ICCJ. Decizia nr. 5022/2012. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5022/2012
Dosar nr. 747/2/2011
Şedinţa publică de la 27 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 6451 din 4 noiembrie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a anulat, pentru lipsa calităţii de reprezentant, acţiunea formulată de reclamanţii A.M., A.A., A.M.M. ş.a., prin reprezentant Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, în contradictoriu cu pârâţii Academia de Poliţie "Alexandru Ioan Cuza" şi Ministerul Administraţiei şi Internelor, prin care solicitau să se constate dreptul lor, în calitate de funcţionari publici cu statut special-poliţişti, la plata salariilor nediminuate, obligarea pârâţilor la plata diferenţei dintre salariile cuvenite, potrivit raporturilor de serviciu pe lunile iulie - decembrie 2010, şi salariile plătite efectiv, adică la plata cotelor de 25% reţinute din salarii în această perioadă, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data scadenţei fiecăreia, până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor, pentru viitor, la plata salariilor nediminuate cu cota de 25%.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a admis excepţia lipsei dovezii calităţii de reprezentant legal al reclamanţilor a Corpului Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, reţinând, în esenţă, că în cuprinsul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 360/2002 şi art. 8 din H.G. nr. 1305/2002, care prevăd atribuţiile Corpului Naţional al Poliţiştilor, nu se regăseşte niciuna referitoare la drepturile salariale ale poliţiştilor, existând alte structuri şi organizaţii cărora le revin atribuţii pentru reprezentarea intereselor poliţiştilor cu privire la acest aspect.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică şi nelegală, a declarat recurs Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, în calitate de reprezentant al reclamanţilor, susţinând, în esenţă, că în mod greşit a procedat prima instanţă admiţând excepţia lipsei calităţii de reprezentant, în raport cu dispoziţiile Legii nr. 218/2002, O.U.G. nr. 30/2007, Legii nr. 360/2002, H.G. nr. 1305/2002 şi Decretului nr. 31/1994, care, coroborate cu acordul dat de reclamanţi, prin semnarea tabelului anexat acţiunii, conferă organizaţiei profesionale recurente calitatea de reprezentant al reclamanţilor.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurent, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare.
Actul normativ prin care s-a înfiinţat Corpul Naţional al Poliţiştilor şi care prevede modul de organizare şi funcţionare al acestui organism, precum şi atribuţiile conferite de lege, este Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului.
Astfel, conform dispoziţiilor art. 49 din acest act normativ, "Se înfiinţează Corpul Naţional al Poliţiştilor, ca persoană juridică de drept public, denumit în continuare Corpul, cu sediul în municipiul Bucureşti, reprezentând forma de organizare pe criteriu profesional, autonom, apolitic şi nonprofit a poliţiştilor" [alin. (1)] şi "Corpul promovează interesele poliţiştilor şi apără drepturile acestora" [alin. (2)].
Referindu-se la atribuţiile Corpului, dispoziţiile art. 50 din acelaşi act normativ prevăd că "Prin organele sale de conducere Corpul exercită următoarele atribuţii: a) întreprinde măsuri pentru asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora; b) oferă consultanţă la elaborarea propunerilor de acte normative care se referă la activitatea poliţiei sau la statutul poliţistului; c) abrogată de O.U.G. nr. 89/2003; d) la cerere, reprezintă interesele poliţiştilor împotriva cărora au fost dispuse sancţiuni disciplinare; e) participă la elaborarea Codului de etică şi deontologie al poliţistului, ale cărui prevederi sunt obligatorii în exercitarea profesiei de poliţist; f) abrogată de O.U.G. nr. 89/2003; g) reprezintă profesia de poliţist, împreună cu Inspectoratul General al Poliţiei, în raporturile cu organisme guvernamentale, foruri profesionale şi ştiinţifice, instituţii publice, precum şi cu alte persoane juridice şi fizice; h) promovează pe plan extern relaţii cu organizaţii şi instituţii profesionale similare; i) ţine şi actualizează permanent evidenţa membrilor săi".
Dispoziţiile legale citate prevăd, aşadar, o singură ipoteză în care Corpul ar putea avea calitatea de reprezentant, în sensul art. 161 alin. (1) C. proc. civ., al intereselor poliţiştilor, la cererea acestora, şi anume atunci când împotriva lor au fost dispuse sancţiuni disciplinare, restul atribuţiilor având ca temei al exercitării exclusiv criteriul profesional şi vizând, în esenţă, asigurarea integrităţii morale şi profesionale a poliţiştilor, precum şi a unei activităţi eficiente a acestora.
Or, în speţă, litigiul nu poartă asupra unor sancţiuni disciplinare ce ar fi fost aplicate reclamanţilor ci asupra unor drepturi salariale, invocate de aceştia, Corpul neavând, în această privinţă, calitatea de reprezentant legal.
Aşa fiind, cum la dosarul cauzei nu a fost depusă dovada calităţii de reprezentant al reclamanţilor, conform art. 83 alin. (1) C. proc. civ., tabelul cuprinzând semnăturile acestora neputând fi considerat o astfel de dovadă, în mod corect a procedat prima instanţă, făcând aplicarea prevederilor art. 161 alin. (2) din acelaşi cod.
Pentru considerentele arătate, constatându-se că hotărârea atacată nu este afectată de niciunul din motivele de casare sau modificare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., instanţa de fond făcând o corectă interpretare şi aplicare a prevederilor legale incidente cauzei, în temeiul art. 312 din acelaşi cod, coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat, menţinând sentinţa criticată, ca fiind temeinică şi legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Corpul Naţional al Poliţiştilor - Biroul Executiv Central, în calitate de reprezentant al reclamanţilor A.M., A.A., A.M.M. ş.a., împotriva Sentinţei nr. 6451 din 4 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5019/2012. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 5023/2012. Contencios. Refuz acordare... → |
|---|
