ICCJ. Decizia nr. 4764/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin decizia nr. 5831 din 07 iulie 2011, înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca tardiv, recursul declarat de pârâta B.E. împotriva deciziei civile nr. 444A din 09 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă.
Pentru a pronunța această decizie, înalta Curte a reținut că hotărârea ce face obiectul recursului a fost comunicată recurentei pârâte la data de 22 octombrie 2010, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la dosarul de apel, iar cererea de recurs a fost înregistrată la data de 17 noiembrie .2010, cu depășirea termenului legal imperativ prevăzut de art. 301 C. proc. civ.
împotriva acestei decizii, recurenta B.E. a formulat contestație în anulare, întemeiată pe prevederile art. 318 C. proc. civ.
în susținerea căii extraordinare de atac promovate, contestatoarea susține că a expediat prin poștă recursul formulat împotriva deciziei civile nr. 444A din 09 martie 2010 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă, la data de 12 noiembrie 2010, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Aceasta situație de fapt nu a putut fi prezentată instanței de recurs la data la care aceasta a rămas în pronunțare cu privire la excepția tardivității declarării recursului, deoarece avocatul care a reprezentat-o pe recurentă la acel termen de judecată a aflat de situația învederată ulterior pronunțării deciziei, de la avocatul care a formulat, semnat și depus recursul și care i-a predat confirmarea de primire, în original și copie, precum și adresa de răspuns de la O.J.P.R. Neamț.
în aceste condiții, susține contestatoarea, decizia înaltei Curți prin care s-a respins recursul ca tardiv formulat, este rezultatul unei greșeli materiale.
Se atașează contestației formulate copia confirmării de primire menționată în cuprinsul cererii.
Analizând contestația în anulare formulată, înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 318 C. proc. civ., Teza I, hotărârile instanțelor de recurs pot fi atacate cu contestație în anulare când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale.
Aprecierea greșelii materiale se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă, deoarece numai față de acest moment se poate determina dacă soluția cuprinsă în decizia a cărei anulare se solicită este rezultatul unei erori materiale.
împrejurarea că înscrisurile depuse de contestatoare pentru dovedirea greșelii materiale pretinse nu au ajuns la dosarul instanței de recurs înainte ca înalta Curte să se pronunțe asupra excepției de tardivitate a declarării căii de atac a fost determinată exclusiv de culpa părții care nu a înțeles să facă dovada, cu aceste înscrisuri, a declarării recursului la o altă dată decât cea reținută în decizia contestată.
De aceea, apreciind că, în raport de înscrisurile existente la dosar la momentul pronunțării, hotărârea instanței de recurs nu cuprindea o greșeală materială în sensul art. 318 C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondată, contestația în anulare formulată.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4762/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4356/2012. contencios → |
|---|
