ICCJ. Decizia nr. 38/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 38/2012
Dosar nr.65/33/2011
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 ianuarie 2011, reclamanţii S.P.V., S.F., S.I., S.A. şi O.E. au solicitat obligarea pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizate cu indicele de inflaţie corespunzător pentru apartamentele nr. 1 şi 2, cu teren aferent, din Municipiul Cluj-Napoca, Piaţa Unirii nr. 3, cuprinse în dispoziţia nr. 1724/10 mai 2006 emisă de Primarul municipiului Cluj-Napoca şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin dispoziţia nr. 1724/10 mai 2006 a Primarului municipiului Cluj-Napoca s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilele imposibil de restituit în natură şi dosarul aferent acestei dispoziţii, împreună cu actele doveditoare au fost transmise comisiei pârâte în cursul anului 2006 pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Reclamanţii au mai arătat că pârâta a refuzat să soluţioneze dosarul într-un termen rezonabil, ceea ce reprezintă o încălcare a dreptului lor de proprietate ocrotit potrivit Legii nr. 10/2001 şi art. 1 din Primul Protocol adiţional al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a pronunţat Sentinţa civilă nr. 124 din 23 februarie 2011, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat autoritatea pârâtă să înainteze dosarul reclamanţilor unui evaluator, respectiv să emită Decizia reprezentând titlul de despăgubire în baza raportului de evaluare cuprinzând valoarea despăgubirilor actualizată cu indicele de inflaţie, corespunzător pentru imobilele identificate în Dispoziţia nr. 1724/10 mai 2006 emisă de Primarul Municipiului Cluj-Napoca, respingând cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat că sunt întemeiate susţinerile reclamanţilor cu privire la refuzul soluţionării dosarului lor într-un termen rezonabil.
Prin refuzul justificat de pârâtă prin nereglementarea unui termen de soluţionare a dosarului de despăgubire, s-a apreciat că a fost încălcat dreptul reclamanţilor la respectarea bunului lor, în sensul definit de art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului şi s-a constituit un abuz, care nu poate fi acceptat din perspectiva dreptului la un proces echitabil, nu numai în cazul procedurii contencioase, ci şi în procedura prealabilă.
Cererea reclamanţilor de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată a fost respinsă, cu motivarea că nu au fost depuse în cauză acte care să justifice cheltuielile solicitate.
Prin Încheierea dată în şedinţa Camerei de Consiliu de la 15 aprilie 2011, aceeaşi instanţă a respins cererea reclamanţilor de îndreptare a erorii materiale din considerentele şi dispozitivul Sentinţei civile nr. 124 din 23 februarie 2011, reţinând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 281 C. proc. civ., atât în ceea ce priveşte consemnarea argumentelor aduse de pârâtă prin întâmpinare, cât şi în privinţa considerentelor pentru care a fost respinsă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au declarat recurs împotriva Sentinţei civile nr. 124 din 23 februarie 2011 şi împotriva Încheierii din 15 aprilie 2011, solicitând modificarea lor în baza dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul admiterii cererii pe care au formulat-o pentru acordarea cheltuielilor de judecată.
Recurenţii-reclamanţi au susţinut că în mod greşit a fost respinsă cererea de obligare a comisiei intimate la plata cheltuielilor de judecată, dovedite cu chitanţă. În condiţiile în care intimata-pârâtă s-a opus admiterii acţiunii, s-a arătat că au fost îndeplinite cerinţele prevăzute de art. 274 C. proc. civ. pentru obligarea la plata cheltuielilor de judecată, ca o consecinţă a culpei procesuale.
Împotriva Sentinţei civile nr. 124 din 23 februarie 2010 a declarat recurs şi pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, care a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., solicitând modificarea hotărârii atacate, în sensul respingerii acţiunii reclamaţilor ca neîntemeiată.
Recurenta-pârâtă a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod greşit culpa sa privind durata de soluţionare a dosarelor de despăgubire, fără a ţine seama de Decizia nr. 2815/2008 prin care a fost stabilită ordinea de soluţionare a dosarelor cu respectarea principiului egalităţii în drepturi a persoanelor îndreptăţite, care au dosare înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor încă de la înfiinţare.
Recurenta-pârâtă a arătat că, de asemenea, nu a fost avută în vedere adresa nr. 15.621/CC/17 februarie 2011 prin care a solicitat completarea dosarului intimaţilor-reclamanţi, în sensul de a se preciza imobilul pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri şi dacă au fost încasate despăgubiri în baza Legii nr. 112/1995.
În ultimul motiv de recurs a fost criticată soluţia de obligare a comisiei recurente la emiterea titlului de despăgubire, conform raportului de evaluare, actualizat cu indicele de inflaţie şi s-a arătat că o asemenea obligaţie este contrară cadrului legal, stabilit prin dispoziţiile art. 16 alin. (7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, care prevăd că, în baza raportului de evaluare, Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi cu dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de părţi, pentru următoarele considerente:
Recurenţii-reclamanţi au criticat neîntemeiat încheierea prin care instanţa de fond a respins cererea lor de completare a Dispozitivului instanţei civile nr. 124 din 23 februarie 2011, cu acordarea cheltuielilor de judecată.
Soluţia instanţei de fond este conformă dispoziţiilor art. 274 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că, partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată pe care partea care a câştigat va dovedi că le-a făcut.
Contrar susţinerilor acestor recurenţi, constatarea culpei procesuale a părţii care a căzut în pretenţii nu este suficientă pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată, fiind necesar să se dovedească atât existenţa, cât şi cuantumul lor.
Recurenţii-reclamanţi nu au administrat dovezi concludente în acest sens, iar înscrisul, reprezentând o copie xerox a unei chitanţe pentru plata onorariului de avocat, nu constituie un document justificativ pentru cheltuielile pretinse, întrucât nu cuprinde nicio menţiune din care să rezulte existenţa unei legături cu soluţionarea prezentului litigiu şi nici nu a fost însoţit de contractul de asistenţă judiciară.
Instanţa de fond a constatat în mod întemeiat că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ. în temeiul cărora a fost formulată cererea recurenţilor-reclamanţi de rectificare a hotărârii date pe fondul pricinii, în sensul completării acesteia cu obligaţia comisiei intimate de a plăti cheltuielile de judecată.
Neacordarea cheltuielilor de judecată s-a datorat faptului că nu au fost depuse la dosar înscrisuri doveditoare pentru suma pretinsă şi deci nu a fost consecinţa unei erori materiale, de natura celei care poate fi îndreptată în condiţiile prevăzute de art. 281 C. proc. civ.
În consecinţă, în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanţi împotriva Încheierii date în şedinţa Camerei de Consiliu de la 15 aprilie 2011.
Recursul declarat de reclamanţi împotriva Sentinţei nr. 124 din 23 februarie 2011 numai în privinţa cheltuielilor de judecată va fi respins ca inadmisibil faţă de dispoziţiile art. 2812 C. proc. civ., conform cărora, îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispoziţiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai condiţiile art. 2812 C. proc. civ.
În temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004, va fi respins ca nefondat şi recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei civile nr. 124 din 23 februarie 2011.
Instanţa de fond a constatat corect că recurenta-pârâtă nu a soluţionat într-un termen rezonabil dosarul de despăgubire înregistrat pe numele intimaţilor-reclamanţi, în sensul că nu a realizat nici una din operaţiunile prevăzute de art. 16 alin. (4) - (7) din Legea nr. 247/2005 ca fiind necesare pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Susţinerile comisiei recurente privind justificarea întârzierii emiterii deciziei solicitate prin acţiune faţă de ordinea de soluţionare stabilită prin Decizia nr. 2815/2008 sunt nefondate, întrucât nu s-a dovedit cu înscrisuri situaţia de fapt expusă ca argument pentru adoptarea acestui act administrativ cu caracter normativ, care de altfel nu poate fi reţinut ca temei pentru depăşirea unui termen rezonabil de soluţionare a cererii intimaţilor-reclamanţi de acordare a despăgubirilor, calculat în raport cu data înregistrării dosarului aferent Dispoziţiei nr. 1724 din 10 mai 2006 la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor .
Nefondată este şi susţinerea comisiei recurente privind soluţionarea cauzei fără a se avea în vedere adresa nr. 15.621/CC/17 februarie 2011 prin care s-a solicitat Primăriei Municipiului Cluj-Napoca să fie completat dosarul de despăgubire, întrucât instanţa de fond a constatat judicios că actul respectiv a fost întocmit numai după formularea acţiunii în justiţie, deşi dosarul intimaţilor-reclamanţi a fost transmis la data de 15 mai 2006, însoţit de întreaga documentaţie în baza căreia a fost emisă Dispoziţia nr. 1724 din 10 mai 2006.
De altfel, în dezvoltarea acestei critici, comisia recurentă nici nu a argumentat în mod concret care sunt înscrisurile pretins a nu fi fost depuse în dosarul de despăgubire şi în lipsa cărora, s-ar afla într-o imposibilitate obiectivă de a realiza operaţiunile prevăzute de lege pentru finalizarea procedurii administrative de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
Ultima critică din recursul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor este de asemenea nefondată, întrucât obligaţia acesteia de a emite titlul de despăgubire, conform raportului de evaluare, actualizat în raport cu indicele de inflaţie nu contravine prevederilor art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 şi dimpotrivă, este o consecinţă a neîndeplinirii obligaţiei respective într-un termen rezonabil, pentru care instanţa de fond a aplicat corect dispoziţiile art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul recunoaşterii dreptului vătămat intimaţilor-reclamanţi şi reparării pagubei care le-a fost astfel cauzată prin refuzul nejustificat de soluţionare într-un termen rezonabil a dosarului lor de despăgubire.
Pentru toate aceste considerente,constatând că nu există motive de casare sau de modificare a sentinţei pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanţii S.P.V., S.F., S.I., S.A. şi O.E. împotriva Sentinţei nr. 124 din 23 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva aceleiaşi sentinţe.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanţi împotriva Încheierii de şedinţă din 15 aprilie 2011 a aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 377/2012. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 39/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
