ICCJ. Decizia nr. 4488/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4488/2012
Dosar nr. 631/33/2011
Ședința publică din 1 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamanţii C.L. al Mun. Cluj-Napoca, prin Primar şi Mun. Cluj-Napoca, prin Primar au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.S.R.I.A.C.R., anularea Deciziei nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 şi obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanţii au arătat că prin decizia atacată s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul din Cluj-Napoca, înscris în C.F. Cluj, şi că această clădire are destinaţia de liceu, având utilitate publică, desfăşurându-şi activitatea în clădire Liceul Teoretic A.C.J.
Intervenienta E.R. din Ardeal a formulat cerere de intervenţie în interes propriu, solicitând respingerea contestaţiei ca nefondată.
C.S.R. a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei ca neîntemeiată, arătând că pârâta a respectat cadrul normativ existent care dă posibilitatea retrocedării bunurilor imobile care au aparţinut cultelor religioase cu obligativitatea menţinerii afectaţiunii de interes public, de liceu.
Prin sentinţa civilă nr. 569 din 13 octombrie 2011 Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea de intervenţie în interes propriu a E.R. din Ardeal şi a respins contestaţia formulată de C.L. al Mun. Cluj-Napoca şi de Mun. Cluj-Napoca, având ca obiect anularea Deciziei nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.B.I. care au aparţinut C.R.R.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că prin decizia contestată s-a dispus retrocedarea imobilului construcţie şi teren situat în mun. Cluj - Napoca, Jud. Cluj, înscris în C.F. Cluj - Napoca, urmând ca titularul dreptului de proprietate să menţină afectaţiunea de interes public de liceu pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei.
S-a reţinut de către instanţă că, potrivit C.F., imobilul casă din cărămidă, acoperită cu ţiglă, compusă din la subsol 2 camere, bucătărie şi dependinţe, la parter 8 camere, bucătărie şi dependinţe, la et.1 – 7 săli şi o cameră, la et. 2, 3 săli şi 4 camere precum şi curte, este în proprietatea districtului B.R. din Ardeal, iar memoriul justificativ arată că limitele terenului se suprapun peste imobilul cu nr. topografic 616, cu folosinţa actuală de liceu, în imobil desfăşurându-şi activitatea Liceul A.C.J.
S-a mai reţinut în considerentele hotărârii că acest imobil a trecut în proprietatea statului în baza Decretului nr. 176/1948, care nu a cerut acordul proprietarului la trecerea în proprietate a statului, astfel că în cazul de faţă există un titlu, însă acesta este abuziv; că este evident că pentru imobil nu s-au acordat despăgubiri juste, fapt care califică preluarea drept abuzivă conform pct. 1 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000; că imobilul în litigiu este preluat în domeniul public al Mun. Cluj - Napoca de la Inspectoratul Şcolar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din 29 august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002, astfel că este îndeplinită şi condiţia ca imobilul să se afle în prezent în proprietatea statului sau a unei persoane juridice de drept public, în speţă mun. Cluj - Napoca.
S-a apreciat că prevederile legale prevăd posibilitatea restituirii doar în ipoteza aflării bunului în proprietatea statului, a unei persoane juridice de drept public, sau în patrimoniul uneia din persoanele juridice prevăzute de art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, acest fapt fiind o condiţie a posibilităţii de restituire şi nu un impediment aşa cum arată reclamanţii.
S-a mai reţinut că în speţă sunt respectate dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi alin. 7 din O.U.G. nr. 94/2000, imobilul urmând a fi scos din domeniul public potrivit Legii nr. 213/1998.
Apreciind că decizia contestată a fost emisă în urma analizării tuturor acestor elemente, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond a respins contestaţia formulată şi a admis cererea de intervenţie în interes propriu a Eparhiei Reformate din Ardeal şi, constatând că în cauză cheltuielile de judecată solicitate nu au fost justificate conform art. 274 C. proc. civ. cu chitanţa privind onorarul avocaţial, instanţa nu a acordat aceste cheltuieli.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii C.L. al Mun. Cluj - Napoca, prin Primar şi Mun. Cluj - Napoca, prin Primar, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin cererea de recurs, întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 299 şi următoarele C. proc. civ., s-a arătat în mod sintetic că prin Decizia nr. 2413 din 9 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.I.C.R. s-a produs o gravă diminuare patrimoniului Mun. Cluj-Napoca, acest act fiind emis în opinia recurenţilor cu desconsiderarea prevederilor imperative prevăzute de Constituţia României (art. 136 alin. (2) şi de Legea nr. 213/1998, dispoziţii constituţionale ce privesc garantarea şi ocrotirea proprietăţii publice ce aparţine statului şi unităţilor administrativ teritoriale, iar legea specială, menţionată, consfinţeşte inalienabilitatea şi insesizabilitatea bunurilor aparţinând domeniului public.
S-a mai arătat că utilitatea publică a clădirii a fost demonstrată prin aceea că spaţiul în litigiu este utilizat pentru desfăşurarea activităţii Liceului Teoretic A.C.J., aşa încât atât decizia atacată cât şi soluţia instanţei de fond sunt nelegale, neeconomicoase, contravenind intereselor generale ale comunităţii şi în special persoanelor care frecventează instituţia de învăţământ în speţă.
Intimata-intervenientă E.R. din Ardeal şi intimata - pârâtă C.S.R. au combătut prin întâmpinările depuse punctul de vedere al recurenţilor, subliniind că Mun. Cluj recunoaşte caracterul abuziv al preluării imobilului în discuţie în condiţiile în care nu are temei legal de a se opune restituirii şi, totodată, că invocarea intereselor generale ale comunităţii sunt neavenite în raport de prevederile clare ale O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Examinând cauza, Înalta Curte reţine că recursul este nefondat astfel că îl va respinge în consecinţă, pentru cele ce se vor puncta în continuare:
Întâi de toate trebuie subliniat că motivele de recurs sunt total neconsistente, că recurenţii nu recurg la argumente juridice pentru a demonstra că susţinerile lor au fost înlăturate în mod nejustificat de către instanţa fondului. De altfel în extrem de sumara motivare a căii extraordinare au fost reiterate afirmaţiile cuprinse în acţiunea adresată Curţii de Apel Cluj.
Din actele dosarului rezultă că prin Decizia nr. 2413 din 6 ianuarie 2011 emisă de C.S.R.I.C.R. din România s-a retrocedat E.R. din Ardeal imobilul - construcţie şi teren situat în Mun.l Cluj - Napoca, Jud. Cluj, înscris în C.F. a localităţii Cluj, stabilindu-se prin art. 3 că titularului dreptului de proprietate îi revine obligaţia de a menţine afectaţiunea de interes public de liceu pe o perioadă de 5 ani de la data emiterii deciziei, cu obligaţia utilizatorului actual al imobilului la plata chiriei prevăzute de H.G. nr. 1886/2006 modificată şi completată prin H.G. nr. 343/2007 (art. 4).
În evaluarea acţiunii în contencios administrativ prin care Mun. Cluj - Napoca şi C.L. al Mun. Cluj - Napoca au solicitat anularea actului administrativ individual reprezentat de Decizia nr. 2413/2011, judecătorul fondului s-a raportat în mod corect la actele care au stat la baza emiterii deciziei şi la prevederile O.U..G nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparţinut cultelor religioase din România.
Prin prisma dispoziţiilor menţionate a fost analizată şi cererea de intervenţie formulată în interes propriu de E.R. din Ardeal, beneficiarul deciziei contestate de reclamanţi.
S-a stabilit că la data soluţionării cererii de retrocedare formulată de intervenientă imobilul în discuţie se află înscris în domeniul public al Mun. Cluj - Napoca, Jud. Cluj, fiind folosit ca liceu, mai exact în el desfăşurându-şi activitatea Liceul A.C.J.
Imobilul a trecut în proprietatea statului în baza Decret nr. 176/1948, fără acordul proprietarului şi fără a se fi acordat proprietarului despăgubiri juste, situaţie care se înscrie în ceea ce legiuitorul a calificat drept „preluare abuzivă” prin pct. 1 din Norma metodologică de aplicare a O.U.G. nr. 94/2000.
Totodată s-a constatat a fi îndeplinită şi condiţia ca imobilul să se afle în prezent în proprietatea unei persoane juridice de drept public – Mun. Cluj – deoarece rezultă fără dubiu din actele dosarului că imobilul a fost preluat de Mun. Cluj de la Inspectoratul Şcolar în baza protocolului de predare - primire nr. 9126 din 29 august 2005 în aplicarea Legii nr. 520/2002.
Au fost înlăturate, motivat, susţinerile reclamanţilor aduse în sprijinul solicitării acesteia de a se constata nelegalitatea Deciziei nr. 2413/2011.
În acest context faptic şi legal, instanţa fondului a observat ca fiind îndeplinite cerinţele art. 1 alin. (1) şi (7) ale O.U.G. nr. 94/2000 republicată şi modificată şi pe cale de consecinţă că actul administrativ contestat a fost emis cu respectarea normelor legale în vigoare, neexistând motive pentru anularea lui.
Apartenenţa imobilului la domeniul public al statului sau, cum este cazul în speţă, al unei unităţi administrativ teritoriale reprezintă de altfel o condiţie şi nu un impediment pentru restituirea lui către cel deposedat în mod abuziv. Procedura de urmat, temeiul în care bunul imobil este scos din domeniul public este reglementată, în art. 1 alin. (7) din ordonanţa aplicabilă, făcându-se trimitere clară la Legea nr. 213/ 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia.
Nu în ultimul rând, argumentele legate de afectarea gravă a intereselor generale ale comunităţii invocate de recurenţii - reclamanţi nu vor fi primite deoarece din economia întregului act normativ incident nu rezultă că se poate opune proprietarului de drept, de către deţinător, caracterul de utilitate publică a imobilului solicitat.
Întrucât instanţa de control judiciar reţine că sentinţa recurată este temeinică şi legală în temeiul art. 274 alin. (1) C. proc. civ. va fi admisă cererea intimatei interveniente la plata cheltuielilor de judecată suportate în această fază procesuală şi dovedite cu împuternicirea avocaţială şi factura fiscală existente la filele 11 - 12 dosar recurs.
Văzând şi dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ. şi art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Mun. Cluj – Napoca şi C.L. al Mun. Cluj – Napoca, împotriva Sentinţei civile nr. 569 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenţii Mun. Cluj – Napoca şi C.L. al Mun. Cluj – Napoca la plata sumei de 2.728 lei, cheltuieli de judecată către intimata E.R. din Ardeal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 1 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4511/2012. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4451/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
