ICCJ. Decizia nr. 3919/2012. Contencios. Pretentii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3919/2012
Dosar nr. 778/36/2011
Şedinţa publică de la 4 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii Z.V. şi R.M. au chemat în judecară pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Guvernul României şi Preşedintele României solicitând ca prin hotărârea pronunţată să se dispună obligarea pârâţilor:
1. să ia măsuri operative, urgente, administrativ manageriale pentru evitarea erorilor judiciare vădite, de tipul celor descrise mai jos;
2. obligarea pârâţilor la plata sumei de 20,1 milioane euro, prejudiciu produs prin pronunţarea unor decizii vădit nelegale şi netemeinice, reprezentând diferenţa dintre evaluarea la standarde internaţionale a activelor SC „S.M.” SA (în faliment) şi preţul neserios de 2,5 milioane euro, cu care s-a adjudecat toată averea debitoarei, consfinţit prin Deciziile nr. 1019/com/2011 şi nr. 1021/com/2011 date în dosarele nr. 357/36/2007/a2 şi respectiv nr. 357/36/2007/a4 de către Curtea de Apel Constanţa.
În motivarea acţiunii reclamanţii au arătat că sunt creditori înscrişi în tabloul de creanţe al SC „S.M.” SA (în faliment) din Eforie Nord, judeţul Constanţa, care, la deschiderea procedurii avea o avere evaluată la standarde internaţionale de 23,6 milioane euro iar creditorii însumau o masă credală în valoare de 5,5 milioane euro, deci 1/5, şi din acest motiv nu şi-au făcut griji că nu vor încasa creanţele după vânzarea unora dintre active ori vânzarea în bloc, în cadrul procedurii de insolvenţă.
Prin sentinţa civilă nr. 328 din 12 octombrie 2011 Curtea de Apel Constanţa – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii şi a respins acţiunea formulată de reclamanţii - Z.V. şi R.M., în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Superior al Magistraturii, Ministerul Justiţiei, Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, Guvernul României, Preşedintele României, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că procedura prealabilă este imperativă, astfel că anterior formulării cererii de chemare în judecată reclamanţii aveau obligaţia de a se adresa pârâţilor, dovada efectuării procedurii prealabile urmând să fie anexată la cererea de chemare în judecată.
Aşadar procedura prealabilă se constituie într-un ,,fine de neprimire”, neîndeplinirea acesteia având drept consecinţă inadmisibilitatea acţiunii.
Împotriva hotărârii instanţei de fond, reclamanţii Z.V. şi R.M. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, fără a indica vreunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenţii-reclamanţi reiau argumentele aduse în susţinerea cererii de chemare în judecată, arătând că doi magistraţi majoritari de la Curtea de Apel Constanta, deşi judecătorul sindic a anulat actele care au fost reclamate ca false şi frauduloase, aceştia au reactivat aceste acte pe care le-au considerat valabile.
Mai susţin recurenţii că licitaţia de vânzare de active a debitoarei unde deţine creanţe a fost organizată în baza unui regulament falsificat, preţul stabilit fiind neserios şi derizoriu.
În concluzie, solicită Înaltei Curţi să pronunţe o hotărâre care să aibă ca efect urgent stoparea pronunţării unor hotărâri vădit si flagrant nelegale, de natură a pune la îndoială şi hotărârile corecte ale majorităţii covârşitoare a corpului de magistraţi din România care înfăptuiesc cu demnitate actul de justiţie.
Examinând cauza şi sentinţa recurată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nul.
Analizând conţinutul cererii de recurs instanţa constată că prezenta cerere de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., criticile formulate neavând nicio legătură cu soluţia pronunţată de prima instanţă, respectiv respingerea acţiunii ca inadmisibilă pentru lipsa plângerii prealabile.
Potrivit dispoziţiilor legale invocate mai sus: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat”.
Este adevărat că recurenţii, prin cererea formulată, au prezentat situaţia factuală, însă nu au criticat hotărârea instanţei de fond, în raport cu dispoziţiile art. 304 – 3041 C. proc. civ., în sensul că nu au dezvoltat niciun argument de fapt sau/şi de drept în combaterea soluţiei pronunţate, pentru ca instanţa de recurs să aibă un reper în analiza legalităţii şi temeiniciei sentinţei atacate.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică”.
Or, în cauză, Înalta Curte constată că nu există motive de ordine publică, ce ar putea fi invocate din oficiu, care să conducă la reformarea hotărârii recurate.
Astfel fiind, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 306 alin. (1) şi art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de Z.V. şi R.M. împotriva sentinţei civile nr. 328/CA din 12 octombrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa - Secţia II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 4 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4015/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2745/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
