.P.C. şi N.P.F.R., care au fost respinse prin Decizia nr. 3842 din 10 octombrie 2007 pronunţată de Secţia contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În conformitate cu dispoziţiile art. 22 din Legea nr. 554/2004, hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit, în măsura în care s-au acordat cheltuieli de judecată, iar potrivit art. 269 C. proc. civ., hotărârile judecătoreşti se învestesc cu formula executorie, dacă legea nu prevede altfel.
Cum, în cauză, legea prevede că se poate face învestirea cu formulă executorie numai în măsura în care s-au acordat, prin hotărârea ce se doreşte a se învesti, daune şi, întrucât nu există posibilitatea executării în condiţiile art. 372 şi următoarele C. proc. civ., prin executor judecătoresc, a obligaţiilor stabilite de instanţa de contencios în sarcina autorităţilor administrative, se apreciază că cererea nu poate fi primită.
Legiuitorul a pus la dispoziţia creditorului unei obligaţii astfel stabilite o altă cale legală de constrângere a debitorului său, tocmai având în vedere imposibilitatea executării potrivit dreptului comun a hotărârilor de contencios administrativ.
În concluzie, hotărârea a cărei învestire se solicită nu se încadrează în categoria hotărârilor judecătoreşti ce pot fi executate prin executorul judecătoresc şi, deci, nici nu pot fi învestite cu formulă executorie.
2. Cererea de recurs
2.1. Împotriva acestei hotărâri, considerând-o netemeinică şi nelegală, a formulat recurs SC A. SA, invocând ca temei legal prevederile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ. şi susţinând, în esenţă, următoarele critici:
- hotărârea instanţei de fond cuprinde motive contradictorii şi străine de natura cauzei (art. 304 pct. 7);
- instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile legale la care s-a referit, ajungând la situaţia în care o hotărâre judecătorească irevocabilă nu poate fi pusă în executare, nefiind investită cu formula executorie (art. 304 pct. 9).
2.2. Recurenta-reclamantă a depus la dosar şi concluzii scrise, reluând, în esenţă, cu alte cuvinte, criticile formulate în cererea de recurs.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursul este nefondat, fiind respins pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
În cauză, este necontestat că prin hotărârea irevocabilă a cărei executare se urmăreşte a fi obţinută, instanţa de contencios administrativ, admiţând în parte acţiunea formulată de recurenta-reclamantă, a obligat Ministerul Mediului şi Gospodăririi Apelor „să elibereze reclamantei certificatul de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafaţă de 19.540 m.p. conform documentaţiei depuse de reclamantă”.
Or, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, în mod judicios, potrivit art. 22 din Legea nr. 554/2004, se învestesc cu formulă executorie şi se execută silit, potrivit dreptului comun, doar hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile prin care s-au respins acţiunile formulate potrivit dispoziţiilor prezentei legi şi s-au acordat cheltuieli de judecată.
Astfel fiind, rezultă că primul motiv de recurs este nefondat, considerentele hotărârii fiind corespunzătoare obiectului cauzei, susţinerilor părţilor şi dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, motivarea hotărârii fiind în concordanţă cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cel de-al doilea motiv de recurs, instanţa de recurs reţine că judecătorul fondului a apreciat în mod corect că titlul executoriu în litigiu este exceptat de la prevederile art. 22 din Legea nr. .554/2004, executarea silită a acesteia urmând să fie realizată în condiţiile art. 24 şi 25 din aceeaşi lege, autoritatea publică competentă fiind obligată să elibereze actul administrativ pretins de reclamantă.
În concluzie, recursul formulat este nefondat, fiind respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva încheierii din 21 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 3771/2012. Contencios. Amendă pentru... | ICCJ. Decizia nr. 4107/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
---|