ICCJ. Decizia nr. 4695/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 11 aprilie 2012, SC S. SRL a formulat în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația Finanțelor Publice Alexandria contestație în anularea deciziei nr. 1299 din 9 martie 2012 prin care înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, i-a anulat ca netimbrat recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 1707 din 7 martie 2011 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
în motivarea contestației, întemeiate pe dispozițiile art. 317 pct. 1 din C. proc. civ., contestatoarea a invocat nelegala sa citare pentru termenul din 9 martie 2012, deși inițial se fixase prim termen de judecare a recursului la data de 28 martie 2012.
Ulterior, contestatoarea a precizat că în cuprinsul celor două citații emise pentru 9 martie 2012, când societatea a fost citată prin afișare, nu s-a menționat cuantumul taxei de timbru în primul formular și respectiv s-a indicat greșit etajul sediului în cea de-a doua citație, împrejurări în raport de care soluția dispusă apare ca nelegală.
Analizând cauza în raport de motivele invocate și de prevederile art. 317 și art. 318 din C. proc. civ., Curtea va respinge contestația în anulare ca nefondată.
Astfel cum rezultă din actele dosarului, primul termen fixat pentru judecarea recursului a fost preschimbat de la 28 martie 2012, Completul 2 la 9 martie 2012, Completul 8, urmare a desființării completului de judecată inițial, societatea fiind legal citată, astfel cum rezultă din actul aflat la fila 14 dosar recurs.
Referitor la plata taxei judiciare de timbru contestatoarea a fost încunoștințată despre necesitatea și cuantumul sumei datorate încă din 8 iulie 2011 când i s-a comunicat prima citație și ulterior, la data de 24 februarie 2012, împrejurarea că pe acest ultim formular, citație afișată pe ușa principală a locuinței, este indicat eronat etajul, dar celelalte mențiuni fiind exacte, nefiind de natură să conducă la concluzia că societatea nu ar fi cunoscut obligativitatea plății taxei.
în raport de cele expuse mai sus, Curtea a respins contestația în anulare ca nefondată
| ← ICCJ. Decizia nr. 4753/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4632/2012. Contencios → |
|---|
