ICCJ. Decizia nr. 4633/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4633/2012
Dosar nr. 850/42/2011
Şedinţa publică de la 8 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea înregistrată sub nr. 850/42/2011, reclamanta SC ELF G. Otopeni a solicitat ca, în baza disp. art. 5803 alin. (2) C. proc. civ., să se stabilească suma ce o datorează primarul comunei Măgureni, I.Gh., către bugetul de stat, cu titlu de amendă, astfel cum a fost stabilit prin Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010, sumă cu care debitorul obligaţiei de plată urmează să fie dat în debit.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că între reclamantă şi Consiliul Local Măgureni a existat pe rolul Tribunalului Prahova un litigiu, prin care acesta a fost obligat să aprobe documentaţia PUZ, într-un termen de 30 de zile de la data pronunţării Sentinţei nr. 628 din 18 decembrie 2009. Datorită faptului că nu a fost respectată obligaţia stabilită prin hotărârea sus-menţionată, reclamanta a solicitat instanţei, ca în baza art. 12 din aceeaşi ordonanţă, să aplice atât Consiliului Loca Măgureni, cât şi primarului acestei comune o amendă civilă reprezentând 20% din venitul minim pe economie, pe zi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 2 din 30 martie 2010, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalul Prahova a admis cererea în parte şi a obligat Consiliul Local Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data de 19 ianuarie 2010 şi până la executarea Sentinţei nr. 628 din 18 decembrie 2009. Ca urmare a recursului formulat, Curtea de Apel Ploieşti a admis recursul, a modificat sentinţa în parte, în sensul că a admis şi petitul de cerere privind amendarea primarului comunei. Prin decizie s-a hotărât obligarea primarului comunei Măgureni la plata unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, începând cu data pronunţării deciziei şi până la executare. Cum, până la data sesizării instanţei, debitorul obligaţiei de a face nu a îndeplinit-o, reclamanta a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, întemeiată pe dispoziţiile art. 5803 alin. (2) din C. proc. civ.
Prin Sentinţa nr. 297 din 31 octombrie 2011, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a respins ca inadmisibilă, cererea reclamantei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe disp. art. 5803 alin. (2) C. proc. civ. şi că în cazul de faţă, nu se poate aplica acest text procedural deoarece instanţa care a pronunţat Sentinţa nr. 2 din 30 martie 2011 şi Decizia nr. 1026 din 9 iunie 2010 este instanţa de contencios administrativ, acestea făcând aplicarea art. 24 şi 25 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ.
Astfel că, a reţinut Curtea, procedura de executare în privinţa hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile în această materie este reglementată de textele de lege menţionate, neputându-se prin urmare aplica dispoziţiile de drept comun, cât timp există dispoziţii speciale.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac recurenta menţionează că instanţa s-a pronunţat asupra excepţiei inadmisibilităţii acţiunii fără a pune în dezbaterea părţilor excepţia în temeiul căreia a respins acţiunea, cu atât mai mult cu cât niciuna dintre părţi nu a invocat-o, iar pe de altă parte, a fost efectuată cercetarea judecătorească a fondului cauzei.
De asemenea, susţine că în mod eronat a fost admisă această excepţie, întrucât nerespectarea dispozitivului Sentinţei nr. 628/2009 nu atrăgea aplicarea sancţiunii amenzii prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 ci a celei stipulate expres în cuprinsul art. 12 din O.G. nr. 27/2003, astfel că singura procedură legală de executare a amenzii este cea instituită de art. 5803 alin. (2), teza a II-a C. proc. civ.
La dosarul cauzei au fost depuse şi concluzii scrise de către intimatul-pârât prin care se solicită respingerea recursului ca nefondat, apreciind ca legală şi temeinică sentinţa recurată.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte, analizând recursul în raport de criticile formulate, de înscrisurile ce se află la dosarul cauzei, de susţinerile părţilor, de dispoziţiile legale incidente, apreciază că acesta este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
După cum se constată din cuprinsul Sentinţei nr. 297/2011 recurată în cauză, instanţa de fond a soluţionat cauza analizând excepţia inadmisibilităţii acţiunii care nu a fost pusă în discuţia părţilor, încălcându-se astfel principiul contradictorialităţii cât şi dreptul la apărare.
Instanţa de fond analizând această excepţie fără a o invoca din oficiu şi a o pune în dezbaterea părţilor, a încălcat astfel şi garanţiile procesuale prevăzute şi de art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului referitor la dreptul la un proces echitabil.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în raport de dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare, coroborate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa hotărârea recurată şi va trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, care va analiza şi celelalte critici ca apărări.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC E.G.O. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 297 din 31 octombrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4626/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 4646/2012. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
