ICCJ. Decizia nr. 4031/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4031/2012
Dosar nr. 6658/2/2011
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul M.S. a chemat în judecată pârâtele Autoritatea Nationala pentru cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să se constate nesoluţionarea în termenul legal de către pârâte a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi obligarea acestora să soluţioneze cererea să-i emită şi să-i comunice Ordinul de redobândire a cetăţeniei române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales „de îndată”.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a depus cererea de redobândire a cetăţeniei române în data de 28 aprilie 2010 primind număr de Dosar nr. 42429/2010.
În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată: "Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române într-un termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii".
Arată reclamantul că de la data înregistrării cererii de redobândire a cetăţeniei române şi până în prezent a trecut un termen de cca. 14 luni de zile şi că în conformitate cu prevederile art. 1, raportat la prevederile art. 8 din Legea nr. 554/2004 se consideră vătămat în drepturile sale prin nesoluţionarea în termenul legal a cererii de redobândire a cetăţeniei române, solicitând obligarea pârâtelor să-i soluţioneze cererea şi să-i emită, ordinul „de îndată" la sediul apărătorului ales.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 5655 din 5 octombrie 2011 a admis în parte acţiunea formulată de reclamant şi a obligat pârâtele să-i emită şi să-i comunice ordinul de redobândire a cetăţeniei române în conformitate cu dispoziţiile art. 19 din Legea nr. 21/1991 şi să-i plătească cheltuieli de judecată în cuantum de 604,3 lei.
Totodată, a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind nesoluţionarea în termen legal a cererii.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că ulterior formulării cererii de chemare în judecată, Comisia pentru Cetăţenie din cadrul Autoritatii Nationale pentru Cetatenie a avizat pozitiv cererea reclamantului astfel că aceasta a rămas fără obiect.
Cât priveşte capătul cerere prin care reclamantul a solicitat obligarea pârâtelor să emită ordinul de redobândire a cetăţeniei române şi să i-l comunice prin scrisoare recomandată la domiciliul ales, Curtea a constatat că este întemeiat.
Referitor la pretenţia reclamantului de a-i comunica ordinul prin scrisoare recomandată la domiciliul ales, Curtea a constatat că acest capăt de cerere are suport legal în dispoziţiile art. 19 alin. (3) din Legea nr. 21/1991 republicată.
De asemenea, referitor la capătul de cerere vizând obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constată întemeiate pretenţiile reclamantului, raportat la dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., motiv pentru care va dispune obligarea pârâtelor la plata contravalorii taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar, precum și a onorariului de avocat, în sumă de 600 de lei. Susţinerile pârâtelor în sensul că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ. nu pot fi reţinute, acestea fiind în culpă procesuală, câtă vreme cererea reclamantului a fost apreciată ca fiind întemeiată, iar cerinţele art. 275 C. proc. civ., în sensul ca pârâtul să nu fi fost pus în întârziere înainte de a fi chemat în judecată nu se regăsesc în cauză, raportat la cererea pe care reclamantul a adresat-o autorităţii la data de 14 iulie 2011.
Împotriva acestei sentinţe, considerată netemeinică şi nelegală a declarat recurs Autoritatii Nationale pentru Cetatenie şi Preşedintele acesteia E.N.
Recurenta a susţinut că Ordinul nr. 998/ P din 5 octombrie 2011 a fost emis în aceeaşi zi în care s-a pronunţat sentinţa recurată şi, că de la data avizării pozitive a cererii 26 septembrie 2011 şi până la primul termen de judecată la care instanţa a rămas în pronunţare au trecut doar 10 zile, astfel că, hotărârea instanţei de a obliga pârâta la emiterea ordinului este nefondată.
Referitor la critica privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, recurenta a susţinut că soluţia este nelegală, întrucât în considerentele sentinţei nu se regăseşte argumentarea culpei.
Mai mult, susţine recurenta, buna ei credinţă şi respectarea termenului rezonabil prevăzut în Convenţia Europeană pentru Cetăţenie se pot deduce şi din faptul că în ziua pronunţării sentinţei a fost emis Ordinul Preşedintelui Autoritatii Nationale pentru Cetatenie nr. 998/ P din 05 octombrie 2011 prin care a fost aprobată cererea reclamantului de redobândire a cetăţeniei române.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041 C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este fondat, în limitele şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Înalta Curte constată faptul că cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul C.A.B. la data de 19 iulie 2011, cererea de dobândire a cetăţeniei române a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie din 28 aprilie 2010, iar Preşedintele Comisiei pentru Cetăţenie a stabilit prin rezoluţie, în conformitate cu art. 141 din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată, cu modificările şi completările ulteriore, termen pentru analizare de către Comisie pentru data de 26 septembrie 2011, dată la care cererea a fost analizată şi avizată pozitiv.
Potrivit art. 141 din actul normativ menţionat anterior, „cererea de acordare sau de dobândire a cetăţeniei române, formulată potrivit art. 101, este înregistrată la secretariatul tehnic al Comisiei.
Preşedintele Comisiei pentru cetăţenie, prin rezoluţie, dispune:
a) solicitarea de relaţii de la orice autorităţi cu privire la îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art. 8 alin. (1) lit. b) şi e);
b) completarea dosarului, în termen de cel mult două luni de la primirea solicitării secretariatului tehnic al Comisiei de către petent, în cazul în care se constată lipsa unor documente necesare soluţionării cererii, sub sancţiunea respingerii cererii ca nesusţinută;
c) fixarea termenului la care Comisia va verifica îndeplinirea condiţiilor necesare acordării sau redobândirii cetăţeniei române potrivit art. 101, termen care nu va depăşi 5 luni de la data înregistrării cererii."
Instanţa de control judiciar reţine că cererea reclamantului a fost primită şi înregistrată la Secretariatul Comisiei pentru Cetăţenie la data de 28 aprilie 2010 şi a primit termen de soluţionare prin rezoluţia preşedintelui Comisiei pentru data de 26 septembrie 2011.
Având în vedere că de la data avizării pozitive a cererii de redobândire a cetăţeniei române şi până la primul termen de judecată (când de altfel instanţa a rămas în pronunţare) a trecut un termen de 10 zile hotărârea instanţei de a obliga pârâta la plata cheltuielilor de judecată este nelegală. Mai mult, se poate observa că recurenta – pârâtă a fost de bună credinţă, parcurgând toate etapele prevăzute de lege, inclusiv emiterea ordinului până la pronunţarea soluţiei.
Faţă de situaţia de fapt existentă, nesoluţionarea cererii de redobândire a cetăţeniei până la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, având în vedere cauzele obiective, nu poate fi calificată ca un refuz nejustificat, în sensul Legii contenciosului administrativ, neputându-se identifica „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Totodată, având în vedere dispoziţiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, dispoziţii care fac referire la termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), termenul de 30 de zile nu este aplicabil cererilor referitoare la dobândirea sau redobândirea cetăţeniei române, Legea nr. 21/1991 stabilind o procedură specială.
Acordarea cetăţeniei române nu este un drept absolut sau o obligaţie pentru statul român, ci doar o posibilitate instituită în favoarea persoanelor care solicită şi îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege, urmând ca preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie să aprecieze asupra propunerilor Comisiei, potrivit art. 11 din Legea nr. 21/1991.
Prin urmare, în mod greşit instanţa de fond a interpretat şi aplicat dispoziţiile art. 14¹ lit. c) din Legea cetăţeniei române nr. 21/1991 devenit art. 16 în urma republicării legii, din moment ce, pe de o parte, termenul de 5 luni prevăzut de textul de lege invocat este exclusiv pentru verificarea, de către Comisia pentru cetăţenie, a îndeplinirii condiţiilor necesare redobândirii cetăţeniei române, nefiind aplicabil altor proceduri, iar, pe de altă parte, cererea de redobândire a cetăţeniei române a intimatului a fost avizată pozitiv, astfel că la data de 5 octombrie 2011 a fost emis Ordinul nr. 998/ P de redobândire a cetăţeniei române de către reclamant.
Înalta Curte reţine ca fiind nelegală şi netemeinică obligarea pârâtei Autoritatea Nationala pentru Cetatenie la plata cheltuielilor de judecată care are ca şi temei culpa autorităţii pârâte deoarece dezlegarea dată de instanţă primelor capete de cerere face imposibilă aplicarea dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
Pentru considerentele expuse şi în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, raportat la art. 312 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de către pârâta, Autoritatea Naționala pentru Cetățenie şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamantul M.S.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Autoritatea Naţională pentru Cetăţenie şi Preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Cetăţenie împotriva Sentinţei Civile nr. 5655 din 05 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa recurată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul M.S. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4201/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4016/2012. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
