ICCJ. Decizia nr. 386/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 386 /20 14
Dosar nr. 9339/2/2012
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2014
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată sub nr. 9339/2/2012 la data de 14 decembrie 2012, reclamanta SC N.N.F. SRL a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca prin hotărârea pe care o va pronunţa, să anuleze Comunicarea CNAS primită de N.N.F. prin e-mailul din data de 5 mai 2012, ora 18:13 p.m., referitoare la Trimestrul I 2012, înregistrată de N.N.F. din 07 mai 2012; Comunicarea CNAS primită de N.N.F. prin e-mailul din data de 23 mai 2012, ora 17:42 p.m., referitoare la Trimestrul I 2012, înregistrată de N.N.F. din 24 mai 2012; adresa CNAS din 31 iulie 2012 primită de N.N.F. prin e-mailul din data de 2 august 2012, ora 11:32 a.m., referitoare la Trimestrul II 2012, înregistrată de N.N.F. din 02 august 2012; adresa CNAS din 10 septembrie 2012 primită de N.N.F. în data de 5 octombrie 2012, înregistrată de N.N.F. din 5 octombrie 2012, referitoare la contestaţiile depuse de N.N.F. împotriva notificărilor din 07 mai 2012 şi din 24 mai 2012.
A solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată privind soluţionarea prezentei cauze.
În susţinerea cauzei, reclamanta a arătat că O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii (O.U.G. nr. 77/2011) prevede aplicarea începând cu data de 1 octombrie 2011 a unei contribuţii trimestriale datorate de anumite societăţi care îşi desfăşoară activitatea în industria farmaceutică (taxa clawback).
Astfel, în urma analizării datelor indicate în notificări, reclamanta a observat că există diferenţe semnificative între: (i) valoarile VTt şi Vit rezultate din evidenţele sale interne respectiv evaluările datelor disponibile la nivel public şi (ii) valorile indicate de CNAS în notificări.
A învederat instanţei că o serie de produse nu pot fi luate în calcul şi raportate de către unităţile sanitare cu paturi/farmacii/centre de dializă în consumul aferent anului 2011, Trimestrului I 2012 sau Trimestrului II 2012 având în vedere data expirării acestora, precum şi stocul existent şi depozitat la nivelul distribuitorului la data de 31 decembrie 2011.
Precizează reclamanta că CNAS a recunoscut în mod expres că există erori în rapoartele electronice transmise de unităţile sanitare cu paturi, inclusiv prin comunicarea transmisă N.N.F. în data de 23 mai 2012. În considerarea faptului ca raportările anterioare sunt incomplete şi/sau incorecte CNAS a solicitat, în mod imperativ, Caselor Judeţene de Asigurări de Sănătate să reconstituie raportările cu privire la consumul de medicamente pe anul 2011 (conform adresei CNAS din 23 martie 2012).
A mai arătat că CNAS nu a comunicat N.N.F. valoarea Vitr deşi avea obligaţia să comunice respectiva valoare până cel târziu în data de 15 martie 2012, iar în data de 23 martie 2012 CNAS a publicat pe site-ul propriu un nou anunţ în care erau menţionate anumite instrucţiuni cu privire la raportarea datelor de consum aferente perioadei 1 ianuarie 2011 - 30 septembrie 2011.
Totodată susţine că la aceiaşi dată de 23 martie 2012, CNAS a transmis caselor de asigurări de sănătate adresa din 23 decembrie 2012 prin care se precizează în mod expres că raportările "au fost incomplete şi/sau incorecte sub aspectul consistenţei, cu privire la consumul de medicamente pe anul 2011 pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate.
Sub aspect formal, reclamanta a apreciat că notificările sunt emise cu încălcarea flagrantă a dispoziţiilor legale imperative privind comunicările în formă electronică, respectiv Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică.
În susţinerea încălcării principiului predictibilităţii, reclamanta a învederat instanţei hotărârea nr. 4367 din 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti şi menţinută de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin decizia nr. 4349 din 27 septembrie 2011, prin care s-a arătat, prin prisma jurisprudenţei aplicabile a Curţii Europene de Justiţie, că „în situaţia în care autorităţile stabilesc impozite şi aplică sancţiuni în mod arbitrar sub unicul pretext că acesta ar fi ordinul la nivel naţional, în mod cert nu există concordanţă cu principiul anterior menţionat (cel al predictibilităţii fiscale - n.ns.), coroborat cu principiul statului de drept şi al egalităţii în faţa legii.
Pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscal a formulat şi depus întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepţiei lipsei calităţii procesual pasive şi, pe cale de consecinţă, respingerea acţiunii formulată de reclamantă ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Susţine că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată şi având în vedere faptul că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu este emitenta actelor administrative ce formează obiectul prezentului dosar, apreciază că această autoritate nu are calitate procesuală pasivă.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a depus întâmpinare la data de 02 aprilie 2012 şi a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii reclamantei.
În esenţă, pârâta CNAS a susţinut cu privire la solicitarea reclamantei de anulare a notificărilor prin care i-au fost transmise datele necesare în vederea stabilirii şi achitării contribuţie claw - back aferentă trimestrului l şi 11 al anului 2012, că prevederile O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare fac referire la modul de colectare a consumului de medicamente.
Astfel, a învederat instanţei că potrivit dispoziţiilor art. 5 alin. (4) şi (5) din O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit cărora consumul total trimestrial de medicamente (CTt) suportate din Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, se calculează pe baza datelor raportate de casele de asigurări de sănătate şi centralizate de la farmaciile cu circuit deschis, unităţile sanitare cu paturi şi centrele de dializă.
Casa Naţională de Asigurări de Sănătate transmite în format electronic deţinătorilor de autorizaţie de punere pe piaţă a medicamentelor sau reprezentanţilor legali ai acestora consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate.
Cu privire la modul de calcul a valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referinţă ale fiecărui plătitor de contribuţie (Vitr), a precizat pârâta că această situaţie este reglementată de prevederile art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare.
Pârâta CNAS a arătat că susţinerile reclamantei referitoare la includerea TVA-ului în baza de calcul a contribuţiei trimestriale datorate în baza O.U.G. nr. 77/2011, sunt neîntemeiate, având în vedere că O.U.G. nr. 77/2011 prevede în mod expres că la calculul consumului total trimestrial de medicamente se iau în considerare preţul medicamentelor decontat din FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii, care se decontează de către casele de asigurări de sănătate farmaciilor, de către spitale furnizorilor de medicamente, centrelor de dializă (distribuitori).
A mai arătat că Decizia nr. 39/2013 prin care CCR a admis excepţia de neconstituţionalitate în sensul că a constatat că sintagma care include şi taxa pe valoare adăugată, din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost completată prin O.U.G. nr. 110/2011, a fost publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 100 din 5 februarie, iar în conformitate cu art. 11 lit. c) alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, cu modificările şi completările ulterioare, Decizia CCR nr. 39/2013 produce efecte numai pentru viitor, începând cu data de 5 februarie 2013 (data publicării ei în M. Of. al României, Partea I, nr. 100).
Pe cale de consecinţă, a apreciat că pentru trimestrele I, II şi III ale anului 2012, art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuţii pentru finanţarea unor cheltuieli în domeniul sănătăţii, produce efecte în forma sa publicată anterior emiterii Decizia CCR nr. 39/2013.
În acest sens, a menţionat că prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1007 din 27 noiembrie 2012 a fost respinsă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor O.U.G. nr. 77/2011.
Prin sentinţa civilă nr. 1818 din 4 iunie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Agenţia Naţională de Administrare Fiscală invocată de aceasta prin întâmpinare şi a respins acţiunea formulată împotriva acestei pârâte ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamanta SC N.N.F. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
A anulat comunicările CNAS primite prin e-mail în datele de 05 mai 2012, 23 mai 2012, adresa din 31 iulie 2012 comunicată în data de 02 august 2012 şi adresa CNSAS din 10 septembrie 2012 comunicată la data de 05 octombrie 2012.
Pentru a hotărî atfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, s-a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011 „Pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a prevederilor prezentei ordonanţe de urgenţă, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor legale în vigoare la data vânzării acestora”.
În raport de acest text legal, dar şi întrucât notificările contestate în prezenta speţă au fost emise pentru perioada anului 2010 de către pârâta CNAS, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală nu poate răspunde pentru situaţii născute înainte de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011. În plus, acest act normativ se referă la administrarea creanţelor ce se vor naşte ulterior intrării în vigoare a ordonanţei.
Pe fond prima instanţă a reţinut că notificările ce fac obiectul prezentei cauze, emise de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate cu privire la contribuţia aferentă trimestrului I şi trimestrului II al anului 2012 cuprind doar două valori, respectiv: Vit şi VTt, deşi potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011 Vitr trebuie determinat şi comunicat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate.
De asemenea, comunicările includ atât TVA în valoarea vânzărilor trimestriale (respectiv valoarea medicamentelor suportate potrivit legii din bugetul FNUASS şi din bugetul Ministerului Sănătăţii) comunicate reclamantei cât şi adaosurile distribuitorilor şi ale farmaciilor.
Pe de altă parte, pentru stabilirea procentului şi valorii contribuţiilor datorate nu pot fi avute în vedere vânzările totale de medicamente, ci numai cele efectuate de farmacii şi unităţi sanitare cu paturi, nu şi cele efectuate de către terţi distribuitori angro.
Sub acest din urmă aspect, instanţa a observat că potrivit dispoziţiilor art. 4 alin. (1) şi ale art. 5 alin. (4) din Ordinul comun nr. 928/591/2010 al Ministrului Sănătăţii şi al Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, pentru aprobarea Normelor privind organizarea evidenţei pe plătitori, declararea, constatarea şi controlul contribuţiilor prevăzute la art. 3631 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 95/2006 volumul vânzărilor se stabileşte pe baza declaraţiilor 2a şi 2b, care cuprind lista medicamentelor vândute în sistemul de asigurări de sănătate, pentru tratamentul ambulatoriu ori pentru unităţi sanitare cu paturi. În consecinţă, procentul de contribuţie se determină prin raportare la declaraţiile 2a şi 2b.
Aşadar, procentul contribuţiei se determină pe baza declaraţiilor 2a şi 2b (privind volumul vânzărilor de medicamente), în timp ce baza de calcul pentru contribuţie, la care se aplică procentul, se determină pe baza declaraţiilor 2a1 şi 2b1 (privind încasările realizate din vânzarea de medicamente).
Întrucât singurele declaraţii la care s-a raportat CNAS pentru emiterea notificărilor atacate sunt cele privind volumul vânzărilor, acestea încalcă, în mod vădit, art. 5 alin. (4) din Normele aprobate prin Ordin, dispoziţie potrivit căreia contribuţia datorată se stabileşte în funcţie de datele raportate prin declaraţiile 2a1 şi 2b1.
În plus, prin Decizia nr. 39 din 05 februarie 2013 Curtea Constituţională s-a pronunţat în sensul că dispoziţiile art. 31 alin. (5) ale O.U.G. nr. 77/2011 sunt neconstituţionale, cât priveşte sintagma „care include şi taxa pe valoare adăugată” reţinând că, contribuţia trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra preţului în sine al medicamentelor, ci şi asupra taxei pe valoare adăugată aplicată preţului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.
Având în vedere că includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente, în raport de care se calculează taxa de claw-back este neconstituţională, conform Deciziei Curţii Constituţionale publicată în M. Of. din data de 20 februarie 2013, anterior pronunţării soluţiei în prezenta cauză, iar potrivit dispoziţiilor art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, pe perioada celor 45 de zile de la publicarea deciziei Curţii Constituţionale dispoziţiile constatate ca fiind neconstituţionale sunt suspendate de drept şi ulterior expirării acestui termen îşi încetează efectele, Curtea de apel a constatat că modalitatea de calcul a contribuţiei datorate de reclamantă nu mai are temei legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, reclamanta SC N.N.F. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Pârâta Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a formulat în faţa instanţei de recurs o cerere intitulată „Recurs incident”, pe care a recalificat-o, în şedinţa publică de la 29 ianuarie 2014, ca fiind cerere de recurs formulată în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în privinţa căreia, recurenta-reclamantă a invocat excepţia tardivităţii.
1. Recurenta-reclamantă SC N.N.F. SRL invocă dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., solicitând modificarea parţială a sentinţei recurate în sensul respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală.
În susţinerea recursului, se arată în esenţă, că, în urma intrării în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală s-a subrogat de drept în prerogativele de administrare a creanţelor generate şi gestionate până la acel moment de către C.N.A.S., astfel încât prin efectul legii s-a produs transferul calităţii de creditor bugetar de la C.N.A.S. la Agenţia Naţională de Administrare Fiscală.
Un alt argument adus în sprijinul motivului de recurs invocat este acela, potrivit căruia, actele administrative anulate au fost emise după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 77/2011.
Se mai afirmă că Agenţia Naţională de Administrare Fiscală are calitate procesuală pasivă şi prin prisma necesităţii asigurării opozabilităţii soluţiei faţă de această autoritate, având în vedere că atribuţia de administrare a creanţelor rezultate din taxa clawback presupune şi aspecte post-plată, cum ar fi compensări sau restituiri de sume încasate nelegal.
Recurenta-pârâtă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a susţinut prin concluziile orale puse de reprezentantul său, că cererea intitulată „recurs incident”, depusă în faţa instanţei de recurs reprezintă o veritabilă o cerere de recurs, formulată potrivit dispoziţiilor noului C. proc. civ.
Analizând recursurile formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului, precum şi de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta SC N.N.F. SRL este nefondat, iar recursul pârâtei Casa Naţională de Asigurări de Sănătate este tardiv formulat, pentru considerentele arătate în continuare.
Recurenta-reclamantă SC N.N.F. SRL critică sentinţa atacată sub aspectul respingerii acţiunii faţă de pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Conform prevederilor legale invocate de recurentă, începând cu data de 1 octombrie 2011, când acestea au intrat în vigoare, procedurile de administrare a creanţelor reprezentând contribuţia clawback vor fi continuate de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi în consecinţă subrogarea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală intervine numai pentru procedurile de administrare a creanţelor, iar nu şi în ceea ce priveşte stabilirea acestora anterior datei respective, pentru care competenţa aparţinea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate.
Noţiunea de administrare a creanţei avută în vedere de dispoziţiile art. 9 alin. (2) din O.U.G. nr. 77/2011 se referă numai la procedura de încasare şi de executare silită a creanţelor deja stabilite şi nu poate fi extinsă pentru operaţiunile juridice premergătoare de constatare a existenţei şi întinderii creanţei şi care au ca obiect individualizarea procentului de contribuţie, a bazei de calcul, calcularea efectivă a sumei datorate cu titlu de taxă de clawback şi comunicarea acesteia către debitor, ca atribuţii exclusive ale Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate în perioada trimestrului II al anului 2010, avută în vedere la emiterea notificării contestate în prezenta cauză.
Această concluzie se impune faţă de reglementarea cuprinsă în art. 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, care prevede expres că, pentru medicamentele incluse în programele naţionale de sănătate, pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul ambulatoriu, cu sau fără contribuţie personală, pe bază de prescripţie medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate şi pentru medicamentele de care beneficiază asiguraţii în tratamentul spitalicesc, vândute anterior intrării în vigoare a acestui act normativ, contribuţia datorată potrivit art. 3631 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, se stabileşte de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate şi se plăteşte conform reglementărilor în vigoare la data vânzării acestora.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept expuse anterior, Înalta Curte constată nefondată critica formulată prin cererea de recurs cu privire la greşita admitere a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursul reclamantei ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, Înalta Curte constată că acesta este tardiv formulat pentru următoarele considerente:
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 262/2007, în materia contenciosului administrativ, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii.
Termenul de 15 zile stabilit prin textul legal menţionat se calculează potrivit dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 101 alin. (1) C. proc. civ. care arată că „termenele se înţeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârşit termenul”.
Pe de altă parte, aliniatul 5 al aceluiaşi articol stabileşte că „termenul care se sfârşeşte într-o zi de serbătoare legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârşitul primei zile de lucru următoare”.
Din actele dosarului rezultă că sentinţa atacată i-a fost comunicată recurentei-pârâte C.N.A.S. la data de 12 iulie 2013, conform dovezii aflate la dosarul de fond, recursul fiind declarat la data de 21 ianuarie 2014.
Calculând termenul de 15 zile prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată, potrivit regulilor stabilite prin dispoziţiile art. 101 alin. (1) şi (5) C. proc. civ., pe zile libere, rezultă că intervalul de timp în care pârâta avea dreptul să declare recurs era cuprins între 13 iulie 2013 şi 28 iulie 2013, inclusiv.
Cum data de 21 ianuarie 2014, ca zi de declarare a recursului, astfel cum rezultă din actele dosarului, respectiv ştampila registraturii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, a depăşit termenul de 15 zile impus de lege, rezultă că recursul este tardiv.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. va respinge recursului reclamantei ca nefondat, iar în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) şi ale art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul autorităţii pârâte ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de SC N.N.F. SRL împotriva sentinţei civile nr. 1818 din 4 iunie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge recursul declarat de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, împotriva aceleiaşi sentinţe, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2014.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1991/2012. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3865/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
