ICCJ. Decizia nr. 4016/2012. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4016/2012
Dosar nr. 389/2/2012
Şedinţa publică de la 9 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul G.B.G. a chemat în judecată Autoritatea Nationala de Integritate, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună suspendarea executării Raportului de evaluare întocmit la 21 decembrie 2011 până la pronunţarea instanţei de fond şi obligarea pârâtei să retragă de pe pagina sa de internet Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate a reclamantului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin postarea pe internet a comunicatului respectiv i se aduce un prejudiciu continuu de imagine şi se induce prezumţia de vinovăţie, fiind pus în situaţia de a demonstra nevinovăţia.
La data de 26 ianuarie 2012, reclamantul şi-a completat acţiunea sub aspectul motivelor invocate pentru suspendarea executării „Raportului de evaluare”.
Astfel, referitor la cazul bine justificat, reclamantul a invocat următoarele:
- încălcarea dreptului la apărare prin faptul că pârâta nu a dat curs cererii sale de a fi informat cu privire la temeiul de drept şi la documentele analizate şi nu a avut acces la dosar;
- evaluarea incompatibilităţii s-a făcut cu încălcarea prevederilor O.G. nr. 27/2002, analiza făcută în baza unei sesizări nu poate excede limitelor sesizării;
- evaluarea incompatibilităţii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 176/2010;
- Raportul de evaluare din data de 21 decembrie 2011 a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (3) lit. b), c) şi d) din Legea nr. 176/2010, întrucât din raport lipsesc punctul de vedere al persoanei evaluate, evaluarea elementelor de conflict de interese, concluziile faţă de conflictul de interese evaluat în Lucrarea din 11 mai 2011;
- Raportul de evaluare a fost întocmit cu încălcarea prevederilor art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010, potrivit cărora „în lipsa confirmării prevăzute la alin. (1), inspectorul de integritate poate întocmi raportul de evaluare după îndeplinirea unei noi proceduri de comunicare.”
- încălcarea principiului confidenţialităţii
Activitatea de evaluare desfăşurată de Agenţie, conform art. 8 din Legea nr. 176/2010, trebuie să respecte acest principiu. Dacă lucrarea este confidenţială, rezultă că şi Raportul este confidenţial. Comunicatul postat pe pagina de internet a Agenţiei este şi el confidenţial, deoarece este un extras din Raport;
- încălcarea principiului legalităţii. Pentru publicarea parţială pe internet a Raportului nu există temei legal.
Referitor la paguba iminentă, reclamantul a arătat că este posibil ca în măsura în care comunicatul nu este retras, Raportul să poată produce anumite efecte precum: aplicarea unei sancţiuni disciplinare ce poate merge până la pierderea mandatului de consilier judeţean şi implicit a indemnizaţiei aferente acestei funcţii.
De asemenea, urmare a nesupunerii Raportului de evaluare, în momentul organizării alegerilor, Biroul electoral îi poate respinge candidatura.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 1478 din 1 martie 2012 a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamant.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că în privinţa capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării Raportului de evaluare din 23 decembrie 2011 nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
S-a reţinut că acţiunea este neîntemeiată şi cu privire la obligarea pârâtei de a retrage de pe pagina de internet „Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate”, întrucât informaţiile comunicate în această modalitate sunt informaţii de interes public iar dreptul la apărare al reclamantului e asigurat prin posibilitatea contestării raportului de evaluare a incompatibilităţii în termen de 15 zile de la comunicare.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamantul G.B.G.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că în mod eronat instanţa a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 14 alin.(1) din Legea nr. 554/2004.
Astfel, instanţa de fond a considerat că „raportul” nu relevă o aparenţă de nelegalitate sub aspectul respectării dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată de agenţie, ori reclamantul susţine că nu a avut acces la dosarul analizat de aceasta, nu a primit niciodată lucrarea din 11 mai 2011 iar evaluarea incompatibilităţii s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 13 alin.(1) lit. a) din Legea nr. 176/2010.
Referitor la paguba iminentă, recurentul susţine că instanţa a reţinut în mod greşit că în cauză nu a fost îndeplinită cerinţa unei pagube iminente, întrucât prin întocmirea Raportului şi publicarea parţială a acestuia pe internet, reclamantului îi este afectată capacitatea de exercitare a unei funcţii publice.
De asemenea, imposibilitatea de a participa la şedinţele Consiliului Judeţean i-a generat şi continuă să-i genereze prejudicii materiale prin neîncasarea indemnizaţiei aferente şedinţelor.
Recursul este nefondat.
Prin Raportul de evaluare din 23 decembrie 2011, întocmit de Autoritatea Nationala de Integritate s-a constatat că reclamantul G.B.G. în intervalele 31 ianuarie 2005 – 25 iunie 2008, respectiv 26 iunie 2008 – 27 aprilie 2009, s-a aflat în stare de incompatibilitate, încălcând astfel dispoziţiile secţiunii a 4-a – Incompatibilităţi privind aleşii locali, art. 88 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 161 din 19 aprilie 2003, care prevede că „Funcţia de consilier local sau consilier judeţean este incompatibilă cu calitatea de funcţionar public sau angajat cu contract individual de muncă în aparatul propriu al consiliului local respectiv sau în aparatul propriu al consiliului judeţean ori al prefecturii din judeţul respectiv”.
Împotriva Raportului de evaluare menţionat, reclamantul a formulat acţiune în contencios administrativ, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 388/2/2012, cu termen de judecată la data de 30 martie 2012.
La data de 28 decembrie 2012, pârâta A.N.de I. a postat pe site-ul propriu „Comunicatul privind constatarea stării de incompatibilitate, în cazul lui G.B.G.”.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea în condiţiile art. 7 a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Înalta Curte, văzând dispoziţiile legale mai sus arătate a constatat că un act administrativ va putea fi suspendat din executarea sa numai în situaţia în care vor fi îndeplinite cumulativ cele două condiţii: existenţa unui caz bine justificat şi necesitatea evitării unei pagube iminente ireparabile sau dificil de reparat.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În jurisprudenţa sa constantă, Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi a reţinut că pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanţa nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăşi cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-şi limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt şi/ sau de drept care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumţiei de legalitate de care se bucură un act administrativ.
Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau şi de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reţinute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depăşirea competenţei, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziţii legale declarate neconstituţionale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ.
Împrejurările de fapt şi de drept expuse de reclamant nu sunt de natură să pună sub semnul întrebării prezumţia de legalitate a raportului de evaluare contestat, cu referire la următoarele aspecte:
- examinarea formală a conţinutului Raportului de evaluare şi a modalităţii de informare a reclamantului nu relevă o aparenţă de nelegalitate sub aspectul respectării dreptului la apărare în activitatea de evaluare realizată de Agenţie;
- extinderea cercetărilor şi asupra eventualei stări de incompatibilitate în care s-ar fi aflat reclamantul nu conturează un vădit abuz al autorităţii, cum afirmă reclamantul, faţă de posibilitatea Agenţiei de a desfăşura activitatea de evaluare şi din oficiu, potrivit art. 12 din Legea nr. 176/2010;
- existenţa/inexistenţa unei încălcări a prevederilor art. 13 alin. (1) şi art. 21 alin. (2) din Legea nr. 176/2010 de către inspectorul de integritate constituie o împrejurare ce poate fi examinată doar în cadrul litigiului de fond;
- raportul de evaluare cuprinde la pct. II menţiuni privitoare la „Punctul de vedere al persoanei evaluate”, menţiuni care nu sunt, la o examinare sumară, în dezacord vădit cu prevederile art. 21 alin. (3) lit. b) din Legea nr. 176/2010;
- eventuala lipsă din Raportul de evaluare a concluziilor faţă de conflictul de interese pune sub semnul întrebării existenţa unei vătămări în drepturile şi interesele legitime ale reclamantului, analiză ce nu poate fi realizată decât cu ocazia soluţionării pe fond a litigiului;
- nu există indicii temeinice de nerespectare a principiilor legalităţii şi confidenţialităţii în activitatea de evaluare realizată de Agenţie şi materializată în Raportul de evaluare întocmit la data de 21 decembrie 2011.
Prin urmare, Înalta Curte constată că cerinţa cazului bine justificat nu este întrunită în cauză.
Astfel, reclamantul prezintă cazul bine justificat ca fiind acela al existenţei unor indicii temeinice cu privire la nelegalitatea actului administrativ atacat, fiind arătate împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, însă Înalta Curte reţine că toate aceste situaţii nu sunt de natură a argumenta cazul bine justificat.
Referitor la cerinţa unei pagube iminente, reţine că nu este îndeplinită în cauză, faţă de împrejurarea că Raportul de evaluare a cărui suspendare se solicită a fost contestat de reclamant la instanţa de contencios administrativ, potrivit art. 22 din Legea nr. 176/2010, iar până la data rămânerii definitive a acestuia Agenţia nu poate sesiza organele competente pentru declanşarea unei eventuale proceduri disciplinare.
Toate aspectele prezentate de reclamant au fost analizate de Înalta Curte şi s-a constatat că nu există indicii de nelegalitate în emiterea actelor administrative atacate.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege, rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu material viitor şi previzibil, greu sau imposibil de reparat, condiţie inexistentă în cazul unei diminuări salariale, care poate fi recuperată.
Înalta Curte rejudecând cererea de suspendare formulată a constatat că în aparenţă indiciile de nelegalitate ale actelor contestate nu se circumscriu dispoziţiilor prevăzute de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, nefiind de natură a crea o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Nici condiţia pagubei iminente nu este îndeplinită în cauză, prejudiciul material invocat de reclamant nu există.
Pentru aceste considerente, recursul fiind nefondat, va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.B.G. împotriva sentinţei civile nr. 1478 din 1 martie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 octombrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4031/2012. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4006/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
