ICCJ. Decizia nr. 4766/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată, reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 28 din 12 octombrie 2010 emisă de Camera de Conturi Mehedinți.
La data de 1 martie 2011, Primăria comunei T. a formulat cerere de intervenție accesorie în favoarea reclamanților.
Prin sentința civilă nr. 495 din 21 octombrie 2011 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamanții G.S., T.D., T.V., T.I., G.I., M.I., N.I., T.V.A., I.L., B.M., V.I., C.C.D., M.V., C.I., S.A., H.I., S.A.A., C.M., C.M.A., T.L., I.C., F.F., R.M., N.L., C.M., G.A., O.G., B.M.A., B.D., C.D., S.M. în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, Camera de Conturi Mehedinți, ca fiind promovată de persoane fără calitate procesual activă și a respins cererea de intervenție formulată de Primăria Comunei T., în interesul reclamanților, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că din actele de control, inclusiv decizia contestată rezultă că misiunea de audit financiar s-a efectuat la Unitatea Administrativ Teritorială comuna T.
Având în vedere calitatea reclamanților de angajați ai autorității publice verificate, fără a acționa în numele autorității publice, precum și scopul activității de audit și adresabilitatea acestui control, instanța reține că reclamanții nu sunt entitatea verificată în condițiile prevederilor legale, în condițiile în care Primarul comunei T. nu a înțeles să atace această decizie, iar angajații autorității publice nu au mandat de reprezentare a entității verificate.
Cu privire la cererea de intervenție accesorie în favoarea reclamanților formulată de Primăria comunei Tâmna, instanța de fond a reținut că prin introducerea acestei cereri nu li se poate transfera reclamanților îndreptățirea legală de a contesta decizia nr. 28/2010. Poziția procesuală a intervenientului accesoriu este subordonată poziției procesuale a reclamanților. în acest sens, instanța a respins cererea de intervenție, ca nefondată.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamanții G.S., T.D., T.V., T.I., G.I., M.I., N.I., T.V.A., I.L., B.M., V.I., C.C.D., M.V., C.I., S.A., H.I., S.A.A., C.M., C.M.A., T.L., I.C., F.F., R.M., N.L., C.M., G.A., O.G., B.M.A., B.D., C.D., S.M. au declarat recurs.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din C. proc. civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
în cauza de față se contestă o decizie emisă de o structură județeană a Curții de Conturi ca autoritate publică județeană. Deci competența de soluționare a litigiului în primă instanță aparține tribunalului.
Prin urmare, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat sentința recurată și pe cale de consecință a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4770/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4750/2012. Contencios → |
|---|
