ICCJ. Decizia nr. 4897/2012. Contencios. Anulare act de control taxe şi impozite. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4897/2012
Dosar nr. 10172/62/2011
Ședința publică din 20 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov, sub nr. 10172/62/2011, reclamanta SC I.U.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun. Braşov - Direcţia Fiscală, a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 26 din 17 februarie 2011 şi anularea în parte a Deciziei de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 şi a Raportului de inspecţie fiscală nr. 473768 din 20 decembrie 2010 prin care a fost stabilită suplimentar la plată în sarcina reclamantei, suma totală de 535.107 lei din care s-a contestat suma de 535.041 lei reprezentând atât impozit pe clădiri stabilit în plus cât şi impozit pe teren stabilit în minus.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în urma controlului fiscal derulat la în perioada noiembrie - decembrie 2010, privind perioada 1 ianuarie 2007 -30 septembrie 2010, pentru verificarea bazelor de impunere şi a corectitudinii, legalităţii şi conformităţii declaraţiilor fiscale şi a îndeplinirii obligaţiilor pentru impozit pe clădiri, impozit pe teren, impozit pe mijloacele de transport auto şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate, s-a încheiat Raportului de inspecţie fiscală fiind omisă emisă decizia de impunere.
Reclamanta a susţinut că a dobândit în proprietate, prin contractul autentificat sub nr. l428 din 7 septembrie 2007, un teren intravilan având destinaţia de teren pentru construcţii industriale, în suprafaţă de 46.034 m.p., teren pe care s-a început edificarea unei construcţii în baza Autorizaţiei de Construire nr. l099 din 2 noiembrie 2007 valabilă pe 12 luni şi cu o durată de execuţie de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor.
La data de 13 mai 2009 s-a încheiat primul proces - verbal de recepţie a lucrărilor prin care s-au recepţionat lucrările deja efectuate, în conformitate cu stadiul fizic al acestora.
Reclamanta a mai arătat că dintr-o eroare a celor care au redactat procesul-verbal, acesta a fost în mod greşit intitulat "de recepţie la terminarea lucrărilor", în condiţiile în care lucrările nu au fost finalizate la această data, ci vor fi finalizate la o data mult ulterioară.
Autorizaţia de Construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007 a fost modificată prin Autorizaţia de Construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010, prin aceea ultimă autorizaţie schimbându-se fundamental soluţia tehnologică de realizare a construcţiei fiind schimbată structura de metal cu o structură din beton şi compartimentări anexă la etaj. In opinia reclamantei, din moment ce în ianuarie 2010 s-a modificat soluţia tehnologică şi s-a schimbat compartimentarea interioară a clădirii, este evident că această construire nu putea fi finalizată la o dată anterioară.
Prin procesul - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010 s-au recepţionat toate lucrările efectuate până la aceea dată în stadiul fizic în care se aflau, iar procesul - verbal din 30 august 2010 nr. 2, de recepţie la finalizarea lucrărilor, este documentul care consemnează finalizarea lucrărilor, acesta fiind momentul din care clădirea a fost gata de dare în folosinţă.
La data de 7 septembrie 2010, a fost obţinut certificatul de urbanism pentru darea în folosinţă a construcţiei, acesta fiind termenul de la care curge obligaţia de declarare a construcţiei şi începe obligaţia de plată a impozitului.
S-a mai arătat că abia în luna ianuarie 2010 s-a obţinut autorizaţia de construire în temeiul căreia a fost modificată soluţia constructivă a grinzilor apoi s-au mai făcut încă două procese-verbale de recepţie prin care s-a recepţionat celelalte lucrări efectuate în luna februarie şi august 2010.
În fine, arată reclamanta că, nici reprezentantul organului de control care a fost prezent la întocmirea procesului - verbal din mai 2009 nu a considerat că acesta ar fi marcat finalul lucrărilor, întrucât Mun. nu a solicitat depunerea declaraţiei de impunere.
Pârâta, prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată formulând ca apărări aceleiaşi argumente ca cele din dispoziţia de respingere a contestaţiei.
Prin Sentinţa civilă nr. 3517/ CA din 12 septembrie 2011, Tribunalul Braşov, a admis excepţia necompetenţei materiale şi, în consecinţă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Braşov.
Investită cu soluţionarea cauzei, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 196/ F din 14 octombrie 2011, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC I.U.S. SRL în contradictoriu cu pârâtul C.L. al Mun. Braşov - Direcţia Fiscală şi, în consecinţă, a dispus anularea Dispoziţiei nr. 26 din 17 februarie 2011 emisă de pârât şi a anulat în parte a Deciziei de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010 şi Raportul de inspecţie fiscală nr. 473768 din 20 decembrie 2010 emise de pârât, cu privire la stabilirea impozitului pe clădiri şi a accesoriilor aferente în sumă totală de 535.041 lei şi la stabilirea în minus a impozitului pe teren.
Totodată, a obligat pârâtul la plata sumei de 39,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către reclamantă.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, următoarele:
Obligaţiile fiscale verificate au fost impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, impozitul pe mijloacele de transport auto şi taxa pentru afişaj în scop de reclamă şi publicitate.
Reclamanta contestă doar sumele impuse cu titlu de impozit pe clădiri şi teren astfel că doar constatările inspecţiei fiscale, sub acest aspect, vor fi analizate.
Pentru anii 2007 - 2008 nu s-au constatat diferenţe de obligaţii fiscale pentru cele două categorii de impozite.
Cu privire la anul 2009, de asemenea, pentru perioada 1 ianuarie 2009 - 31 mai 2009 nu s-au constatat astfel de diferenţe în plus sau în minus.
Referitor la perioada 1 iunie 2009 - 30 septembrie 2010, defalcată pe cei doi ani, s-au stabilit diferenţe de impozit pe clădiri în plus şi de impozit pe teren în minus, ca urmare a stabilirii dobândirii/construirii unei clădiri începând cu o dată diferită decât cea declarată de reclamantă.
Astfel, organele de inspecţie fiscală au constatat următoarea stare de fapt
Societatea reclamantă înregistra în contul 231 "Imobilizări în curs „corporale" lucrarea "Hală industrială", sediu firma şi depozite, din Braşov, autorizată în baza Autorizaţiei de construire nr. 1099 din 2 frebruarie 2007 (cu valabilitate până la data de 1 noiembrie 2010) şi nr. 40 din 26 ianuarie 2010 (cu valabilitate până la data de 26 ianuarie 2011), recepţionată final în;baza procesului - verbal de recepţie la terminarea lucrărilor din 13 mai 2009. Ulterior în data de 15 februarie 2010, respectiv 30 august 2010 au mai fost încheiate două procese - verbale prin care s-au recepţionat corecţiile lucrărilor neconforme. Conform celor două procese - verbale încheiate, după data de 13 mai 2009, lucrările autorizate prin autorizaţia nr. 40 din 26 ianuarie 2010 au fost executate până la data recepţiei la terminarea lucrărilor din data de 13 mai 2009.
Din analiza înscrisurilor anexă la Raport de inspecţie fiscală, instanţa reţine că prin autorizaţia de construire din 2 noiembrie 2007 s-a autorizat executarea lucrărilor de construire hală industrială, sediu firmă, depozite şi anexele instalaţiilor aferente, organizare de şantier pe imobilul - teren situat în Braşov, termenul de valabilitate al autorizaţiei fiind de 12 luni, iar durata de execuţie a lucrărilor de 36 de luni calculată de la data începerii efective a lucrărilor.
La data de 13 mai 2009 s-a încheiat procesul - verbal de recepţie la terminarea lucrărilor, în anexa 1 fiind prezentate datele incomplete ale documentaţiei şi măsuri de luat faţă de modificările realizate în raport de proiectul avizat.
În anexa nr. 3 sunt prezentate lucrările care nu respectă prevederile proiectului.
La data de 26 ianuarie 2010 a fost emisă, la solicitarea reclamantei şi a executantului lucrării, autorizaţia de construire nr. 40 prin care s-a modificat Autorizaţia de Construire nr. 1099/2007 prin schimbare structură din metal cu structură prefabricate din beton, compartimentări anexă (etaj) şi hală producţie, cu durată de execuţie de 12 luni.
La 15 februarie 2010 s-a mai încheiat proces - verbal nr. 1 din 15 februarie 2010 în baza procesului - verbal de recepţie nr. 1 din 13 mai 2009 întocmit în urma recepţiei la terminarea lucrărilor autorizate prin autorizaţia nr. 1099/2007 la care reprezentantul primăriei a solicitat avizarea modificărilor faţă de proiectul iniţial.
S-a mai consemnat în procesul verbal că lucrările autorizate prin autorizaţia nr. 40/26 ianuarie 2010 au fost executate până la data recepţiei la terminarea lucrărilor din data de 13 mai 2009.
Arată instanţa, că în cauză sunt într-adevăr aplicabile dispoziţiile pct. 62 alin. (1) lit. a) din textul de lege prezentat anterior, în sensul că data dobândirii clădirii, pentru clădirile executate integral înainte de expirarea termenului prevăzut în autorizaţia de construire, data întocmirii procesului-verbal de recepţie, dar nu mai târziu de 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.
Textul de lege trebuie aplicat în ansamblul său, având în vedere şi raţiunea legiuitorului care a definit un prim termen pentru situaţia existenţei unui corespondent ca data în timp a momentului finalizării efective a lucrării de construire şi cel al întocmirii procesului - verbal de recepţie şi un termen limită care nu poate depăşi 15 zile de la data terminării efective a lucrărilor.
Cu alte cuvinte, legiuitorul a avut în vedere şi situaţia în care finalizarea efectivă a construcţiei are loc ulterior întocmirii procesului - verbal de receptive, o altă interpretare lipsind de sens reglementarea celui de-al doilea termen.
Arată instanţa, că de la data ultimului proces - verbal de predare, 30 august 2010 şi până la emiterea certificatului de urbanism nu s-a depăşit termenul de 15 zile, astfel că reclamanta a stabilit în mod corect în declaraţia de impunere pe anul 2009, momentul de la care datorează impozitul pe clădiri.
Această interpretare a dispoziţiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este susţinută şi de lit. b) şi c) ale aceluiaşi punct care prevăd situaţiile executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi a clădirilor nefinalizate până la acest termen.
Limita generală în timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire. De astfel, lit. a) şi b) conţin sintagma "clădiri executate integral", iar raportat la lucrările întreprinse ulterior procesului - verbal din 13 mai 2009 şi la faptul că a mai fost emisă o autorizaţie de construire, nu se poate reţine că la data menţionată, clădirea era executată integral.
Doar după emiterea celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de urbanism de dare în folosinţa a clădirii care confirmă finalizarea integrală a executării clădirii.
Pentru identitate de raţiune, susţine instanţa, întrucât impozitul pe teren nu se datorează de la data dobândirii/construirii clădirii, conform pct. 63 din H.G.nr. 44/2004, nici modul de recalculare a bazei impozabile pentru terenuri stabilită de organele fiscale pentru perioada 1 iunie -31 decembrie 2009 şi 1 ianuarie -30 septembrie 2010 nu este corect, nefiind respectate dispoziţiile legale.
Raportat la disp.art. 254 alin. (1) C. fisc., bazele de impozitare trebuiau;--calculate în prezenta cauză, urmare a executării integrale a clădirii, începând cu data de 1 octombrie 2010, astfel cum corect a şi menţionat reclamanta în declaraţia de impunere pe anul 2009.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.L. al Mun. Braşov - Direcţia Fiscală Braşov pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în raport de probele administrate respectiv a dispoziţiilor art. 254 din Legea nr. 571/2003 sub aspectul stabilirii datei de la care reclamanta-intimată avea obligaţia plăţii impozitului pe clădire.
Se arată că în mod greşit prima instanţă a apreciat că data de 13 februarie 2009 când s-a întocmit procesul -verbal de recepţie la terminarea lucrărilor nr. 1 reprezentând „hală industrială sediu firmă şi depozite din Braşov, nu reprezintă data finalizării construcţiei şi data în raport cu care reclamanta-intimată datora impozit pe clădiri începând cu data de 1,06.2009 conform art. 254 şi următoarele din Legea nr. 571/2003 şi H.G. nr. 44/2004.
Recurenta - pârâtă arată că actele de impunere fiscală sunt legal întocmite, fiind anulate în mod greşit de instanţa de fond, reclamanta-intimată datorând suma totală de 535.107 lei stabilită prin Decizia de impunere nr. 473772 din 20 decembrie 2010.
Se arată că în mod greşit prima instanţă şi-a însuşit apărarea reclamantei-intimate, prin sluţia de admitere de acţiuni, în sensul de a constata că dintr-o eroare materială a celor care au încheiat procesul-verbal de recepţie din data de 13 mai 2009 s-a menţionat că la aceea dată au fost terminate lucrările de construcţie.
Recurenta - pârâtă arată că data de 13 mai 2009 este data legală de finalizare a construcţiei conform procesului verbal de recepţie neputându-se reţine o altă dată ulterioară, în raport de autorizaţia de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010 care reprezintă lucrări de reparaţii şi finisări şi nu lucrări de construire în sensul dispoziţiilor legale faţă de care se datorează legal impozit pe clădiri.
Se arată că prima instanţă nu a ţinut cont că intimata-pârâtă nu a solicitat prelungirea autorizaţiei de construire iniţială nr. 1099/2007 care avea termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii şi o durată de execuţie a lucrărilor de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor, ci aceasta a fost modificată prin emiterea unei noi autorizaţii de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010, pentru schimbarea structurii din metal cu structură din beton, compartimentări anexă (etaj) şi hală producţie.
Deşi clădirea nu a fost integral finalizată la data de 13 februarie 2009 în cuprinsul procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009 la lit. e) s-a constatat că „spaţiile recepţionate pot funcţiona în conformitate cu destinaţia proiectului şi în consecinţă în raport de dispoziţiile legale data dobândirii imobil situat în Braşov este 13 mai 2009, reclamanta - intimată dobândind impozit pe clădire începând cu data de 1 iunie 2009.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantei ca neîntemeiate şi menţinerea în tot a Deciziei nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 şi a actelor de impunere contestate.
Ca o consecinţă a admiterii recursului şi a respingerii acţiunii se solicită respingerea cererii de obligare la plata cheltuielilor de judecată în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
La dosar ambele părţi au depus concluzii scrise.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, curtea îl apreciază ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. aplicarea greşită a legii.
Curtea pe situaţia de fapt reţinută de prima instanţă apreciază că în cauză în mod corect a fost anulată Dispoziţia nr. 26 din 17 februarie 2011 şi anulate actele de impunere privind impozitul pe clădiri şi teren calculate în sarcina reclamantei - intimate pentru perioada1 ianuarie 2007 - 30 septembrie 2010.
Situaţia litigioasă care a determinat prezentul litigiu constă în stabilirea datei dobândirii imobilului situat în Braşov, construit în baza autorizaţiei de construire nr. 1099 din 2 noiembrie 2007, cu termen de valabilitate 12 luni de la data emiterii şi o durată de execuţie a lucrărilor de 36 de luni de la data începerii efective a lucrărilor.
Recurenta susţine că data dobândiri construcţiei, în raport de dispoziţiile art. 354 şi următoarele din C. fisc. şi dispoziţiile art. 62 şi 63 din H.G. nr. 44/2004, este data de 13 mai 2009 conform procesului verbal nr. 1 din 13 mai 2009, în care s-a menţionat că acel act s-a întocmit cu ocazia terminării lucrărilor nr. 1 şi au fost recepţionate construcţiile reprezentând „hală industrială, sediu firmă şi depozite:
Instanţa de fond prin soluţia recurată de admitere a acţiunii şi a însuşit punctul de vedere al reclamantei-intimate şi a apreciat că data dobândirii construcţiei este data de 7 septembrie 2010 şi nu data de 13 mai 2009, şi nu data de 13 mai 2009, în baza art. 61 alin. (1) lit. a) din H.G. nr. 44/2004. Pe cale de consecinţă în raport de data de 7 septembrie 2010 când a fost obţinut certificatul de urbanism pentru darea în folsinţă a construcţiei începe obligaţia de plată a impozitului pentru imobilul situat în Braşov.
Curtea analizând recursul declarat apreciază că soluţia recurată este legală şi temeinică, în cauză neputându-se reţine ca monument al dobândirii construcţiei data de 13 mai 2009. Aceasta deoarece data finalizării lucrărilor recepţionate conform procesului verbal nr. 1 din 14 mai 2009 nu corespunde cu data finalizării construcţiei în sensul impunerii sale ca o clădire funcţională.
Aceasta deoarece ulterior datei de 13 mai 2009, în luna ianuarie 2010 a fost eliberată o nouă autorizaţie de construire nr. 40 din 26 ianuarie 2010 prin care a fost modificată nu numai structura construcţiei ci şi modul de compartimentare interioară a clădirii.
Prin două procese verbale ulterioare din 15 februarie 2010 şi din 30 august 2010 s-au recepţionat lucrările efectuate în starea fizică în care se aflau, iar la data de 7 septembrie 2010 a fost eliberat certificatul de urbanism pentru darea în folosinţă a clădirii, acesta fiind termenul de la care curge obligaţia de declasare a construcţiei şi se naşte obligaţia de plată a impozitului, cum a stabilit în mod corect instanţa de fond.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect că data dobândirii imobilului în sensul dispoziţiilor legale este dată de 7 septembrie 2010, data eliberării certificatului de urbanism data când poate fi stabilit cu certitudine atât impozitului clădire cât şi impozitul pe teren.
Încheierea unui proces - verbal de recepţie la terminarea lucrării nu echivalează „ope legis" cu terminarea efectivă a lucrărilor.
De la data ultimului proces - verbal de predare, 30 august 2010 şi până la emiterea certificatului de urbanism nu s-a depăşit termenul de 15 zile, astfel că reclamanta a stabilit în mod corect în declaraţia de impunere pe anul 2009, momentul de la care datorează impozitul pe clădiri.
Această interpretare a dispoziţiilor pct. 62 alin. (1) lit. a) din H.G.nr. 44/2004 este susţinută şi de lit. b) şi c) ale aceluiaşi punct care prevăd situaţiile executării integrale a clădirii la termenul prevăzut în autorizaţia de construire şi a clădirilor nefinalizate până la acest termen.
Limita generala în timp este cea a expirării termenului prevăzut în autorizaţia de construire. De astfel, lit. a) şi b) conţin sintagma "clădiri executate integral", iar raportat la lucrările întreprinse ulterior procesului-verbal din 13 mai 2009 şi la faptul că a mai fost emisă o autorizaţie de construire, nu se poate reţine că la data menţionată, clădirea era executată integral.
Doar după emiterea celui de-al treilea proces - verbal, a fost emis certificatul de urbanism de dare în folosinţă a clădirii care confirmă finalizarea integrală a executării clădirii.
Fiind stabilit greşit impozitul pentru construcţie, în mod colectiv şi pentru identitate de reţinere s-a apreciat corect de instanţa de fond că nu este datorat corect impozitul pe teren, ambele categorii de impozite fiind legal datorate începând cu data de 1 octombrie 2010, în raport de data de 7 septembrie 2010 astfel cum a menţionat în mod corect reclamanta intimată în declaraţia de impunere pe anul 2009.
În ceea ce priveşte aplicarea art. 274 alin. (1) C. proc. civ. această normă a fost aplicată corect prin efectul admiterii acţiunii, recurenta - pârâtă fiind „parte căzută în pretenţii”.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 312 alin. (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menţinând ca legală şi temeinică sentinţa pronunţată de instanţa de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de C.L. al Mun.Brașov,Direcția fiscală Brașov împotriva sentinței civile, nr. 196/ F din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabil.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 20 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4899/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 4896/2012. Contencios. Conflict de... → |
|---|
