ICCJ. Decizia nr. 4753/2012. Contencios
| Comentarii |
|
Prin acțiunea formulată reclamantul Consiliul Județean Neamț a chemat în judecată pârâta Direcția Generală de Autorizare și Plăți Programe din cadrul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului pentru ca, în temeiul art. 47 pct. 8 din O.U.G. nr. 66/2011 și art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea titlului de creanță reprezentat de nota din 16 februarie 2012 reprezentând corecție financiară la contractul de finanțare din 9 februarie 2010, pentru proiectul "Reabilitarea, extinderea și modernizarea centrului școlar pentru educație incluzivă Roman".
în motivarea cererii, reclamantul a susținut că prin actul administrativ a cărui suspendare o solicită s-a aplicat o corecție de 10% din valoarea contractului de lucrări, cca 250.000 RON, acest act fiind contestat pe cale administrativă.
Prin sentința civilă nr. 108 din 10 mai 2012 Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, cererea de suspendare a executării notei din 16 februarie 2012, formulată de reclamantul Consiliul Județean Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Direcția Generală de Autorizare și Plăți Programe.
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile expres și limitativ prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ atacat.
împotriva hotărârii instanței de fond reclamantul Consiliul Județean Neamț a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
înainte de a analiza motivele de recurs invocate în cauză, înalta Curte, examinând cu prioritate, în conformitate cu dispozițiile art. 137 din C. proc: civ., excepția necompetenței materiale invocată, din oficiu, constată că hotărârea recurată a fost pronunțată de o instanță necompetentă, astfel că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 304 pct. 3 din C. proc. civ., motiv pentru care va admite recursul, iar în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (6) va casa sentința atacată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a ajunge la această soluție, înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 500.000 de RON se soluționează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel".
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal, prin derogare de la prevederile C. proc. civ. în raport cu organul emitent al actului și în funcție de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul litigiului în cauza de față îl reprezintă suspendarea actului administrativ prin care s-a aplicat reclamantului o corecție de 10% din valoarea contractului de lucrări, cca 250.000 RON.
Prin urmare, cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat este sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă să soluționeze cauza în primă instanță este Tribunalul Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.
în consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 304 pct. 3 și art. 312 alin. (6) din C. proc. civ., înalta Curte a admis recursul, a casat sentința recurată și pe cale de consecință a trimis cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Neamț, secția contencios administrativ și fiscal.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4750/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4695/2012. Contencios → |
|---|
