ICCJ. Decizia nr. 4861/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4861/2012
Dosar nr. 139/54/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea instaţei de fond
Prin Sentinţa civilă nr. 317 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a fost respinsă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007, invocată de reclamantul A.Ş. în contradictoriu cu pârâţii Penitenciarul Craiova, M.F.P. – D.G.F.P. Dolj, M.J. şi A.N.P., prin directorul general şi A.N.P.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate invocată de pârâta A.N.P. este neîntemeiată deoarece caracterul de act administrativ cu caracter normativ a Ordinul M.J. nr. 399/C2007 şi al Deciziei Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 nu atrage inadmisibilitatea excepţiei de nelegalitate.
Interpretarea logică a fortiori a dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 554/ 2004 conduce la aceeaşi concluzie, mai ales că şi practica constantă a Înaltei Curţi este în acelaşi sens.
A fost reţinută ca neîntemeiată şi susţinerea pârâtei A.N.P. potrivit cu care verificarea legalităţii unui act administrativ unilateral pe calea excepţiei de nelegalitate poate fi făcută oricând dar numai în perioada de valabilitate a actului normativ în baza căruia a fost emis, întrucât abrogarea nu produce efecte în privinţa legalităţii actului, ci cu privire la momentul până la care acesta produce efecte juridice.
Instanţa a reţinut că reclamantul invocă nelegalitatea dispoziţiilor pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 399/C/2007 privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare a O.G. nr. 64/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare, aprobată prin Legea nr. 462/2006 şi a art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307 din 25 ianuarie 2007 în raport de art. 16 din O.G. nr. 64/2006 şi art. 43 din Legea nr. 293/2004, după renumerotare art. 45.
Pe fond, instanţa a reţinut că excepţia de nelegalitate este neîntemeiată deoarece Ordinul M.J. nr. 399/C/2007 conţine chiar normele metodologice de aplicare a ordonanţei şi scopul lor a fost expunerea în concret a modului în care se realizează salarizarea pentru orele lucrate suplimentar.
Din motivarea excepţiei de nelegalitate ar rezulta că singura critică a reclamantului vizează faptul că prevederile ordinului contravin prin adăugare la dispoziţiile legale, întrucât „nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar”, căci se produc prejudicii rezultând din modul de remunerare a acestora, dar instanţa de fond a considerat că aceste susţineri sunt nefondate pentru că art. 45 are în vedere ca unităţi de timp nu doar ora ci şi ziua, săptămâna şi respectiv luna, iar la pct. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007 emitentul a arătat modul concret de calcul al orelor şi respectiv zilelor lucrate suplimentar.
Chiar şi propoziţia de la pct. 11.5 lit. c) „fracţiunile de zile rezultate ca lucrate suplimentar se neglijează” nu adaugă la lege, căci nu instituie prin ea însăşi o procedură diferită de calcul orelor/ zilelor lucrate suplimentar, iar instanţa de fond a arătat că ea nu este în măsură să schimbe, să deturneze scopul şi sensul prevederilor legii.
S-a reţinut că este evident că actele emise pe baza şi în executarea unor alte acte normative nu trebuie să se rezume la o simplă preluare formală a dispoziţiilor acestora din urmă, ci trebuie să ofere soluţii concrete pentru punerea în executare a acestora, urmând însă scopul şi spiritul legii.
Mai mult, dispoziţiile art. 11.5 din Ordinul M.J. nr. 399/2007 reglementează situaţia specială a „lucrului în tură”, or, alin. (3) al art. 45 din Legea nr. 293/2004 prevede că „în cazul în care, pentru anumite categorii profesionale, durata programului normal de lucru este stabilită prin dispoziţii legale specifice, se vor aplica aceste dispoziţii legale”, iar a înlătura pe calea excepţiei de nelegalitate prevederile care reglementează o situaţie specială pentru care legea trimite la dispoziţiile speciale, echivalează practic cu imposibilitatea punerii în executare chiar a normelor legale, fapt care contravine prevederilor art. 108 alin. (2) din Constituţie şi art. 4 alin. (3) din Legea nr. 24/2000.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul A.Ş., solicitând admiterea recursului şi modificarea acesteia în sensul admiterii excepţiei de nelegalitate invocate.
În motivele de recurs se critică soluţia ca fiind nelegală întrucât dispoziţiile art. 11 pct. 5 din Ordinul M.J. nr. 339/2007 şi a art. 4 din Decizia Directorului General al A.N.P. nr. 307/2007 sunt nelegale, venind în contradicţie şi adăugând la lege, în speţa de faţă fiind vorba de O.U.G. nr. 64/2006 şi Legea nr. 293/2006.
Prin aplicarea art. 11 Ordinul M.J. nr. 399/2007, mai exact pct. 5 şi art. 4 alin. (3) şi (4) din Decizia nr. 307/2007 se ajunge la o situaţie aberantă, întrucât recurentul-reclamant are un număr de ore lucrate suplimentar dar acestea sunt transformate în zile lucrate suplimentar, iar dintr-o tură de 12 ore sau un multiplu de 12 ore se împarte la 8 ore, apărând zile suplimentare, iar fracţiile de zile rezultate suplimentar se neglijează.
S-a susţinut că nu se transformă orele lucrate suplimentar în zile lucrate suplimentar, iar instanţa de fond a interpretat în mod eronat dispoziţiile legii întrucât a acceptat ca un mod de calcul să fie contrar dispoziţiilor legale.
Atâta timp cât legea stipulează într-un anumit sens nu este admis ca alte acte normative, inferioare în grad legii, să dispună contrariul, să adauge sau să modifice, ci doar trebuie să vină în aplicarea legii.
Intimaţii Penitenciarul Craiova, A.N.P. şi M.J. au formulat întâmpinare şi au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Examinând cu prioritate excepţia tardivităţii recursului, invocată de această instanţă din oficiu, Înalta Curte constată excepţia întemeiată, pentru următoarele considerente.
Ca regulă, potrivit dispoziţiilor art. 301 C. proc. civ., „termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel .”
În speţă, obiectul cererii reclamantului - recurent îl constituie excepţia de nelegalitate a unui act administrativ, invocată în condiţiile art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Dispoziţiile imperative ale art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 arată că hotărârea prin care instanţa se pronunţă asupra excepţiei de nelegalitate poate fi atacată numai cu recurs, care se declară în termen de 5 zile de la comunicare.
Or, din examinarea înscrisurilor depuse în recurs, Înalta Curte constată că recurentul - reclamant a formulat recurs la data de 28 mai 2012, în condiţiile în care sentinţa recurată a fost comunicată, potrivit ştampilei poştei, la 10 mai 2012 şi, faţă de dispoziţiile art. 4 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, termenul în care legea procedurală permitea declararea recursului, în cauză, s-a împlinit la data de 16 mai 2012.
În cauză nu s-a făcut nici dovada existenţei vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 103 alin. (1) teza a II- a C. proc. civ.
În aceste condiţii, Înalta Curte urmează a face aplicarea dispoziţiilor art. 103 alin. (1) teza a I- a C. proc. civ., cu consecinţa admiterii excepţiei şi respingerii prezentului recurs ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.Ş. împotriva Sentinţei civile nr. 317 din 5 aprilie 2012 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4764/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4862/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
