ICCJ. Decizia nr. 4895/2012. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4895/2012
Dosar nr. 3825/117/2012
Şedinţa publică din 20 noiembrie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: â
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC C.A.A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta D.G. A.M. P.O.S. M. – M.M.P., anularea în tot a procesului-verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare, cu nr. 156399 din 19 decembrie 2011, comunicat reclamantei de către emitentul acestui act cu consecinţa: constatării legalităţii desfăşurării procedurii de licitaţie publică aferentă contractului de lucrări nr. 20521 din 14 decembrie 2009 privind Reabilitarea reţelei de canalizare din Mun. Turda, din cadrul proiectului Reabilitarea şi extinderea sistemelor de apă şi apă uzată în regiunea Turda – Câmpia - Turzii; exonerării reclamantei de la plata sumei de 201.577,51 lei; suspendarea executării actului administrativ fiscal – proces - verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare cu nr. 156399 din 19 decembrie 2011 până la soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că, prin actele contestate, pârâta a stabilit în sarcina sa obligaţia de a restitui suma de 210.577,51 lei, întrucât au fost înregistrate abateri privind încheierea contractului de lucrări nr. 20521 din 14 decembrie 2009 „Reabilitarea reţelei de canalizare din Mun. Turda din cadrul proiectului „Reabilitarea şi extinderea sistemului şi extinderea sistemelor de apă şi apă uzată în regiunea Turda – Câmpia - Turzii”, constând în aplicarea incorectă şi/sau discriminatorie a criteriului de atribuire, contractul fiind adjudecat de un operator economic a cărui ofertă nu a întrunit cel mai mare punctaj rezultat din aplicarea algoritmului de calcul specific.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Prin Încheierea civilă nr. 213 din 19 martie 2012, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei materiale, invocată de către această instanţă din oficiu şi s-a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ.
Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel, făcând aplicarea art. 10 alin. (1) teza a II- a din Legea nr. 554/2004, a apreciat că obiectul cauzei este reprezentat de un act de impunere, iar litigiul are ca obiect o valoare mai mică de 500.000 lei.
2.2. La rândul său, Tribunalul Cluj, prin Încheierea civilă nr. 6719 din 15 iunie 2012, admiţând excepţia necompetenţei sale materiale, invocată din oficiu, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Cluj.
În motivarea acestei soluţii, Tribunalul a reţinut că în speţa de faţă este valid doar criteriul poziţionării organului emitent, procesul - verbal contestat nevizând taxe, impozite sau contribuţii; or, reclamanta se consideră vătămată într-un drept al său printr-un act administrativ care este emis de o structură centrală din cadrul M.M.F.P.S.
Constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 şi 22 alin. (3) C. proc. civ., Tribunalul Cluj a decis înaintarea cauzei la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în vederea soluţionării conflictului negativ de competenţă.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Examinând conflictul negativ de competenţă, Curtea va constata că în speţă, în raport de obiectul litigiului şi dispoziţiile legale incidente, competenţa soluţionării cauzei aparţine Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Analizând actele dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului - verbal de constatare a neregulilor şi stabilire a creanţei bugetare nr. 156399 din 19 decembrie 2011, emis de către M.M.P. – D.G. A.M. P.O.S. M., prin care reclamanta a fost obligată să returneze suma de 197.545,97 lei pentru nereguli constatate la încheierea contractului de lucrări nr. 20521 din 14 decembrie 2009 „Reabilitarea reţelei de canalizare din Municipiul Turda din cadrul proiectului „Reabilitarea şi extinderea sistemului şi extinderea sistemelor de apă şi apă uzată în regiunea Turda - Câmpia-Turzii”.
Actul contestat a fost emis în baza dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea şi sancţionarea neregulilor apărute în obţinerea şi utilizarea fondurilor europene şi/sau a fondurilor publice naţionale aferente acestora, O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii şi ale O.G. nr. 92/2003 privind C. Fisc.
Potrivit dispoziţiilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, verificările efectuate în vederea constatării neregulilor se finalizează prin întocmirea unui proces - verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare sau a unei note de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare, ce reprezintă titlu de creanţă.
De altfel, din întregul corpus al legii, rezultă faptul că sumele astfel imputate reprezintă creanţe bugetare, care pot fi compensate cu sume de restituit sau de rambursat de la bugetul de stat şi sunt supuse executării silite conform procedurii prevăzute de O G nr. 92/2003.
Însuşi actul de constatare, stabilire şi individualizare a obligaţiilor de plată privind creanţele bugetare rezultate din nereguli, precum şi accesoriile acestora şi costurile bancare, constituie titlu de creanţă şi înştiinţare de plată şi cuprinde elementele actului administrativ fiscal prevăzute de Codul de procedură fiscală.
Creanţele bugetare rezultate din neregulile astfel constatate sunt asimilate creanţelor fiscale, în sensul drepturilor şi obligaţiilor care revin creditorilor, autorităţilor cu competenţe în gestionarea asistenţei financiare comunitare nerambursabile şi debitorilor.
În perspectiva acestor dispoziţii legale, Înalta Curte constată că obiectul prezentei cauze va fi asimilat, în esenţă, contestării unui act administrativ de stabilire a unei creanţe fiscale.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza a I- a din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte reţine că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă, care priveşte o creanţă bugetară, rezultată din nereguli privind utilizarea fondurilor comunitare şi de cofinanţare, competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul cuantumului sumei stabilită de actul administrativ atacat de până la 500.000 de lei, indiferent dacă actul atacat este emis de o autoritate publică centrală sau locală.
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 22 alin. (4) şi (5) C. proc. civ., Înalta Curte concluzionează că în prezenta cauză competenţa materială de soluţionare în primă instanţă a cauzei revine Tribunalului Cluj, secţia contencios administrativ şi fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC C.A.A. SA în contradictoriu cu pârâta D.G. A.M. P.O.S M. – M.M.P. în favoarea Tribunalului Cluj, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4896/2012. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 4887/2012. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
