ICCJ. Decizia nr. 4393/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4393/2012
Dosar nr. 2120/85/2011
Şedinţa camerei de consiliu de la 26 octombrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 974/CA din 12 octombrie 2011, Tribunalul Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa soluţionării cauzei privind pe reclamanta S.C. T.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut, în esenţă, că acţiunea reclamantei, având ca obiect anularea datoriei bugetare în valoare de 247.197 RON, precum şi a Deciziei nr. 288/2010 şi a Deciziei de impunere nr. 76/2010, prin care pârâta a reţinut în sarcina sa această datorie, intră sub incidenţa dispoziţiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ. şi art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, faţă de împrejurarea că actele administrativ-fiscale contestate sunt emise de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, care este o autoritate centrală.
Prin Sentinţa nr. 59 din 28 februarie 2012, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a pronunţa această soluţie, curtea de apel a reţinut, în esenţă, că în speţă competenţa se stabileşte în funcţie de valoarea sumei reprezentând obligaţia de plată contestată, potrivit dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004; or, reţine curtea de apel, în speţă, valoarea litigiului este sub la 500.000 RON.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competenţă, dosarul a fost înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, pentru pronunţarea regulatorului de competenţă, potrivit art. 22 C. proc. civ.
Verificând cauza, Curtea constată că, în speţă, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Obiectul acţiunii formulate în cauză îl constituie anularea unor acte administrativ-fiscale prin care a fost stabilită în sarcina reclamantei obligaţii fiscale, reprezentând impozit pe profit şi TVA, al căror cuantum nu depăşeşte suma de 500.000 RON.
Cum cuantumul sumei reprezentând obligaţia de plată contestată este de până la 500.000 de RON, în speţă devin incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi se aplică cu prioritate faţă de prevederile art. 3 pct. 1 C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie.
Astfel, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabileşte competenţa materială a instanţei de fond în raport cu două criterii: organul emitent al actului şi cuantumul în speţă al contribuţiei contestate de reclamantă.
În cazul în care litigiul priveşte taxe, impozite, contribuţii sau datorii vamale ori accesorii ale acestora, pentru stabilirea competenţei materiale a instanţei de fond se recurge la criteriul valoric al sumei asupra căreia poartă litigiul, criteriu prevăzut expres de art. 10 alin. (1) din lege. Aşadar, indiferent de poziţionarea, în cadrul sistemului organelor administraţiei publice, a autorităţii publice emitente a actului contestat sau în contradictoriu cu care se judecă reclamanta, tribunalele soluţionează în fond cererile având ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON, curţile de apel fiind competente să soluţioneze în fond numai litigiile în cazul cărora suma este mai mare de 500.000 de RON.
Faţă de cele arătate, raportat la cuantumul sumei contestate în cauză, competenţa de soluţionare a cauzei urmează a fi stabilită în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta S.C. T.I. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în favoarea Tribunalului Sibiu, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 26 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4389/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4394/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
