ICCJ. Decizia nr. 4403/2012. Contencios
| Comentarii |
|
I. Circumstanțele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 7 septembrie 2010, reclamanta B.E. reprezentată prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici a chemat în judecată pe pârâta Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea ordinul din 9 martie 2010 și a preavizului din 22 decembrie 2009, acte administrative care au fost emise de către Președintele Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, precum și repunerea în situația anterioară emiterii actelor administrative, dispunând reintegrarea reclamantei în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați, pe postul și funcția deținută anterior, acordarea drepturilor salariale cuvenite, precum și a tuturor drepturilor aferente acestuia, actualizate cu indicele de inflație și efectuarea mențiunilor în cartea de muncă.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o cerere prin care a arătat că începând cu data de 1 septembrie 2009 prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 68/2010, activitatea Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați a fost preluată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, iar prima instituție a fost desființată.
2. Hotărâre instanței de fond
Prin sentința nr. 3118 din 2 mai 2011 a Curții de Apel București a fost respinsă ca neîntemeiată cererea reclamantei B.E. reprezentată prin Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în contradictoriu cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că, prin ordinul din 9 martie 2010 emis de către Președintele Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați, reclamantei i-a încetat raportul de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție.
Instanța de primă jurisdicție a constatat că actul administrativ atacat a fost emis în vederea executării și aplicării legii, mai exact prin ordinul din 9 martie 2010 emis de către Președintele Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați au fost aduse la îndeplinire prevederile legale incidente în cauză, cuprinse în O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea sa și având în vedere dispozițiile H.G. nr. 1381/2009 privind unele măsuri de reorganizare în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați.
Instanța a constatat neîntemeiată susținerea reclamantei referitoare la faptul că nu i s-au comunicat toate funcțiile vacante în perioada de preaviz, întrucât au fost depuse la dosarul cauzei înscrisuri care demonstrează contrariul celor susținute.
De asemenea, instanța de primă jurisdicție a reținut că reclamanta nu a indicat concret care dintre criteriile legale prevăzute de art. 6 alin. (6) din Legea nr. 329/2004 au fost încălcate la emiterea actului administrativ atacat.
Instanța a reținut ca neîntemeiate criticile privind nemotivarea actului emis, întrucât ordinul de încetare a raportului de serviciu cuprinde o descriere amplă a situației de fapt și de drept incidență, iar în ceea ce privește critica privind nerespectarea procedurii prealabile a concedierii colective, curtea a constatat că această procedură este aplicabilă numai în cazul persoanelor care își desfășoară activitatea în temeiul unui contract de muncă, nefiind aplicabilă funcționarilor publici.
3. Recursul declarat de Sindicatul Național al Funcționarilor Publici în calitate de reprezentant al doamnei B.E.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta a criticat hotărârea instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, întrucât instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății.
Recurenta a precizat că cea mai importantă etapă din cadrul procedurii de concedierej1 colectivă este reprezentată de consultarea cu sindicatele sau reprezentanții salariaților, procedură care nu a fost respectată mai înainte de emiterea ordinului din 9 martie 2010.
De asemenea, s-a arătat că în situația în care nu au fost stabilite niște criterii de comun acord cu reprezentanții salariaților, Legea nr. 329/2009 stabilește prin dispozițiile art. 6 alin. (6) condițiile minimale care trebuiau respectate la aplicarea măsurii de încetare a raporturilor de muncă.
Recurenta a criticat faptul că angajatorul nu a dat posibilitatea salariatului afectat de desființarea structurilor teritoriale de a-și exprima opțiunea pentru un post vacant la nivel central.
II. Decizia instanței de recurs
înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu soluționarea recursului declarat, analizând motivele de recurs formulate în raport cu sentința atacată, materialul probator și dispozițiile legale incidente în cauză, va respinge recursul ca nefondat pentru considerentele ce urmează:
Obiectul acțiunii introductive de instanță îl constituie anularea ordinului din 2010 și a preavizului din 2009, acte administrative emise de Președintele Agenției Naționale pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați.
în speță, prin ordinul emis la data de 9 martie 2010 de către Președintele Agenția Națională pentru Egalitate de Șanse între Femei și Bărbați s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcția publică de execuție a recurentei-reclamante B.E., la sfârșitul perioadei de preaviz de 30 de zile, respectiv la 9 martie 2010.
Susținerile recurentei-reclamante cu privire la nelegalitatea emiterii acestui ordin sunt nefondate, deoarece acesta a fost emis în vederea aplicării și executării legii, respectiv a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 68/2010 privind unele măsuri de reorganizare a Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și a activității instituțiilor aflate în subordinea sa, precum și a H.G. nr. 1381/2009 privind unele măsuri de reorganizare în cadrul Agenției Naționale pentru Egalitatea de Șanse între Bărbați și Femei.
Această împrejurare rezultă fără echivoc din motivarea în drept a ordinului contestat, respectiv emiterea sa în baza art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 1381/2009,art. 97 lit. c) și art. 99 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/1999.
Tot astfel din actele depuse la dosar și necontestate de recurentă, rezultă că în perioada de preaviz au fost respectate prevederile art. 99 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că recurentei i-a fost comunicată lista posturilor funcțiilor publice vacante și că actul administrativ emis este amplu motivat.
în același sens, Curtea reține că recurenta-reclamantă nici cu ocazia judecării în fond și nici în recurs nu a arătat care sunt motivele de nelegalitate în concret care ar putea duce la anularea ordinului contestat, în condițiile în care acest ordin a fost emis în aplicarea O.U.G. nr. 68/2010 prin care se prevede în mod expres că Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse între Femei și Bărbați își încetează activitatea, aceasta fiind preluată de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale [art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 68/2010].
Așa fiind, în raport de cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul a fost respins ca nefondat, soluția recurată fiind pronunțată în deplină concordanță cu dispozițiile legale aplicabile în cauză.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4408/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4395/2012. contencios → |
|---|
