ICCJ. Decizia nr. 4626/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4626/2012
Dosar nr. 11260/2/2010
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Cererea de chemare în judecată şi hotărârea primei instanţe.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 19 noiembrie 2010, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul N.V., să se constate calitatea de colaborator al Securităţii, a acestuia.
Prin Sentinţa nr. 5212 din 20 septembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului şi a constatat calitatea pârâtului N.V. de colaborator al securităţii.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Potrivit Notei de constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, pârâtul a fost recrutat la data de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S. Bistriţa-Năsăud) "pe linie de persoane fără antecedente", pe perioada cât a lucrat ca funcţionar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul său la O.J.T., punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea informativă a cetăţenilor români care se deplasau în străinătate în scop turistic". La data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele real şi a preluat numele conspirativ "P.".
Nota de constatare mai sus amintită, întocmită de Direcţia de Investigaţii a C.N.S.A.S. sintetizează activitatea de colaborator/informator a pârâtului în raport cu o serie de documente ale dosarului, unele dintre ele fundamentând acţiunea reclamantului, aşa cum rezultă din multiplele Note informative olografe ale acestuia sau consemnate de ofiţerul de securitate.
Curtea a reţinut ca fiind relevante pentru reţinerea calităţii de colaborator în privinţa pârâtului, notele informative furnizate la data de 28 septembrie 1982, din cuprinsul căreia se reţin aspecte cu privire la comportarea unor turişti români în străinătate, şi la data de 07 ianuarie 1983 cu privire la un cetăţean străin ce urma să fie cazat în România.
A apreciat instanţa că din materialul probator administrat în cauză (Notele de analiză întocmite de ofiţerii de securitate cu privire la activitatea sursei "P.") rezultă că activitatea pârâtului de furnizare de informaţii către Securitate a fost apreciată pozitiv. Astfel, la data de 19 decembrie 1981 s-a precizat că "În perioada care a trecut de la recrutare şi până în prezent a furnizat informaţii despre fraţii T., care au fost repartizaţi Casei de copii prin hotărâre judecătorească, cunoscuţi ca protestatari împreună cu părinţii, iar după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a informat despre comportarea necorespunzătoare a unor excursionişti care au fost în vizită turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983, ofiţerul de securitate aprecia că "Ultima analiză a activităţii informatorului a fost efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această dată şi până în prezent informatorul a furnizat informaţii despre numiţii: B.V., F.G., S.I., G.Z., R.M., S.A. şi alţii care au fost în vizită turistică în Budapesta şi Bratislava. Prin aportul informatorului am reuşit să cunoaştem preocupările pe care le-au avut aceştia în timpul cât s-au aflat plecaţi în străinătate.".
Ca atare sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, din documentele invocate în paragrafele anterioare rezultând în mod cert atât întrunirea primei cerinţe, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii privind activităţi sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist cât şi a celei de a doua cerinţe, ca aceste informaţii să vizeze îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În ceea ce priveşte apărările pârâtului formulate prin concluziile scrise, în sensul că notele informative pe care le-a dat reprezentau o obligaţie de serviciu, Curtea a apreciat că nu sunt în măsură a duce la respingerea acţiunii C.N.S.A.S., având în vedere cele consemnate în Raportul cu propuneri de recrutare ca informator a numitului N.V. din oraşul B., întocmit la data de 9 decembrie 1981.
2. Recursul exercitat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul N.V., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Recurentul a susţinut, în esenţă, că notele informative au fost date urmare obligaţiilor de serviciu pentru cei care lucrau în cadrul O.J.T. din acea vreme dat fiind deplasările în străinătate ale românilor în diverse ţări din fostul spaţiu comunist.
Mai mult, a arătat recurentul, din raportul întocmit de Inspectoratul Judeţean Bistriţa-Năsăud, Securitate B III cu nr. 005135 din 31 decembrie 1983, rezultă că pentru sursa P. cu numele real N.V., recrutat la data de 19 decembrie 1981, s-a propus renunţarea la serviciile acestuia, pe motiv că nu mai este utilă şi că urmează să fie cercetată penal pentru o presupusă infracţiune de delapidare.
Astfel, a subliniat recurentul din analiza înscrisurilor sus-menţionate rezultă clar că pârâtul N.V. nu a încasat sume de bani, nu s-a folosit de această postură în vederea obţinerii de avantaje materiale sau de altă natură.
Totodată, recurentul a arătat că angajamentul este unul încheiat în condiţii de forţă şi teamă, raportându-se la condiţiile istorice de atunci iar notele sale informative sunt simple informări despre atitudinea persoanelor care mergeau în excursii în străinătate şi care de fapt reprezenta acoperirea pentru achiziţionarea de bunuri ce se vindeau pe piaţa neagră din acea vreme.
Cu privire la nota de informare privind minorii care au părăsit casa de copii, recurentul a susţinut că aceasta nu are nicio relevanţă cu privire la situaţia acelor minori instituţionalizaţi forţat de autorităţile vremii, ci doar priveşte situaţia lor dacă s-au întors sau nu la centrul de copii.
Recurentul a mai criticat sentinţa şi sub aspectul respingerii de către instanţa de fond a probei cu înscrisuri şi martori solicitată la termenul din data de 13 septembrie 2011.
A mai arătat, de asemenea, că instanţa nu i-a acordat dreptul la apărare, încălcând astfel principiul contradictorialităţii şi al egalităţii procesului civil.
3. Considerentele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte, analizând actele şi lucrările dosarului, în raport cu criticile formulate şi dispoziţiile legale aplicabile, constată că recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, colaborator al Securităţii este "persoana care a furnizat informaţii, indiferent sub ce formă, precum note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului".
În cauza de faţă, Înalta Curte constată că în mod corect s-a reţinut de către prima instanţă că, în ceea ce-l priveşte pe numitul N.V., este întrunită ipoteza normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, din cuprinsul Notei de Constatare nr. DI/I/2664 din 04 septembrie 2009, rezultă că pârâtul a fost recrutat la data de 19 decembrie 1981 de către Serviciul I (I.J.S. Bistriţa-Năsăud) "pe linie de persoane fără antecedente", pe perioada cât a lucrat ca funcţionar la Casa de copii din B. Ulterior, după transferul său la O.J.T., punctul turistic B., a fost dirijat pentru "acoperirea informativă a cetăţenilor români care se deplasau în străinătate în scop turistic". La data de 19 decembrie 1981, a semnat Angajament cu numele real şi a preluat numele conspirativ "P.".
Activitatea informativă a pârâtului a constat în furnizarea de informaţii sub forma notelor informative: nota informativă furnizată la data de 28 septembrie 1982, din cuprinsul căreia se reţin aspecte cu privire la comportarea unor turişti români în străinătate - "Vă mai informez că familiile G.Z. şi S.I. s-au despărţit de grup în Bratislava şi în Budapesta fiind prezenţi doar la masă şi la cazare.". La această informare, ofiţerul de securitate a notat sarcinile sursei cu privire la acest subiect "să ne stabilească persoanele care ar intenţiona să treacă fraudulos frontiera.". La acea vreme, intenţia de a trece fraudulos frontiera era aspru pedepsită, celor cu astfel de intenţii întocmindu-li-se dosare de supraveghere informativă.
A doua notă informativă considerată relevantă este nota furnizată la data de 07 ianuarie 1983, cu privire la un cetăţean străin ce urma să fie cazat în România "Vă informez că numitul C.I. din B. m-a căutat în vederea cazării la Punctul turistic B. a cetăţeanului libian G., spunându-mi că îl cunoaşte din perioada când a lucrat în Libia. Ştiu că este căsătorit şi că a venit prima dată în România. Nu a fost văzut în compania altor persoane în afara membrilor familiei C. În prezent este plecat cu familia C. la Sângeorz Băi.".
Înalta Curte reţine că din întregul material probator administrat în cauză (Notele de analiză întocmite de ofiţerii de securitate cu privire la activitatea sursei "P.") rezultă neîndoielnic că activitatea pârâtului de furnizare de informaţii către Securitate a fost apreciată pozitiv. Astfel, la data de 19 decembrie 1981 s-a precizat că "În perioada care a trecut de la recrutare şi până în prezent a furnizat informaţii despre fraţii T., care au fost repartizaţi Casei de copii prin hotărâre judecătorească, cunoscuţi ca protestatari împreună cu părinţii, iar după ce informatorul a fost transferat la Punctul O.J.T., ne-a informat despre comportarea necorespunzătoare a unor excursionişti care au fost în vizită turistică în străinătate." La data de 19 septembrie 1983, ofiţerul de securitate aprecia că "Ultima analiză a activităţii informatorului a fost efectuată la data de 31 decembrie 1982. De la această dată şi până în prezent informatorul a furnizat informaţii despre numiţii: B.V., F.G., S.I., G.Z., R.M., S.A. şi alţii care au fost în vizită turistică în Budapesta şi Bratislava. Prin aportul informatorului am reuşit să cunoaştem preocupările pe care le-au avut aceştia în timpul cât s-au aflat plecaţi în străinătate."
În concluzie, dat fiind probatoriile edificatoare administrate în dosarul de fond, Înalta Curte apreciază că, în cauză sunt întrunite ipotezele art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, privind furnizarea de către pârât organelor de securitate de informaţii, note şi rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securităţii, prin care se denunţau activităţile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist şi care au vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
Motivele de recurs referitoare la refuzul primei instanţe de a-i încuviinţa reclamantului proba cu înscrisuri şi proba cu martori nu pot constitui motiv de casare a hotărârii atacate, dat fiind faptul că, în raport cu probatoriul solicitat: declaraţii pe propria răspundere ale unor persoane care îl cunosc personal şi proba testimonială, prima instanţă a apreciat în mod corect că nu sunt utile cauzei.
De asemenea, Înalta Curte nu a decelat din analiza dosarului de fond vreun motiv concret de încălcare a principiului contradictorialităţii şi egalităţii procesului civil, aşa cum a susţinut recurentul prin recursul său.
Aşa fiind şi apreciind că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.V. împotriva Sentinţei nr. 5212 din 20 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 08 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 4615/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4633/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
