ICCJ. Decizia nr. 476/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 476/2012
Dosar nr. 179/64/2010
Şedinţa publică din 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Prin cererea de recurs formulată de reclamanta SC K.T. SRL împotriva Sentinţei civile nr. 1031/ CA din 17 noiembrie2009 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a invocat excepţia de nelegalitate a punctului 3 din capitolul II din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 1899 22 decembrie 2004, iar Curtea de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 92/F/2010, a declinat competenţa de soluţionare a excepţiei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Sentinţa civilă nr. 4358 din 08 noiembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia de nelegalitate invocată de către reclamanta SC K.T. SRL în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. şi emitentul actului M.F.P., în Dosarul nr. 7468/62/2009 aflat pe rolul Curţii de Apel Braşov şi a constatat nelegalitatea punctului 3 din capitolul II din Procedura de restituire şi de rambursare a sumelor de la buget, precum şi de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, aprobată prin Ordinul M.F.P. nr. 1899 din 22 decembrie 2004, publicat în M. Of. al României nr. 13 din 5 ianuarie 2005.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că, la momentul adoptării ordinului, dobânzile în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget erau reglementate de dispoziţiile art. 119 C. proCod Fiscal, însă la data sesizării instanţei de contencios administrativ cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate, dispoziţiile ce constituie sediul materiei pentru dobânzile datorate în cazul sumelor de restituit sau de rambursat de la buget se regăsesc în art. 124 C. proCod Fiscal
Curtea a reţinut, în esenţă, că normele legale incidente cauzei nu au prevăzut, nici la momentul emiterii Ordinului nr. 1899/2004 şi nici ulterior, nicio limitare a dreptului contribuabilului la acoperirea prejudiciului cauzat pentru depăşirea termenului legal de restituire sau rambursare, în funcţie de modalitatea în care organul fiscal efectuează plata debitului principal (plată sau compensare), iar momentul naşterii dreptului la dobânzi este reglementat în timp întotdeauna înaintea plăţii, fiind determinat tocmai de întârzierea în efectuarea acesteia, astfel încât procedura instituită la punctul 3 din capitolul 2 din ordinul contestat, care prevede calcularea dobânzii numai asupra sumei aprobată a fi restituită după efectuarea operaţiunii de compensare, operaţiune care este situată şi ea în timp întotdeauna după naşterea dreptului contribuabilului la dobândă, apare ca fiind nelegală, fiind de natură să creeze prejudicii contribuabililor, în măsura în care se interpretează că dobânda nu se datorează asupra întregii sume de restituit anterior efectuării operaţiunii de compensare.
2. Calea de atac exercitată
2.1. Împotriva acestei hotărâri, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, au declarat recurs A.N.A.F. şi M.F.P., în ambele recursuri au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 - art. 3041 C. proc. civ., susţinându-se, în esenţă, că hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a dispoziţiilor legale incidente.
Astfel, susţin autorităţile recurente, instanţa de fond a ignorat dispoziţiile art. 117 alin. (6) şi (8) C. proCod Fiscal, aplicând dispoziţiile art. 117 alin. (2) fără o interpretare sistematică a acestora, care ar fi permis judecătorului să ajungă la concluzia corectă, a legalităţii dispoziţiilor pct. 3 din Cap. II al procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.
De altfel, mai argumentează autorităţile recurente, din interpretarea prevederilor art. 124 C. proCod Fiscal rezultă în mod clar că dreptul la dobândă al contribuabililor trebuie stabilit din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz, în măsura în care contribuabilul are de primit un debit, ceea ce nu se poate întâmpla atunci când contribuabilul are datorii mai mari sau egale cu suma solicitată la restituire.
În concluzie, autorităţile fiscale recurente au solicitat admiterea recursurilor, cu consecinţa respingerii excepţiei de nelegalitate a pct. 3 din Cap.2 al Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004.
2.2. Societatea comercială intimată a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia tardivităţii celor două recursuri, la care, însă, a renunţat înaintea dezbaterilor orale.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, intimata-reclamantă a combătut criticile celor două recursuri, susţinând, în esenţă, că hotărârea atacată este legală şi temeinică, solicitând respingerea ca nefondate a celor două recursuri.
3. Soluţia instanţei de recurs
Recursurile formulate sunt întemeiate, fiind admise pentru considerentele care vor fi prezentate în continuare.
Aşa cum a reţinut şi Curtea de apel, excepţia de nelegalitate invocată de societatea comercială vizează dispoziţiile pct. 3 din Cap.2 al Procedurii aprobate prin Ordinul nr. 1899/2004, potrivit cărora.
„Cap.2 Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal.
1. Pentru sumele nerestituite sau nerambursate în termenul prevăzut de art. 199 alin. (1) şi (2) sau de art. 112 alin. (2) din OG nr. 92/2003, republicată, după caz, contribuabilul are dreptul la dobândă conform dispoziţiilor art. 119 din aceeaşi ordonanţă.
2 Dobânda se calculează începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la pct. 1 sau a celui prevăzut la cap. I pct. 4 alin. (3), după caz, până în ziua înregistrării, inclusiv, a operaţiunii de compensare şi/ sau a operaţiunii de restituire ori rambursare a eventualelor diferenţe rămase după efectuarea compensării, în conturile bugetare corespunzătoare, cu excepţia impozitului pe venit.
3. Dobânda se calculează de organul fiscal competent numai asupra sumei care a fost aprobată a fi restituită, după efectuarea operaţiunii de compensare, care se înmulţeşte cu numărul de zile determinate conform pct. 2 şi cu nivelul dobânzii prevăzute la art. 115 alin. (5) din OG nr. 92/ 2003, republicată".
În esenţă, instanţa de fond a reţinut că dispoziţiile pct. 3 din Cap.2 referitor la Procedura de acordare a dobânzilor cuvenite contribuabililor pentru sumele restituite sau rambursate cu depăşirea termenului legal, sunt nelegale, în raport cu prevederile art. 124 alin. (1) Cod procedura fiscală, potrivit cărora: „Pentru sumele de restituit sau de rambursat de la buget, contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut la art. 117 alin. (2) sau la art. 70, după caz".
Potrivit art. 117 C. proCod Fiscal: „(1) Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume:
- cele plătite fără existenta unui titlu de creanţă;
- cele plătite în plus fata de obligaţia fiscală;
- cele plătite ca urmare a unei erori de calcul;
- cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;
- cele de rambursat de la bugetul de stat;
- cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit legii;
- cele ramase după efectuarea distribuirii prevăzute la art. 170;
h) cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprire, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1), sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate din regularizarea anuala a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiu de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere.
(3) Diferenţele de impozit pe venit de restituit mai mici de 5 lei vor rămâne în evidenta fiscala spre a fi compensate cu datorii viitoare, urmând a se restitui atunci când suma cumulata a acestora depăşeşte limita menţionata.
(4) Prin excepţie de la alin. (3), diferenţele mai mici de 5 lei se vor putea restitui în numerar numai la solicitarea contribuabilului.
(5) În cazul restituirii sumelor în valuta confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţa al pieţei valutare pentru euro, comunicat de B.N.R., de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea.
(6) Dacă debitorul înregistrează obligaţii fiscale restante, sumele prevăzute la alin. (1) şi (2) se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.
(7) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mica decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta sumei de rambursat sau de restituit.
(8) În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenta obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultata restituindu-se debitorului.
(9) Procedura de restituire si de rambursare a sumelor de la buget, inclusiv modalitatea de acordare a dobânzilor prevăzute la art. 124, se aproba prin ordin al ministrului economiei si finanţelor".
Analizând soluţia instanţei de fond, rezultă că într-adevăr, dispoziţiile art. 117 alin. (2) au fost aplicate fără ca acestea să fie coroborate cu dispoziţiile alin. (6) şi (8), din interpretarea cărora rezultă că orice contribuabil are dreptul la restituire doar în ceea ce priveşte diferenţa care rezultă, şi în măsura în care rezultă, în urma efectuării operaţiunii de compensare.
Deci, cu alte cuvinte, operaţiunea de compensare este o operaţiune pe care organele fiscale sunt obligate legal să o execute înainte de operaţiunea de restituire, operaţiune la executarea căreia organul fiscal va trece numai în cazul în care rezultă o diferenţă de restituit.
Or, potrivit art. 124 alin. (1) C. proCod Fiscal, contribuabilii au dreptul la dobândă doar „pentru sumele de restituit sau de rambursat" care vor rezulta deci, în urma efectuării operaţiunii de compensare.
Astfel fiind, rezultă că dispoziţiile pct. 3 din Cap. 2 din Procedura aprobată prin Ordinul nr. 1899/2004 sunt conforme prevederilor legale citate, fiind emise în temeiul art. 117 alin. (9) C. proCod Fiscal şi în limitele art. 117 alin. (2), (6) şi (8) din acelaşi cod, soluţia instanţei de fond fiind nelegală şi netemeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de A.N.A.F. şi de M.F.P. împotriva Sentinţei civile nr. 4358 din 08 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi respinge excepţia de nelegalitate ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 473/2012. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 478/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
