ICCJ. Decizia nr. 4395/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Drăgășani, reclamanta B.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Județeană Vâlcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, SC A.D. S.A., B.C.A. și Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, obligarea Comisiei Județene Vâlcea să emită în favoarea reclamantei titlul de proprietate pentru suprafața de 0,69 ha teren situat pe raza comunei P., județul Vâlcea, pct. "Gară", constatarea nulității absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 19 august 1994 emis de Ministerul Agriculturii și Alimentației în favoarea SC A.O. SA, înființată prin divizarea SC A.D. S.A., pentru terenul în suprafață de 6848 mp, și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente prin care terenul de 6848 mp a trecut în proprietatea pârâtului B.C.A., fost acționar majoritar la SC A.O. SA.
Prin sentința nr. 3702 din 5 decembrie 2011, Judecătoria Drăgășani a admis excepția necompetenței materiale, invocate de pârâtul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, reținând că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 3 alin. (1) din C. proc. civ., precum și faptul că obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie un act administrativ emis de un organ de specialitate al administrației publice centrale.
Curtea de Apel Pitești, după ce a disjuns cel de-al doilea capăt al cererii de chemare în judecată, referitor la constatarea nulității certificatului de atestare a dreptului de proprietate, prin sentința nr. 239/F-CONT din 30 mai 2012 a declinat competența de soluționare a cauzei în privința capetelor de cerere în favoarea Judecătoriei Drăgășani, reținând că pretențiile respective constituie obiectul unui litigiu de fond funciar, a cărui soluționare este dată de lege în competența judecătoriei, ca instanță specială de contencios funciar.
Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 din C. proc. civ.
Examinându-se actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii și având în vedere dispozițiile art. 53 și art. 54 din Legea nr. 18/1991, competența de soluționare a cauzei, în privința capetelor de cerere, respectiv emiterea titlului de proprietate pentru suprafața de 0,69 ha teren situat pe raza comunei P. și constatarea nulității absolute a actelor subsecvente certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 19 august 1994, revine Judecătoriei Drăgășani.
Astfel, în cauză, în ce privește capetele de cerere din acțiunea reclamantei, menționate mai sus, sunt aplicabile prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată.
Potrivit dispozițiilor art. 53 din acest act normativ, "Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire" [alin. (1)] și "împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare" [alin. (2)].
De asemenea, conform art. 54 din actul normativ susmenționat, "Dispozițiile art. 53 alin. (1) se aplică și în cazul în care plângerea este îndreptată împotriva ordinului prefectului sau oricărui act administrativ al unui organ administrativ care a refuzat atribuirea terenului sau propunerile de atribuire a terenului, în condițiile prevăzute în capiii" [alin. (1)] și "Dispozițiile art. 53 alin. (2) rămân aplicabile" [alin. (2)].
Tot astfel, potrivit prevederilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 169/1997, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispozițiilor legislației civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, actele enumerate expres la lit. a)-h) ale alineatului respectiv, emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare și ale prezentei legi.
Conform dispozițiilor alin. (2) ale aceluiași articol, "nulitatea poate fi invocată de primar, prefect, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și de alte persoane care justifică un interes legitim, iar soluționarea cererilor este de competența instanțelor judecătorești de drept comun".
Rezultă, din economia textelor legale citate, că în ce privește litigiile născute în procesul de aplicare a Legii fondului funciar, competența de soluționare aparține instanțelor de drept comun, respectiv judecătoriilor, conform art. 1 alin. (1) din C. proc. civ., înalta Curte a stabilit, pentru aceste considerente, competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Drăgășani.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4403/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4372/2012. Contencios → |
|---|
