ICCJ. Decizia nr. 4814/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4814/2012
Dosar nr. 2196/54/2012
Ședința publică din 15 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta A.R. în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., a solicitat amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale cu amenda de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, Jud.Dolj, obligaţie dispusă prin Sentinţa nr. 126 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitiva şi irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecata.
In fapt, reclamanta a arătat ca prin Sentinţa nr. 126 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă, pârâta Comisia Centrala a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, Jud. Dolj.
Reclamanta a arătat că, deşi hotărârea judecătorească este executorie de drept fără a fi necesare alte formalităţi, nu fost executata de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabila şi în consecinţă, este sancţionabilă starea de pasivitate a pârâţilor.
La termenul din data de 21 martie 2012 s-a depus precizare la acţiune de către reclamantă prin care s-a solicitat, în raport de dispoziţiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâţi a Preşedintelui Comisie Centrale D.D. şi a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. şi L.A.
Prin întâmpinările formulate, atât D.D., cât şi pârâţii T.N.G. şi C.M.S., au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acţiunii.
La termenul de judecată din data de 13 iunie 2012, avocat N.E. pentru reclamantă, a depus precizare la acţiunea introductivă în ceea ce priveşte obiectul cererii formulate, solicitând amendarea Preşedintelui Comisiei Centrale, cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la data de 15 martie 2012 şi ulterior de la data de 15 septembrie 2012 până la executarea obligaţiei de a emite decizia privind titlu de despăgubire şi obligarea pârâtei C.C.S.D. la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii. A solicitat şi conceptarea şi citarea în cauză, în calitate de preşedinte al C.C.S.D. şi a dl. G.B., ca urmare a eliberării din această funcţie publică a d- nei D.D. prin Decizia Primului Ministru nr. 314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din 30 mai 2012.
Pentru termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012 pârâtul G.B. preşedinte al C.C.S.D. a depus întâmpinare, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Preşedintelui C.C.S.D.
Reclamanta a depus la dosar o cerere precizatoare prin care şi-a restrâns obiectul cererii, solicitând amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 1 mai 2011 – 15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea de Apel Craiova, având în vedere că la data de 15 martie 2012, în mod culpabil membrii C.C.S.D. nu au pus în executare hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă.
Prin Sentinţa civilă nr. 783 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamanta A.R., ca nefondată în contradictoriu cu pârâţii C.C.S.D. şi preşedintele acestei comisii, reţinând că nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Totodată, în contradictoriu cu pârâţii C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. şi L.A., acţiunea a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor D.D. şi G.B. că este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancţiunea se aplică conducătorului autorităţii publice, fiind fără relevanţă că hotărârile se iau cu votul majorităţii celor prezenţi, preşedintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalţi.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, a vând în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activităţii C.C.S.D. de emitere a titlurilor de despăgubire, precum şi faptul că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâţilor este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în prezenta cauză, nu poate fi reţinută culpa pârâţilor în neexecutarea hotărârii irevocabile.
În acest sens, şi având în vedere finalitatea sancţiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, nu poate fi primită solicitarea reclamanţilor din ultima precizare a acţiunii, în sensul amendării pârâţilor cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 1 mai 2011 – 15 martie 2012, fiind evident că, în condiţiile intervenţiei impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancţiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta A.R.
Recurenta a susţinut că instanţa a interpretat greşit dispoziţiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat şi procedura de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004.
Prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire, în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, ci nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, pronunţate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004/R.
Concluzionând, recurenta susţine că atâta vreme cât pârâta nu a executat titlul executoriu reprezentat de Sentinţa nr. 126/2010 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, la 7 februarie 2011, cererea sa de obligare a Preşedintelui Comisiei Centrale – D.D. la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere pe perioada 7 februarie 2011 – 15 martie 2012, respectiv a obligaţiei de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire este întemeiată.
Recursul este nefondat.
Pentru a ajunge la această soluţie, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Instanţa de fond a fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune amendarea Preşedintelui C.C.S.D. pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile şi obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar soluţia de respingere a cererii este recurată în prezenta cauză.
Sentinţa nr. 126 din 12 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin care C.C.S.D. a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire, a rămas irevocabilă prin Decizia nr. 54 din 7 ianuarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Instanţa de fond a invocat, în motivarea soluţiei de respingere, faptul că nu se impune aplicarea amenzii datorită apariţiei O.U.G. nr. 4/ 2012, iar recurenta invocă greşita aplicare a O.U.G. nr. 4/2012 pentru că neexecutarea a vizat şi o perioadă anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.
Potrivit art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operaţiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorităţii o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.
Ambele categorii de sancţiuni, respectiv amenda şi despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanţie a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligaţie.
Răspunderea juridică are natura unei obligaţii de a suporta consecinţele legii pentru săvârşirea unei fapte ilicite care are ca funcţie atât repararea prejudiciului cauzat cât şi sancţionarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligaţii.
Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiţii, între acestea fiind o faptă culpabilă şi vinovăţia celui care a cauzat prejudiciul.
Neîndeplinirea obligaţiei de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noţiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii şi a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancţiuni trebuie să se dovedească şi existenţa vinovăţiei celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.
În cauza analizată lipseşte acest ultim element esenţial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos.
La aprecierea vinovăţiei în neexecutarea sentinţei Curţii de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competenţa de a analiza dispoziţiile şi dosarele de notificare pentru toţi solicitanţii din ţară.
În raport de aceste circumstanţe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.
De altfel, aşa cum a arătat judecătorul fondului, în jurisprudenţa Curţii de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autorităţile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească şi nu îndeplinesc această obligaţie, pentru aplicarea unei sancţiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanţele specifice fiecărui caz, precum şi atitudinea autorităţilor, eventuala inerţie a acestora.
Or, în cauza prezentă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie şi procedurile de evaluare, împrejurările enunţate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situaţie în care nu se poate reţine starea de inerţie a autorităţii şi prin urmare culpa acesteia.
De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituţională a României, respingând excepţia de neconstituţionalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecinţa neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituţia României, de la data publicării, deciziile Curţii Constituţionale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenţei constante a curţii puterea obligatorie este ataşată şi considerentelor unei decizii.
Faţă de împrejurările enunţate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare şi evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluţionate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorităţii pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, astfel că motivul de recurs este nefondat.
Recurenta a mai susţinut că în cazul acesteia nu ar produce consecinţe adoptarea O.U.G. nr. 4/2012, deoarece obligaţia era stabilită printr-o hotărâre judecătorească.
Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare şi de emitere a titlurilor de despăgubire, fără ca legiuitorul să facă vreo distincţie între situaţiile soluţionate prin hotărâre judecătorească irevocabilă şi celelalte cazuri, instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluţionare la C.C.S.D.
Este nefondată şi critica privind necercetarea fondului, deoarece Curtea de Apel, a explicat în cuprinsul hotărârii, cu argumente logice şi jurisprudenţiale, motivele pentru care a concluzionat că acţiunea este nefondată.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală pe care o va menţine.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.R. împotriva Sentinței civile nr. 783 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 15 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4822/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4799/2012. Contencios → |
|---|
