ICCJ. Decizia nr. 4979/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4979/2012
Dosar nr. 970/64/2011
Şedinţa publică de la 23 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul cererii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Braşov sub nr. 970/64/2011, reclamanta SC S.R. SRL a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Naţională de Administrare Fiscală - Autoritatea Naţională a Vămilor - Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 şi a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise de pârâtă.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada 30 noiembrie 2010 - 9 februarie 2011 a fost supusă unui control vamal ulterior din partea Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, control ce a avut ca obiect verificarea operaţiunilor de import de mărfuri încadrate la poziţiile tarifare a, b, c şi d, operaţiuni aferente anilor 2005 - 2006.
Prin Decizia din 30 iunie 2011, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a soluţionat contestaţia administrativă formulată de reclamantă, dispunând desfiinţarea deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 11 februarie 2011 şi a procesului-verbal din 9 februarie 2011. Totodată s-a dispus ca organele vamale să procedeze la efectuarea unei noi verificări, care să vizeze aceeaşi perioadă şi acelaşi obiect impozabil.
În perioada 14 iulie 2011 - 28 octombrie 2011, reclamanta a fost supusă unui nou control vamal ulterior, ce a avut ca obiect verificarea operaţiunilor de import de mărfuri încadrate la poziţiile tarifare a, b, c şi d, aferente anilor 2005 - 2006, urmare a Deciziei din 30 iunie 2011 emise de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov.
La data de 31 octombrie 2011, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov a emis decizia pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 prin care reclamanta a fost obligată la plata sumei totale de 729.528 RON, formată din taxe vamale în cuantum de 222.171 RON, TVA în sumă de 42.213 RON şi majorări de întârziere în cuantum de 465.144 RON.
Reclamanta a precizat că şi împotriva acestor acte administrativ fiscale a formulat în termen legal contestaţie ce a fost înregistrată la 3 noiembrie 2011 şi a susţinut că în speţă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, reclamanta a menţionat că organele vamale au procedat în mod neîntemeiat la modificarea declaraţiilor vamale din perioada noiembrie 2005 - 31 octombrie 2006, fiind prescris dreptul autorităţilor vamale de a stabili obligaţii în valoare de 729.528 RON.
În ceea ce priveşte pericolul producerii unei pagube iminente, reclamanta a arătat că executarea silită a sumei de 729.528 RON ar afecta grav activitatea sa, suma fiind deosebit de mare în raport cu situaţia particulară a reclamantei. Plata ar avea efecte destabilizatoare în cadrul societăţii, aceasta fiind pusă în situaţia de a nu mai plăti salariile celor peste 300 de angajaţi, şi de a nu-şi mai achita obligaţiile faţă de furnizori, ajungând astfel în imposibilitatea de a-şi desfăşura activitatea de producţie şi implicit în incapacitate de plăţi, stare de insolvenţă.
1. Hotărârea primei instanţe
Prin Sentinţa nr. 231/F din 25 noiembrie 2011, Curtea de Apel Braşov a admis cererea formulată de reclamanta şi a dispus suspendarea executării deciziei pentru regularizarea situaţiei privind obligaţiile suplimentare stabilite de controlul vamal din 31 octombrie 2011 şi a procesului-verbal de control din 31 octombrie 2011, emise de pârâtă, până la pronunţarea instanţei de fond asupra legalităţii acestor acte administrativ fiscale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 sunt cazuri bine justificate "împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ", iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ş) din acelaşi act normativ, paguba iminentă este "prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public".
Astfel, admiterea cererii de suspendare este condiţionată de dovedirea unor motive bine justificate şi a unei pagube iminente ce ar putea leza patrimoniului recurentei reclamante. Cele două condiţii trebuie îndeplinite cumulativ, ele determinându-se reciproc, neputându-se vorbi despre "caz bine justificat" fără "a exista pericolul producerii unei pagube".
Cazul bine justificat este determinat de îndoiala asupra legalităţii actelor administrativ fiscale atacate, respectiv asupra realităţii sumelor stabilite în sarcina reclamantei.
Astfel, a reţinut instanţa că susţinerile reclamantei potrivit cărora a intervenit prescripţia dreptului de a stabili taxe vamale şi TVA pentru perioada 2005 - 2006, contestarea încadrării bunurilor importate la codul tarifar stabilit de pârâtă precum şi contestarea majorărilor sunt suficiente argumente care să contureze împrejurările legate de starea de fapt şi de drept de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actelor administrativ fiscale contestate.
A apreciat instanţa că este îndeplinită şi condiţia producerii unei pagube iminente, deoarece prin începerea executării silite pentru suma stabilită în sarcina reclamantei acesteia i se creează o situaţie financiară dificilă care se răsfrânge atât asupra activităţii sale comerciale cât şi asupra obligaţiilor pe care aceasta le are faţă de salariaţi, respectiv asupra relaţiilor cu colaboratorii.
2. Recursul pârâtei
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor, prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov, solicitând modificarea ei în sensul respingerii cererii reclamantei, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 3041 C. proc. civ.
În esenţă, recurenta-pârâtă a arătat că în speţă nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea executării actelor administrative, instanţa de fond dând o interpretare greşită prevederilor legale.
În ceea ce priveşte cazul bine justificat, recurenta-pârâtă a arătat că motivarea soluţiei de admitere a cererii reclamantei înseamnă o prejudecare a fondului cauzei, în speţă nefiind identificată existenţa unei încălcări flagrante a legii, a unui abuz vădit al autorităţii. Simpla referire la instrumentele juridice naţionale şi internaţionale nu poate fundamenta, prin ea însăşi, luarea unei măsuri provizorii, pentru că suspendarea nu intervine de drept.
Referitor la condiţia pagubei iminente, recurenta-pârâtă a arătat că nu există indici ale unei pagube previzibile, cu consecinţe irecuperabile, care să se poată produce doar prin declanşarea executării silite a debitului fiscal. În opinia autorităţii fiscale, împrejurări precum: pornirea executării silite, cuantumul mare sau mic al creanţei fiscale, actuala criză economică sau financiară, nu se pot circumscrie noţiunii de pagubă iminentă, în sensul de prejudiciu material, viitor şi previzibil.
3. Apărările intimatei
Prin întâmpinarea depusă la dosar, SC S.R. SRL a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, şi a arătat că prima instanţă a reţinut corect îndeplinirea condiţiilor impuse prin prevederile art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, expunând în detaliu împrejurările de fapt şi de drept circumscrise acestora.
Totodată, intimata-reclamantă a învederat că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov a soluţionat contestaţia administrativă împotriva procesului-verbal de verificare nr. x/2011 şi a deciziei de regularizare, prin decizia nr. x/2012, emisă după pronunţarea sentinţei recurate.
Potrivit susţinerilor părţii, Decizia nr. x/2012 reprezintă o nouă dovadă în sensul răsturnării prezumţiei de legalitate a actelor atacate, în contextul în care organul de soluţionare a contestaţiei recunoaşte ca încadrarea la codul tarifar x - alte părţi este eronată (aspect învederat prin contestaţie). Cu toate acestea, a, b, c şi d Braşov a revenit la o alta încadrare tarifară (respectiv la codul tarifar nr. y) şi, constatând că şi pentru această nouă încadrare tarifară nivelul de taxare este superior celui prevăzut pentru codul tarifar utilizat de societate (z - alte articole din fier sau din oţel), a respins contestaţia ca neîntemeiată.
În dovedirea susţinerilor sale, intimata-reclamantă a depus la dosar înscrisuri (Decizia nr. x/2012 emisă de Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Braşov; Situaţiile fiscale anuale întocmite la data de 31 decembrie 2011; Situaţia sumelor datorate către bugetul de stat în lunile aferente anului 2012; Certificatul de atestare fiscala din 8 august 2012; Lista furnizori materii prime).
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumente de fapt şi de drept relevante
Măsura suspendării executării actului administrativ este circumscrisă obiectivului protecţiei provizorii a drepturilor şi intereselor legitime persoanelor potenţial vătămate până la momentul la care instanţa competentă va evalua legalitatea actului, pentru evitarea exercitării abuzive a prerogativelor puterii publice.
Art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune, în acest scop, îndeplinirea cumulativă a condiţiei existenţei cazului bine justificat şi a iminenţei unei pagube, conform definiţiilor legale cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din acelaşi act normativ.
Cele două condiţii sunt analizate în funcţie de circumstanţele fiecărei cauze, marja de apreciere a instanţei raportându-se la stabilirea unei aparenţe a dreptului, fără prejudecarea fondului cauzei, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl îndeplinească şi drepturile sau interesele legitime private care pot fi afectate.
În speţă, intimata-reclamantă a solicitat suspendarea executării unor acte fiscale prin care i-au fost stabilite obligaţii suplimentare, în urma unui control vamal ulterior, invocând, drept indicii de nelegalitate circumscrise cazului bine justificat, aspecte legate de prescripţia dreptului de a se stabili taxe vamale şi TVA pentru perioada 2005 - 2006 şi încadrarea tarifară stabilită de autoritatea vamală pentru bunurile importate prin operaţiunile supuse verificării.
Hotărârea Curţii de apel reflectă interpretarea şi aplicarea corectă a prevederilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înscrisurile depuse la dosar demonstrând îndeplinirea cerinţelor cumulativ impuse de lege pentru suspendarea actului administrativ în condiţiile în care în cadrul procedurii sumare a suspendării actului administrativ nu poate fi prejudecat fondul cauzei. De aceea, nici probatoriului administrat pentru identificarea indiciilor de nelegalitate, nici analizei efectuate de instanţă nu i se poate pretinde amploarea sau profunzimea probelor şi raţionamentelor pe care se fundamentează o soluţie care ar urma să fie pronunţată cu privire la acţiunea în anularea actului.
Cazul bine justificat nu se limitează la dimensiunea formală a legalităţii actului administrativ, iar în speţă aparenţa de nelegalitate, în ceea ce priveşte încadrarea tarifară a bunurilor importate, este întărită de considerentele deciziei din 9 mai 2012, de soluţionare a contestaţiei administrative din 22 noiembrie 2011, în care Direcţia Generală a Finanţelor Publice Braşov a reţinut că, într-adevăr, încadrarea iniţială făcută de autoritatea vamală, în codul x, a fost greşită, dar a considerat că încadrarea corectă la poziţia 83 februarie 42.00 nu are efecte asupra cuantumului taxelor vamale datorate de societatea verificată.
Contrar susţinerilor recurentei-pârâte, instanţa de control judiciar reţine că prima instanţă a făcut o evaluare adecvată a datelor speţei şi în ceea ce priveşte condiţia pagubei iminente, luând în considerare obiectul de activitate al contribuabilului, cifra de afaceri, raporturile comerciale cu alţi agenţi economici şi cuantumul obligaţiilor fiscale stabilite.
2. Temeiul legal al soluţiei pronunţate în recurs
Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Braşov împotriva Sentinţei nr. 231/F din 25 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 4957/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 5038/2012. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
