ICCJ. Decizia nr. 4205/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4205/2012
Dosar nr. 7108/2/2011
Şedinţa publică de la 18 octombrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 7108/2/2011, reclamantele C.M., P.A.M. şi M.I.A.M. au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii U.S.H. şi M.E.C.T.S., obligarea pârâţilor la eliberarea diplomei de licenţă, ca urmare a studiilor universitare efectuate între anii 2005 - 2009, studii finalizate prin susţinerea şi promovarea examenului de licenţă organizat de către F.D.A.P. Bucureşti, facultate acreditată din cadrul U.S.H. Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamantele au arătat că în luna iulie 2010, pârâta U.S.H. Bucureşti trebuia să le elibereze diploma de licenţă împreună cu suplimentele la diplomă ca urmare a finalizării studiilor şi promovării examenului de licenţă din sesiunea iulie 2009, examen organizat de către F.D.A.P. Bucureşti din cadrul Universităţii mai sus menţionate.
Pârâtul M.E.C.T.S. a formulat întâmpinare, invocând excepţia lipsei plângerii prealabile, excepţia inadmisibilităţii, excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fond, respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
Pârâta U.S.H. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea excepţiilor invocate de pârâtul M.E.C.T.S.
Pârâta U.S.H. a formulat cerere de chemare în garanţie a pârâtului M.E.C.T.S., solicitând ca acesta să fie obligat să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în Diploma de Licenţa şi suplimentul la diplome pentru reclamanţi în termen de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii sub sancţiunea prevăzuta de art. 24 alin (2) din Legea nr. 554/2004.
Prin cererea înregistrată la data de 09 septembrie 2011, reclamanta M.A.M. a renunţat la judecată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 508 din 25 ianuarie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a luat act de renunţarea la judecată a reclamantei M.A.M., în temeiul dispozițiilor art. 246 C. proc. civ., a respins excepţia lipsei plângerii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.T.S., a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de acesta M.E.C.T.S., a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului M.E.C.T.S., a respins acţiunea în contradictoriu cu Pârâtul M.E.C.T.S., ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, a admis acţiunea în contradictoriu cu pârâta U.S.H., a obligat pârâta U.S.H. să elibereze reclamantelor diplomele de licenţă, ca urmare a studiilor universitare efectuate între anii 2005 - 2009, finalizate prin susţinerea şi promovarea examenului de licenţă organizat de F.D.A.P. din cadrul acestei universităţi, a admis cererea de chemare în garanţie a M.E.C.T.S. şi l-a obligat, în calitate de chemat în garanţie să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele de diplomă pentru reclamanţi.
Totodată, a obligat pârâta U.S.H. la plata către reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxa de timbru şi timbru judiciar.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantele au absolvit F.D.A.P., specializarea Drept, din cadrul U.S.H., promoţia 2009, susţinând şi promovând examenul de licenţă, sesiunea iulie 2009, aşa cum rezultă din cuprinsul adeverinţelor eliberate de pârâtă, depuse la doar.
Ulterior, reclamantele s-au adresat, atât pârâtei U.S.H., cât şi pârâtului M.E.C.T.S. cu solicitarea de a le elibera diplomele de licenţă, respective de a pune la dispoziţia universităţii tipizatul de diplomă şi de a le recunoaşte studiile.
Având în vedere că la data de 09 septembrie 2011 reclamanta M.A.M. a formulat cerere de renunţare la judecată, Curtea de apel, în temeiul dispoziţiilor art. 246 C. proc. civ., a luat act de renunţarea la judecată a acestei reclamante şi, în temeiul dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ., a examinat, cu prioritate excepţiile invocate de pârâtul M.E.C.T.S., prin întâmpinare.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei plângerii prealabile, Curtea a respins-o, ca neîntemeiată, având în vedere dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Din analiza textului legal citat, rezultă că parcurgerea procedurii prealabile este obligatorie numai în ipoteza în care acţiunea în contencios administrativ are ca obiect anularea unui act administrative, fiind necesar ca persoana vătămată să solicite, în prealabil, autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, revocarea actului respective.
Oricum, se impune precizarea că reclamantele au făcut dovada că s-au adresat pârâtului M.E.C.T.S. cu solicitarea de a pune la dispoziţia universităţii tipizatul de diplomă şi de a le recunoaşte studiile.
Din aceste considerente, Curtea a respins excepţia lipsei plângerii prealabile.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii, s-a constatat că aceasta este neîntemeiată, întrucât, în realitate, pârâtul M.E.C.T.S. a formulat apărări care ţin de fondul cauzei, acestea neputând fi analizate pe cale de excepţie.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, Curtea a constatat că este întemeiată, întrucât cererea de chemare în judecată are un singur petit constând în obligarea ambilor pârâţi, atât a pârâtei U.S.H., cât şi a pârâtului M.E.C.T.S. la eliberarea diplomei de licenţă, ca urmare a studiilor universitare efectuate de reclamante între anii 2005 - 2009, studii finalizate prin susţinerea şi promovarea examenului de licenţă organizat de către F.D.A.P. Bucureşti, facultate din cadrul U.S.H. Bucureşti.
Or, potrivit legii, pârâtul M.E.C.T.S. nu organizează admiterea, nu organizează examenele de licenţă, nu eliberează diplome de licenţă/certificate de absolvire, ci are atribuţii bine stabilite de legislaţia în vigoare.
Astfel cum rezultă din prevederile art. 141 din Legea nr. 84/1995 (în vigoare în perioada de referinţă) şi ale H.G. nr. 81/2010 solicitarea reclamantelor de obligare a acestui pârât la eliberarea diplomelor de licenţă excede atribuţiilor legale ale acestuia, fiind de competenţa exclusivă a pârâtei U.S.H.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că U.S.H. din Bucureşti a fost înfiinţată prin Legea nr. 443/2002, ca persoană juridică de drept privat şi de utilitate publică, parte a sistemului naţional de învăţământ şi că, prin H.G. nr. 676/2007, au fost acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu, pentru forma învăţământ de zi, mai multe domenii, printre care şi domeniul „drept”.
Potrivit Legii nr. 84/1995, în vigoare în perioada în care reclamantele au urmat cursurile acestei instituţii de învăţământ superior, U.S.H. se bucura de autonomie universitară, ceea ce implica dreptul de a înfiinţa şi de a asigura funcţionarea facultăţilor, a colegiilor şi a specializărilor universitare.
Totodată, s-a reţinut că Facultatea de drept şi administraţie publică, urmată de reclamante, figurează la Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007, ca fiind abilitată să organizeze forma de învăţământ de zi.
Prin urmare, prevederile legale în vigoare în acea perioadă permiteau pârâtei U.S.H. să organizeze formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau învăţământ la distanţă, pentru domeniile pentru care era acreditată/autorizată să organizeze cursuri de zi, deci şi pentru specialitatea (domeniul) urmată de reclamante, aceasta ţinând de exerciţiul autonomiei universitare, garantate de Constituţie şi de lege.
Pe de altă parte, potrivit art. 20 din Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 2284/2007, „Titularii sau împuterniciţii acestora au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de senatul instituţiei, care poate fi de cel mult 12 luni de la finalizarea studiilor, respectiv de două luni de la confirmarea titlului ştiinţific de doctor.”
Este relevantă şi împrejurarea că reclamantelor le-au fost eliberate adeverinţele care atestă faptul că au obţinut titlul de licenţiate în drept, adeverinţe care au intrat în circuitul civil, au produs efecte, reclamantele fiind trecute de angajator pe posturi cu studii superioare, nefiind revocate sau anulate de instanţa de judecată sau de o autoritate administrativă.
În consecinţă, Curtea de apel a constatat că în raport de cadrul normativ precizat, precum şi de buna-credinţă a reclamantelor, aceste au dreptul de a solicita eliberarea diplomelor de licenţă, drept recunoscu şi de Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor, aprobată de Senatul U.S.H. la data de 13 mai 2009.
Referitor la cererea de chemare în garanţie formulată de pârâta U.S.H., Curtea a constatat că între aceasta şi pârâtul chemat în garanţie, M.E.C.T.S., există un raport juridic născut din refuzul chematului în garanţie de a aproba tipărirea de către SC R. SA a formularelor tipizate care să poată fi folosite de către Universitate la eliberarea diplomelor de licenţă.
Curtea de apel a constatat că acest refuz este nejustificat, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, întrucât Ordinul nr. 3404/2006 recunoaşte posibilitatea organizării de către universităţile acreditate a formei de învăţământ „la distanţă”, pentru domeniile în care acestea erau autorizate să organizeze cursuri de zi, deci şi pentru domeniul „drept”, urmat de reclamante (Anexa nr. 3 la H.G. nr. 676/2007).
Acest refuz constituie un exces de putere, în condiţiile în care în perioada 2005-2009 M.E. sau A.R.A.C.I.S., nu au derulat nicio procedură administrativă în urma căreia să se constate funcţionarea în afara cadrului legal a U.S.H., pasivitatea factorilor de decizie din sistemul naţional de educaţie neputând fi imputată reclamantelor care au acţionat cu bună-credinţă.
Constatând că pârâta U.S.H. este în imposibilitate de a elibera reclamantelor diplomele de licenţă fără concursul efectiv al chematului în garanţie care în calitate de autoritate publică gestionează materialele şi tipizatele cu regim special necesare, în temeiul art. 60 – art. 63 C. proc. civ., Curtea de apel a admis cererea de chemare în garanţie şi a obligat M.E.C.T.S., în calitate de chemat în garanţie, să aprobe tipărirea formularelor tipizate constând în diplomele de licenţă şi suplimentele de diplomă pentru reclamanţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., Curtea de apel a obligat pârâta U.S.H. la plata către reclamante a sumei de 4,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru şi timbru judiciar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, pârâtul M.E.C.T.S. a declarat recurs, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
În cuprinsul căii de atac, recurentul critică motivarea respingerii excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.E.C.T.S., susținând că nu rezultă cu claritate motivele care au determinat instanţa să pronunțe această soluție. Prin urmare, neindicarea de către instanţa de fond a motivelor de fapt care au stat la baza respingerii excepţiei invocate echivalează cu o necercetare a cauzei.
Totodată, recurentul susţine că instanţa de fond a interpretat în mod greşit materialul probator depus la dosar şi, mai mult, a considerat în mod eronat că un regulament intern al unei persoane juridice de drept privat are o putere superioară legilor şi hotărârilor de guvern cu incidenţă în domeniul organizării şi funcţionării învăţământului superior.
Singurele entităţi care au atât dreptul, cât şi obligaţia de a elibera diplomele de licenţă sunt instituţiile de învăţământ superior acreditate. Astfel, în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 75/2005 privind asigurarea calităţii educaţiei, acreditarea organizaţiilor furnizoare de educaţie acordă dreptul acestora de a emite diplome, certificate şi alte acte de studii recunoscute de M.E.C. şi de a organiza, după caz, examen de absolvire, licenţă, masterat, doctorat.
Dacă organizarea fiecărui ciclu de studii se face cu aprobarea M.E.C.T.S., instanţa de fond era obligată să verifice dacă şcolarizarea la facultatea, specializarea şi forma de învăţământ urmată de reclamante este realizată de universitate cu respectarea cadrului legal în vigoare.
În cazul U.S.H. din Bucureşti, specializările/programele de studii de la forma de învăţământ la distanţă au fost organizate şi desfăşurate fără respectarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 88/1993 și ale O.U.G.. nr. 75/2005 și nu s-a parcurs procedura prevăzută de către legiuitor în vederea desfăşurării procesului de învăţământ.
U.S.H. din Bucureşti avea dreptul să organizeze admitere (şi examene de absolvire/licenţă) doar la specializările/programele acreditate, autorizate să funcţioneze provizoriu, aprobate prin hotărâre de guvern.
Este, de asemenea, responsabilitatea fiecărei instituţii de învăţământ superior de a organiza proces de învăţământ în limitele legii. Lipsa de răspundere şi acţiunea în afara cadrului legal nu poate fi imputat altor subiecte de drept, cum ar fi M.E.C.T.S.
Autoritatea recurentă precizează că actele de studii pot fi eliberate doar pentru acei absolvenţi care au promovat examenele de licenţă şi care au urmat o specializare la o formă de învăţământ acreditată sau autorizată să funcţioneze provizoriu conform legislaţiei în vigoare la momentul înscrierii în anul 1 de facultate. Prin urmare, universitatea nu are dreptul să elibereze acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neautorizate/neacreditate.
Deci, nicio instituţie nu este îndreptăţită să înmatriculeze, să elibereze diplome, să desfăşoare procesul de învăţământ pentru formele de învăţământ care nu au parcurs etapele obligatorii ale acreditării şi autorizării provizorii.
Unicul responsabil pentru desfăşurarea activităţii de învăţământ este Instituţia de învăţământ superior, în speţă U.S.H., care are culpa exclusivă de a fi organizat „cursuri” fără respectarea legii, cu unicul scop de a încasa taxe de şcolarizare de la cât mai mulţi „studenţi”.
4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând cauza şi sentinţa atacată, în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cu cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele în continuare arătate.
Potrivit art. 38 din Regulamentul privind regimul actelor de studii din sistemul de învăţământ superior, aprobat prin O.M.E.C.T. nr. 2284/2007, după finalizarea completă a studiilor, la cerere, absolvenţilor li se eliberează adeverinţa de absolvire a studiilor, al cărei termen de valabilitate este de maxim 12 luni.
Potrivit art. 2 din acelaşi Regulament, actele de studii din sistemul naţional de învăţământ superior, care confirmă studiile de învăţământ superior efectuate şi titluri sau calităţi dobândite şi conferă titlurilor acestora drepturi şi obligaţii ce decurg din Legea nr. 84/1995/R şi din celelalte reglementări legale în vigoare, sunt diploma, certificatul şi atestatul. Foaia matricolă sau suplimentul la diplomă sunt anexe la actele de studii.
Potrivit art. 5, instituţiile de învăţământ superior, de stat ori particular, acreditate sau autorizate să funcţioneze provizoriu potrivit legii, pot gestiona, completa şi elibera numai acele acte de studii la care au dreptul în condiţiile legii.
Potrivit art. 11, activitatea de completare a formularelor actelor de studii se efectuează în termen de maxim 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit art. 20, titularii au dreptul să solicite eliberarea actelor de studii completate, după termenul aprobat de Senatul instituţiei, care poate fi cel mult de 12 luni de la finalizarea studiilor.
Potrivit Capitolului VII din Metodologia organizării şi desfăşurării examenelor de finalizare a studiilor emisă de U.S.H. şi înregistrată sub nr. 1405 din 12 mai 2009, universitatea respectivă, ca instituţie organizatoare a examenelor de licenţă, s-a obligat să elibereze diplomă de licenţă, însoţită de suplimentul la diplomă, în cel mult 12 luni de la încheierea examenului de licenţă, până la eliberarea diplomei de licenţă, facultăţile putând elibera, la cerere, adeverinţe prin care să se certifice promovarea examenului de licenţă, precum şi rezultatele la examenul de licenţă şi valabilitatea adeverinţei până la elaborarea diplomei.
Prin H.G. nr. 1175/2006 s-au prevăzut domeniile de studii universitare de licenţă şi specializate din cadrul acestora şi numărul de credite de studiu transferabile, începând cu anul universitar 2006 – 2007, pentru studenţii admişi în anul I. Pentru domeniul „Ştiinţe Juridice” s-au prevăzut, în domeniul de studiu universitar de licenţă „Drept”, specializările „Drept” şi „Drept Comunitar”.
Potrivit Ordinului Ministerului Educaţiei şi Cercetării nr. 3404 din 07 martie 2006 privind aprobarea criteriilor generale de organizare şi desfăşurare a admiterii în ciclul de studii universitare de licenţă pentru anul 2006-2007, admiterea în învăţământul superior se organizează numai în instituţiile care au în structura domeniilor de studiu specializări acreditate şi specializări care au obţinut autorizaţia de funcţionare provizorie.
Formele de învăţământ cu frecvenţă redusă sau de învăţământ la distanţă pot fi organizate numai de către unităţile care organizează cursuri de zi în domeniile respective şi dispun de departamente specializate.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive nu poate fi reţinută, deoarece instanţa de fond, prin admiterea cererii de chemare în garanţie, nu a obligat recurentul la eliberarea diplomelor de licenţă, atribuţie exclusivă a universităţii, ci a obligat recurentul să aprobe tipărirea formularelor tipizate a diplomelor de licenţă pentru reclamanţii-intimaţi, condiţie în baza căreia U.S.H. este în imposibilitate de a elibera diplome de licenţă. Iar aprobarea tipizării formularelor tipizate este în competenţa exclusivă a recurentului, conform Ordinului nr. 2284/2007.
Susţinerile din recurs privind neanalizarea de către instanţa de fond a hotărârilor de guvern, prin care U.S.H. a fost autorizată să funcţioneze provizoriu şi a dreptului acestei universităţi de a elibera acte de studii pentru absolvenţii unor programe de studii şi forme de învăţământ neacreditate nu pot fi reţinute, deoarece aceasta nu formează obiectul cererii de chemare în garanţie, instanţa de fond nefiind investită cu o cererea privind legalitatea acreditării formelor de învăţământ la distanţă.
Cu privire la situaţia de fapt care priveşte cererea de chemare în garanţie, este de necontestat faptul că recurentul a refuzat nejustificat eliberarea avizului necesar pentru aprobarea formelor tip pentru diplomele de licenţă, iar dreptul absolvenţilor de a li se elibera diplomele de licenţă nu poate fi realizat în lipsa admiterii cererii de chemare în garanţie.
Instanţa de control judiciar reţine că în mod constant s-a statuat, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, în litigii de aceeaşi natură, că M.E.C.T.S. are obligaţia legală de a aproba tipărirea formularelor tipizate constând în diploma de licenţă şi suplimentele la diplomă. De aceea, soluţia din prezenta decizie se impune şi în considerarea respectării principiului coerenţei şi unităţii jurisprudenţei consacrat ca atare în practica C.E.D.O. (a se vedea cauza B. c. României).
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentului sunt neîntemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală, pe care o va menţine.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că sentinţa recurată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare în sensul dispoziţiilor art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., astfel încât, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, Înalta Curte va respinge recursul formulat în cauză, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de M.E.C.T.S. împotriva sentinţei civile nr. 508 din 25 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4202/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4206/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
