ICCJ. Decizia nr. 4887/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4887/2012
Dosar nr. 1205/2/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul cererii deduse judecăţii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.C.C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.I.,anularea Ordinului M.A.I. nr. II/3061 din 29 iunie 2011 prin care s-a dispus mutarea reclamantului în interesul serviciului la D.G.L. din cadrul M.A.I. şi numirea sa în funcţia de director adjunct al acestei direcţii şi, pe cale de consecinţă, obligarea pârâtului la emiterea unui ordin corespunzător solicitării făcute în cuprinsul adresei înregistrate la M.A.I. – S.G. sub nr. 111300 din 28 iunie 2011, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin Decizia Primului Ministru nr. 282/2010 s-a dispus eliberarea sa din funcţia de secretar general al M.A.I., reclamantul fiind pus la dispoziţia conducerii M.A.I. pe o perioadă de 6 luni.
Prin ordinul contestat, reclamantul a fost numit director general adjunct al D.G.L., funcţie cu un coeficient de ierarhizare mai mic decât cel al funcţiei din care reclamantul fusese în mod nelegal eliberat, şi pentru a cărei ocupare reclamantul nu şi-a dat acordul, fiind astfel, încălcate dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008.
2. Încheierea supusă recursului în prezenta cauză
Prin Încheierea din 4 mai 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (2) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei până la soluţionarea irevocabilă a Dosarului penal cu nr. 5854/1/2011 aflat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
În motivare, instanţa fondului a apreciat că o condamnare irevocabilă ar face inutil demersul administrativ iniţiat pentru recuperarea funcţiei anterioare, din raţiuni de cazier judiciar.
3. Calea de atac exercitată
Împotriva încheierii din 4 mai 2012 a declarat recurs reclamantul B.C.C., solicitând casarea acesteia şi continuarea judecăţii.
Recurentul a susţinut că ordinul a cărui anulare o solicită şi-a produs efectele pe o perioadă de 20 de zile, în condiţiile în care la data de 18 iulie 2011 a fost trimis în judecată, fiind pusă în mişcare acţiunea penală, şi, în consecinţă, prin Ordinul M.A.I. nr. II/3296 din 22 iulie 2011 a fost pus la dispoziţia instituţiei prin aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
A arătat, în esenţă, că instanţa de fond avea obligaţia să se pronunţe asupra legalităţii şi efectelor ordinului contestat şi că o eventuală condamnare nu ar fi avut înrâurire asupra litigiului, ci asupra unei eventuale obligaţii stabilite în sarcina instituţiei pârâte.
Recurentul a mai făcut referire la situaţia în care, în urma soluţionării dosarului penal, ar fi achitat, urmând, ca şi consecinţă, să fie repus în funcţia deţinută anterior punerii la dispoziţie, situaţie în care despăgubirile ce i-ar fi plătite ar fi calculate raportat la funcţia în care a fost numit fără acordul său.
Prin întâmpinarea depusă, intimatul M.A.I. a solicitat respingerea recursului, încheierea fiind legală şi temeinică faţă de punerea în mişcare a acţiunii penale şi condamnarea recurentului în Dosarul cu nr. 5854/1/2011 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală.
4. Soluţia instanţei de control judiciar.
Examinând actele şi înscrisurile cauzei, raportat la dispoziţiile legale incidente şi susţinerile părţilor, Înalta Curte constată recursul nefondat şi îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte constată, pe de o parte, că prin Ordinul M.A.I. nr. II/3061 din 29 iunie 2011, contestat în cauza în prezent suspendată prin încheierea ce face obiectul prezentului recurs, s-a dispus mutarea recurentului, în interesul serviciului, la D.G.L. din cadrul M.A.I. şi numirea sa în funcţia de director adjunct al acestei direcţii, cu gradul profesional de chestor şef de poliţie, la poziţia 2 din statul de organizare al unităţii.
Ordinul a fost emis în baza dispoziţiilor art. 22 alin. (7) şi art. 46 lit. a) din Legea nr. 360/2002, art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi ale dispoziţiilor art. 7 alin. (4) din O.U.G. nr. 30/2007 privind organizarea şi funcţionarea M.A.I.
Recurentul - reclamant a criticat acest ordin pentru faptul că ar fi fost nelegal emis raportat la dispoziţiile art. 40 alin. (2) din Ordinul M.A.I. nr. 665/2008 şi fără ca el să-şi fi exprimat consimţământul pentru numirea în funcţia respectivă, solicitând, de asemenea, încadrarea sa într-una din funcţiile pentru care şi-a exprimat opţiunea prin adresa înregistrată la M.A.I. – S.G. sub nr. 111300 din 28 iunie 2011.
Pe de altă parte, prin rechizitoriul cu nr. 1318/P/2010 din data de 5 iulie 2011, recurentul - reclamant B.C.C. a fost trimis în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzute de art. 248 şi art. 248 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.
Ca urmare, prin Ordinul M.A.I. nr. II/3296 din 22 iulie 2011 recurentul a fost pus la dispoziţia instituţiei, cu aplicarea prevederilor art. 65 alin. (2) din Legea nr. 360/2002.
Faţă de acestea, raportat la Înalta Curte apreciază că, aşa cum a reţinut şi instanţa de fond, soluţia pronunţată în cauza penală este de natură a influenţa hotărârea instanţei civile, atât sub aspectul aprecierii nelegalităţii actului administrativ contestat, cât şi al eventualelor măsuri reparative ce ar urma să fie dispuse.
De altfel, chiar şi argumentele recurentului, expuse în cererea de recurs, tind a sublinia această legătură între cele două cauze.
Eventuala vătămare a recurentului, sub aspectul calculării despăgubirilor ce ar urma să-i fie acordate ca urmare a achitării, poate fi oricând înlăturată, ulterior, pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile art. 8 alin. (1) sau 19 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în situaţia în care acesta va obţine anularea ordinului contestat şi reîncadrarea sa.
Pentru aceste considerente, neexistând motive de reformare a încheierii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., prezentul recurs va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.C.C. împotriva Încheierii din 4 mai 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4895/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4871/2012. Contencios. Contract administrativ.... → |
|---|
