ICCJ. Decizia nr. 39/2012. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 39/2012
Dosar nr.1107/59/2009
Şedinţa publică din 11 ianuarie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 83 din 1 martie 2011, Curtea de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, reprezentantă de lichidatorul judiciar A.M.T. SERVICII INSOLVENŢĂ SPRL Craiova, în contradictoriu cu pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor. Pe cale de consecinţă, instanţa a anulat, în parte, Decizia nr. 113 din 03 aprilie 2009 emisă de pârâta ANAF - Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor, Raportul de inspecţie fiscală încheiat la 14 februarie 2007 de pârâta DGFP Timiş şi înregistrat la pârâtă sub nr. 933 din 16 februarie 2007, Decizia de impunere privind obligaţiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecţia fiscală nr. 227 din 21 februarie 2007, emisă de Activitatea de Inspecţie Fiscală Timiş şi procesul-verbal încheiat la 10 martie 2006 de consilierii superiori şi inspectorii asistenţi din cadrul DGFP Bihor, până la suma de 1.332.243 RON. De asemenea, instanţa de judecată a obligat pârâţii la plata către reclamantă a sumei de 4.000 RON, reprezentând onorariu parţial expert.
Împotriva acestei soluţii, considerând-o netemeinică şi nelegală, au declarat recurs pârâtele, reiterând apărările invocate în faţa instanţei de fond şi, în plus, invocând excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a societăţii intimate, ca urmare a radierii acesteia din Registrul Comerţului, la data de 17 ianuarie 2011.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale referitoare la capacitatea procesuală a persoanelor juridice, incidente în cauză, Curtea constată că recursurile sunt fondate.
Astfel, conform prevederilor art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, „Societatea comercială este persoană juridică de la data înmatriculării în registrul comerţului" iar potrivit art. 33 alin. (1) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi persoanele juridice, „Persoanele juridice care sunt supuse înregistrării au capacitatea de a avea drepturi şi obligaţii de la data înregistrării lor".
De asemenea, codul de procedură civilă prevede că „Orice persoană care are folosinţa drepturilor civile poate să fie parte în judecată" (art. 41 alin. (1)) iar „Lipsa capacităţii de exerciţiu a drepturilor procedurale poate fi invocată în orice stare a pricinii" (art. 43 alin. (1)).
Rezultă, deci, că pentru a fi parte în procesul civil se impune a fi îndeplinite cumulativ mai multe condiţii, printre care şi cea a calităţii şi a capacităţii procesuale.
Capacitatea procesuală constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual (capacitate procesuală de folosinţă), de a-şi valorifica singură drepturile procesuale şi de a-şi îndeplini obligaţiile procedurale (capacitate procesuală de exerciţiu).
În cazul persoanelor juridice, capacitatea procesuală de folosinţă se dobândeşte la data înregistrării lor, societatea comercială devenind persoană juridică de la data înmatriculării în R.C., aşa cum prevăd dispoziţiile art. 41 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, mai sus citat.
Din adresa nr. 1969 din 12 ianuarie 2011 a O.R.C. de pe lângă Tribunalul Timiş, rezultă că societatea comercială reclamantă, SC „R & M T.I." S.R.L., a fost radiată din Registrul Comerţului, în urma încheierii procedurii de insolvenţă la data de 25 noiembrie 2011, dispusă prin Sentinţa nr. 1757 din 25 noiembrie 2010 a Tribunalului Timiş.
Aşa fiind, de la data radierii, intimata-reclamantă a încetat să mai existe ca persoană juridică şi deci nu mai are capacitate procesuală de folosinţă în litigiul dedus judecăţii.
Pe cale de consecinţă, Înalta Curte constată că este întemeiată excepţia invocată de recurente şi, fiind de prisos să mai examineze celelalte critici, urmează să admită recursurile şi să modifice sentinţa atacată, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de pârâtele Direcţia Generală a Finanţelor Publice Timiş - Activitatea de inspecţie fiscală, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bihor împotriva Sentinţei nr. 83 din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanta SC „R & M T.I." SRL, pentru lipsa capacităţii procesuale de folosinţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 ianuarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 38/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 398/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
