ICCJ. Decizia nr. 5086/2012. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5086/2012
Dosar nr. 541/100/2010*
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 329 din 27 aprilie 2012 a Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 37 alin. (4) şi (5) din Metodologia de Mişcare a Personalului Didactic din învăţământul Preuniversitar anexă la O.M. nr. 5885 din 10 noiembrie 2009 invocată de reclamantul B.S.H. în cadrul Dosarului nr. 5641/100/2010 al Curţii de Apel Cluj, în contradictoriu cu pârâţii Inspectoratul Şcolar Judeţean Maramureş, Şcoala cu clasele I - VIII "O.G.", Liceul "T.V.", Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării şi Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate invocată de pârât, reţinând că actul administrativ ce face obiectul excepţiei de nelegalitate este un act administrativ individual şi nu normativ, astfel că există posibilitatea cenzurării acestuia pe calea excepţiei de nelegalitate.
Pe fondul excepţiei de nelegalitate, Curtea a reţinut că textul criticat pe calea excepţiei, respectiv art. 37 alin. (4) şi (5) din Metodologia de mişcare a personalului didactic, anexă la O.M. nr. 5885/2009 statuează următoarele:
(4) Posturile didactice/catedrele vacante/rezervate, pentru ocuparea prin concurs, se constituite de regulă numai într-o singură unitate de învăţământ. În mediul rural se pot constitui şi catedre vacante/rezervate compuse din ore în specialitate, în cel mult două unităţi de învăţământ, cu respectarea prevederilor ort. 44 alin. (1) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare şi ale Centralizatorului sau catedre vacante/rezervate compuse din două discipline (istorie-geografie, fizică-chimie, matematică-fizică, geografie-limbă străină etc.), în concordanţă cu Centralizatorul, prima disciplină, având ponderea cea mai mare de ore în catedră, constituind şi disciplina de concurs. Pentru ocuparea catedrelor vacante/rezervate constituite din două discipline, candidaţii cu dublă specializare (istorie-geografie, fizică-chimie, matematică-fizică, geografie-limbă străină etc.) susţin în cadrul concursului proba scrisă la disciplina care are ponderea cea mai mare de ore în catedră.
(5) Pentru disciplinele: educaţie pentru societate, filosofie, psihologie, sociologie, cultură civică, economie aplicată, economie şi educaţie antreprenorială, limba latină, limba greacă veche, educaţie muzicală, educaţie plastică, istoria şi tradiţiile minorităţilor naţionale, religie baptistă, religie adventistă, religie penticostală, religie reformată, religie unitariană, religie greco-catolică, religie romano-catolică se pot constitui catedre vacante/rezervate pentru concurs în două unităţi de învăţământ, pentru orice nivel de învăţământ, în concordanţă cu Centralizatorul.
S-a reţinut faptul că reclamantul a invocat nelegalitatea textului de lege în raport de prevederile Legii nr. 128/1997 întrucât se instituie o situaţie discriminatorie câtă vreme legea amintită nu prevede în câte unităţi şcolare se poate face titularizarea.
Curtea a observat că potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, posturile didactice se ocupă prin concurs, care constă în susţinerea unor probe scrise la angajarea titularilor; în probe scrise sau orale, la angajarea suplinitorilor; în interviu şi în prezentarea unui curriculum vitae, la angajarea personalului didactic asociat. Concursurile se organizează în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, cu consultarea federaţiilor sindicale reprezentative din învăţământ, aprobată prin ordin al ministrului.
În speţa de faţă, Ordinul nr. 5885/2009 a fost elaborat în considerarea dispoziţiilor legale amintite anterior şi stabileşte în concret etapele procesului de angajare în învăţământul preuniversitar de stat statuând cu privire la modalitatea concretă de ocupare a posturilor prin titularizare sau suplinire.
În această ordine de idei, Curtea a constatat că prevederile art. 37 alin. (4) şi (5) din Ordin nu sunt discriminatorii întrucât aceste texte explicitează modalitatea de ocupare a posturilor acolo unde regula un post/o catedră = o unitate şcolară nu este posibilă. Această situaţie vizează mediul rural unde atragerea cadrelor didactice este dificilă, iar titularizarea imposibilă, oferind posibilitatea ocupării posturilor vacante existente, limitarea numărului de unităţi şcolare la două posibile fiind impusă de specificul învăţământului din mediul rural unde unităţile şcolare sunt situate la distanţe mari.
În concluzie, s-a apreciat că nu se poate susţine ipoteza privind instituirea unui sistem discriminator în cazul ocupării posturilor din învăţământul preuniversitar, reglementarea diferenţiată necontravenind prevederilor constituţionale, reţinându-se, totodată, că principiul egalităţii în drepturi nu înseamnă uniformitate, se poate afirma cu temei că la situaţii diferite se justifică instituirea unui tratament juridic diferenţiat.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul B.S.H., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente:
Instanţa de fond nu a constatat caracterul discriminatoriu al art. 37 alin. (4) din Metodologia de Mişcare a Personalului Didactic din Învăţământul Preuniversitar (anexă la O.M. nr. 5885 din 10 noiembrie 2009), în sensul că în mediul urban titularizarea la o materie cum este educaţia tehnologică devine imposibilă într-o singură şcoală, pe când în mediul rural, la limba română şi matematică titularizarea este posibilă şi într-o singură şcoală;
- prin hotărârea atacată nu a fost analizat alin. (5) al art. 37, acesta fiind, de asemenea, nelegal, deoarece nu enumeră şi educaţia tehnologică printre materiile unde se poate face titularizarea în două şcoli, indiferent de mediul rural sau urban.
Criticile formulate se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, instanţa de control judiciar constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel, referitor la primul motiv de recurs, se reţine că art. 37 alin. (4) din O.M. nr. 5885/2009 stabileşte că ocuparea posturilor prin titularizarea, în mediul rural, se poate realiza în două unităţi de învăţământ, prin excepţie de la regula un post/o catedră la o unitate şcolară. Această excepţie este instituită pentru mediul rural, unde atragerea cadrelor didactice este dificilă, iar reglementarea diferenţiată nu contravine principiilor constituţionale, deoarece nu este vorba de reglementări diferite pentru situaţii identice sau comparabile, ci de situaţii diferite.
Cu privire la al doilea motiv de recurs, deşi în mod eronat instanţa de fond reţine că art. 37 alin. (5) se referă, de asemenea, la excepţii instituite în mediul rural, în realitate textul nefăcând distincţie după cum cadrele sunt situate în mediul urban sau rural -, soluţia instanţei de fond este, şi cu privire la acest text corectă, deoarece nu este vorba de un text nelegal ci, cel mult, astfel cum reclamantul însuşi reţine, de un text incomplet, nefiind enumerată şi disciplina educaţie tehnologică printre disciplinele la care titularizarea se poate realiza în două unităţi şcolare.
Referitor la această critică instanţa de control judiciar apreciază că, în cadrul excepţiei de nelegalitate prevăzute de art. 4 din Legea nr. 554/2004 actul normativ nu poate fi completat, ci doar anulat, dacă acesta nu este în concordanţă cu legea în baza căreia a fost emis. La rândul său, instanţa sesizată cu acţiunea principală poate ea însăşi să interpreteze textul art. 37 alin. (5) din Ordinul nr. 5885/2009 prin raportare la principiul constituţional al nediscriminării şi să înlăture eventuala discriminare provocată reclamantului prin refuzul titularizării sale la disciplina educaţie tehnologică.
Pentru considerentele menţionate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de B.S.H. împotriva Sentinţei nr. 329 din 27 aprilie 2012 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5070/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5165/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
