ICCJ. Decizia nr. 494/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 494/2012
Dosar nr. 896/39/2011/a2
Şedinţa publică de la 2 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Procedura în faţa primei instanţe
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 06 septembrie 2011 pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul N.D., în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor, a solicitat anularea Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011, comunicat la 7 august 2011 şi emis de către Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti; reintegrarea în funcţia publică de execuţie, de inspector vamal, grad profesional superior, la Biroul Vamal Siret, din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi; plata despăgubirilor reprezentând drepturile salariale şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data eliberării din funcţie şi până la data reintegrării efective, actualizată în funcţie de rata inflaţiei; suspendarea aplicării Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 şi menţinerea în funcţia publică de execuţie deţinută anterior emiterii acesteia, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamantul a precizat faptul că a fost angajat la Direcţia Generală a Vămilor, începând cu anul 1993, iar prin Ordinul nr. 7121 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor Bucureşti, s-a dispus încetarea raportului de serviciu prin eliberarea din funcţia publică teritorială de execuţie de inspector vamal grad profesional superior, gradaţia 5, clasa de salarizare 48 la Biroul Vamal Siret din cadrul Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale, invocându-se ca temei legal dispoziţiile art. 97 lit. c) şi art. 99 alin. (1) lit. b) şi alin. (5) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a solicitat respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, ca neîntemeiată.
2. Hotărârea instanţei de fond
Prin Încheierea din 4 octombrie 2011, Curtea de Apel Suceava, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a suspendat executarea Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor până la soluţionarea irevocabilă a cererii de anulare a aceluiaşi act administrativ.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a constatat că ordinul atacat şi a cărui suspendare se solicită a fost emis ca o consecinţă a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2406 din 4 iulie 2011 privind aprobarea structurilor organizatorice ale aparatului central al Autorităţii Naţionale a Vămilor, direcţiilor regionale pentru accize şi operaţiuni vamale, direcţiilor judeţene şi a municipiului Bucureşti pentru accize şi operaţiuni vamale şi a Ordinului Preşedintelui Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală nr. 2407 din 4 iulie 2011 privind aprobarea statului de funcţii al Autorităţii Naţionale a Vămilor - aparat central şi structuri subordonate şi a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională a funcţionarilor publici şi personalului contractual.
Potrivit art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 110/2009, forma la zi, „în exercitarea atribuţiilor sale, vicepreşedintele Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care conduce Autoritatea Naţională a Vămilor emite, în condiţiile legii, ordine cu caracter individual sau normativ (…)”, iar potrivit alin. (4), „ordinele cu caracter normativ şi instrucţiunile de aplicare a reglementărilor vamale se publică în M. Of., Partea I.
De asemenea, potrivit art. 11 din Legea nr. 24/2000, „în vederea intrării lor în vigoare, legile (…), ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administrative publice centrale de specialitate se publică în M. Of., Partea I”.
În cazul de faţă, a reţinut judecătorul fondului, pentru Ordinele nr. 2406 şi 2407 din 4 iulie 2011, aparent acte administrative unilaterale cu caracter normativ, nu s-a făcut dovada publicării în M. Of.
Or, un asemenea viciu pune la îndoială şi legalitatea actelor administrative subsecvente, printre care şi actul atacat, aşa încât instanţa de fond a apreciat că se poate reţine existenţa cazului bine justificat.
Cât priveşte paguba iminentă definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, Curtea a reţinut că reclamantul va suferi un prejudiciu material viitor şi previzibil prin executarea ordinului contestat având în vedere că va fi lipsit de drepturile salariale cuvenite, iar această situaţie va duce la lipsirea reclamantului şi a familiei sale de mijloacele minime de subzistenţă, posibilităţile de angajare fiind destul de reduse în actuala stare economică traversată de întreaga societate.
3. Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva Încheierii din 4 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Suceava a formulat recurs Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi prin reprezentanţii săi legali, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând ca temei legal dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta susţine că din probatoriul administrat în cauză nu a rezultat îndeplinirea niciuneia dintre cele două condiţii impuse de dispoziţiile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv existenţa unui caz justificat şi prevenirea unei pagube iminente.
Referitor la aprecierea greşită a instanţei de fond asupra îndeplinirii condiţiei cazului bine justificat, recurenta-pârâtă arată că din considerentele sentinţei atacate nu rezultă care au fost motivele de fapt şi de drept care au dus la înlăturarea apărărilor sale.
De asemenea, se susţine că: Ordinele nr. 2406 şi nr. 2407/2011 emise de preşedintele A.N.A.F. nu sunt supuse regimului de publicare în M. Of. al României, conform art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată; a existat un proces de reorganizare al autorităţii publice pârâte şi nu de ocupare a unei funcţii publice prin una din modalităţile prevăzute de Legea nr. 188/1999, republicată, cu modificările şi completările ulterioare; nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 56 şi 57 alin. (2) din legea menţionată şi nici cele ale H.G. nr. 611/2008; nu-i incumba obligaţia de a publica anunţul privind examenul de testare profesională în M. Of. al României cu 30 de zile înainte de data susţinerii acestuia şi nici de a respecta dispoziţiile H.G. nr. 611/2008, în ceea ce priveşte stabilirea bibliografiei, constituirea comisiilor de examen, desfăşurarea probelor.
În raport de aceste argumente, se menţionează că nu se poate reţine îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat de către intimatul-reclamant.
Referitor la îndeplinirea condiţiei care vizează prevenirea unei pagube iminente, se arată că instanţa de fond în mod greşit a reţinut că reclamantul a probat îndeplinirea acestei condiţii, deşi nu s-au administrat probe în acest sens. Se arată şi faptul că nu este posibilă o eventuală reintegrare a intimatului-reclamant pe funcţia pe care o deţinea anterior reorganizării, întrucât postul acestuia a fost supus reorganizării, motiv pentru care acesta a şi formulat opţiunea de numire pentru funcţia publică de inspector vamal principal, funcţie care, în urma examenului de testare profesională a fost ocupată de un alt funcţionar public potrivit punctajului obţinut.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, întrucât acesta a fost formulat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, care nu are calitate procesuală, nefiind prezentată o împuternicire în acest sens din partea intimatei ANV Bucureşti care are legitimare în cauză.
S-a invocat şi excepţia lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de faptul că prin Ordinul nr. 8822 din 12 octombrie 2011 emis de ANV Bucureşti, s-a suspendat executarea Ordinului nr. 7121 din 2 august 2011 până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei.
De asemenea, s-a precizat că, prin Sentinţa nr. 14 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea sa şi a anulat Ordinul nr. 7121/2011 emis de A.N.V. Bucureşti, dispunând reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior, cu plata drepturilor salariale aferente, astfel că devin incidente dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 554/2004.
Referitor la fondul cauzei, se arată că sentinţa recurată este legală şi temeinică, fiind combătute criticile recurentei-pârâte.
4. Considerentele instanţei de control judiciar
4.1. Examinând cu prioritate, în raport de dispoziţiile art. 137 C. proc. civ., excepţiile invocate de intimatul-reclamant prin întâmpinare, Înalta Curte reţine următoarele:
Excepţia lipsei mandatului Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi de a promova recursul în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor nu poate fi reţinută întrucât, prin înscrisul depus la dosarul cauzei, s-a făcut dovada că a existat un mandat al ANV prin care D.R.A.O.V. Iaşi a fost împuternicită să formuleze, să motiveze şi să înainteze recursul.
Excepţia lipsei de interes în promovarea recursului este de asemenea neîntemeiată, întrucât înscrisurile invocate de intimatul-reclamant în susţinerea acestei excepţii sunt ulterioare pronunţării sentinţei recurate şi declarării recursului.
4.2. Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a dispoziţiilor art. 3041C. proc. civ., faţă de materialul probator şi dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Criticile referitoare la greşita apreciere a instanţei de fond cu privire la îndeplinirea condiţiei „cazului bine justificat” sunt nefondate.
Potrivit art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond”.
Conform art. 15 alin. (1) din aceeaşi lege, suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de către reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14 şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea actului.
Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată.
Prin urmare, în raport de aceste dispoziţii şi în ipoteza prevăzută de art. 15 alin. (1) menţionat, pentru a admite o cerere de suspendare a executării unui act administrativ care este, ca regulă generală, executoriu din oficiu, instanţa de fond trebuie să constate şi să motiveze îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii cerute de dispoziţiile menţionate, suspendarea executării unui act administrativ fiind o măsură excepţională.
Îndeplinirea condiţiilor cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube sunt supuse aprecierii judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza circumstanţelor de fapt şi de drept ale cauzei. Acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumţiei de legalitate şi să facă verosimilă iminenţa producerii unei pagube în cazul particular supus evaluării.
Cazul bine justificat este definit de art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind o împrejurare legată de starea de fapt şi de drept, de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalităţii actului administrativ.
În mod corect instanţa de fond a reţinut îndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, aceasta fiind întărită şi de faptul că, prin Sentinţa nr. 14 din 16 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava a admis acţiunea reclamantului şi a anulat Ordinul nr. 7121/2011 a cărui suspendare a executării s-a solicitat în cauza de faţă.
Mai mult, însăşi autoritatea pârâtă a dispus suspendarea executării acestui ordin până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei prin Ordinul nr. 8822 din 12 octombrie 2011.
În ceea ce priveşte îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, instanţa de recurs reţine că soluţia instanţei de fond este corectă.
Este evident că un act administrativ în privinţa căruia nu mai poate fi reţinută prezumţia de legalitate, face verosimilă iminenţa producerii unei pagube persoanei vizate de acest act. Întrucât Ordinul nr. 7121/2011 emis de autoritatea pârâtă a fost anulat, astfel cum s-a reţinut anterior, în privinţa acestuia nemaiputând opera prezumţia de legalitate, este implicită îndeplinirea condiţiei referitoare la paguba iminentă, astfel cum această noţiune a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004.
În concluzie, în raport de cele reţinute mai sus, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Iaşi, în numele şi pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, împotriva Încheierii din 4 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia a II-a civilă de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 2 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 488/2012. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 4957/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
