ICCJ. Decizia nr. 3799/2012. Contencios. Litigiu privind domeniul public. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3799/2012
Dosar nr. 393/1/2012
Şedinţa publică de la 27 septembrie 2012
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 188 din 17 ianuarie 2012, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal a respins cererea de revizuire formulată de Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva deciziei nr. 1748 din 24 martie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca inadmisibilă.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a apreciat, în esenţă, că în cauză nu sunt satisfăcute exigenţele legale ale art. 322 pct. 5 C. proc. civ., text pe care se întemeiază cererea formulată de către revizuentă.
Curtea a arătat că, pe de o parte, înscrisul invocat de revizuentă nu exista la data pronunţării instanţei de recurs, 24 martie 2011, ci a fost constituit ulterior, abia la data de 13 iulie 2011, iar pe de altă parte, înscrisul nu are caracter determinant, în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ., adică nu este de natură a schimba soluţia procesului.
Împotriva acestei decizii a formulat contestaţie în anulare revizuenta Mănăstirea „S.C.” Oradea.
În motivarea cererii, în esenţă, aceasta a subliniat importanţa geopolitică şi strategică a proiectului P.I.V.E.X. S.G.B.S., atât pentru regiune cât şi pentru statul român, arătând că terenul ce face obiectul litigiului în prezenta cauză este teren de categoria s, dedicat staţiilor electrice, liniilor electrice, gazelor, staţiilor de emisie şi transmisie, fiind parte integrantă din proiectul sus-menţionat.
Examinând actele şi înscrisurile dosarului, Înalta Curte constată următoarele:
Contestaţia în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac, ce poate fi limitativ exercitată, numai în condiţiile şi pentru motivele prevăzute de lege.
Potrivit dispoziţiilor art. 317 şi 318 din C. proc. civ., h otărârile irevocabile pot fi atacate cu contestaţie în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului: 1. când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii; 2. când hotărârea a fost dată de judecători cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă. Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
De asemenea, hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Or, în speţă, nu se poate constatata incidenţa nici unuia din aceste motive expres şi limitativ prevăzute de norma procedurală, reţinându-se şi caracterul deciziei astfel contestate, pronunţate în calea extraordinară de atac a revizuirii.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 320 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta contestaţie în anulare ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de Mănăstirea „S.C.” Oradea împotriva deciziei nr. 188 din 17 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3798/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 3856/2012. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
