ICCJ. Decizia nr. 5165/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5165/2012
Dosar nr. 5956/2/2010
Şedinţa publică de la 6 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Soluţia instanţei de fond
Reclamanta A.E.G. a chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Tineret şi Sport, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceasta să dispună anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie 2009 emis de pârâtă, reintegrarea sa în funcţia de director executiv - consilier clasa I, grad profesional superior în cadrul Direcţiei pentru Sport a Judeţului Brăila, obligarea pârâtei la plata daunelor materiale reprezentând contravaloarea salariului net, a indexărilor, a indemnizaţiilor şi sporurilor de care ar fi beneficiat, începând cu luna septembrie 2009 şi până la momentul reintegrării, obligarea pârâtei la plata daunelor morale în cuantum de 500.000 RON şi la cheltuielile de judecată aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că din luna iulie 2005 a ocupat temporar funcţia publică de conducere şi în urma concursului organizat de A.N.A.F. a promovat în funcţia de director executiv până la data emiterii ordinului a cărui anulare o solicită.
Prin Decizia nr. 414 din 14 aprilie 2010, Curtea Constituţională a declarat ca fiind neconstituţionale dispoziţiile art. 1 pct. 1, art. 1 pct. 27 şi ale art. 1, pct. 28 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 188/1999, articole în baza cărora s-a desfiinţat funcţia de conducere ocupată de reclamantă şi s-a emis ordinul de eliberare din funcţie.
Având în vedere această decizie a Curţii Constituţionale, la data de 31 mai 2010, reclamanta a solicitat reintegrarea în postul deţinut şi anularea ordinului atacat, înaintând către pârâtă o cerere în acest sens, la care nu a primit niciun răspuns.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret a invocat excepţia inadmisibilităţii pentru lipsa procedurii prealabile şi excepţia tardivităţii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa civilă nr. 4185 din 14 iunie 2011 a respins excepţiile inadmisibilităţii şi a tardivităţii formulării acţiunii ca nefondate şi a admis acţiunea reclamantei dispunând anularea Ordinului nr. 520 din 23 aprilie 2009 emis de Ministerul Tineretului şi Sportului.
Totodată, a obligat pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta în funcţia de director executiv, aferente perioadei 23 mai 2009 până la data desfiinţării Direcţiei pentru Sport a Judeţului Brăila.
De asemenea, a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că excepţia tardivităţii acţiunii este nefondată deoarece reclamanta a formulat cererea de chemare în judecată la data de 1 iulie 2010, aşa încât raportarea la momentul publicării deciziei în Monitorul Oficial conduce la concluzia că acţiunea a fost introdusă în termenul legal de 1 an.
Nici excepţia inadmisibilităţii acţiunii nu a fost reţinută ca fondată, deoarece în cazurile prevăzute la art. 7 alin. (5), art. 2 alin. (2) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că ordinul de eliberare din funcţie a fost emis în temeiul unui act administrativ declarat neconstituţional, fapt ce impune anularea acestuia şi pe cale de consecinţă, s-a dispus admiterea acţiunii formulată de reclamantă în acest sens.
S-a mai reţinut că faţă de soluţia anulării actului de eliberare din funcţie urmează a se acorda reclamantei despăgubiri.
Cât priveşte cererea de acordare a daunelor morale, s-a reţinut că în cauză nu sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale, iar culpa autorităţii pârâte nu poate fi reţinută.
2. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs reclamanta A.E.G. şi pârâta Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea căii de atac exercitată, Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, invocând ca temei legal dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., aduce, în esenţă, critici sentinţei recurate, în sensul că instanţa de fond nu a avut în vedere faptul că ordinul contestat de reclamantă a fost emis înaintea publicării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1257/2009 în Monitorul Oficial, că Deciziile Curţii Constituţionale au putere numai pentru viitor, astfel că în mod greşit s-a dispus anularea Ordinului nr. 520/2009 şi plata drepturilor salariale către reclamantă.
Recurenta-reclamantă, în motivarea recursului formulat, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei recurate:
- În mod greşit instanţa de fond a respins cererea sa privind reintegrarea în funcţia deţinută anterior, întrucât postul de director executiv din actuala Direcţie pentru Sport şi Tinere Brăila îi revine, deoarece la data reorganizării îndeplinea condiţiile prevăzute de Legea nr. 188/1999 pentru ocuparea acestuia, motiv pentru care, cu ocazia reorganizării, trebuia să fie numită în funcţia de director executiv în cadrul instituţiei rezultate din reorganizare.
- Instanţa de fond a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor materiale, constând în drepturile salariale indexate începând cu luna septembrie 2009 şi până la momentul reintegrării, acordându-i-se doar până la data desfiinţării Direcţiei pentru Sport a Judeţului Brăila, cu încălcarea dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 188/1999.
- În mod eronat, instanţa de fond a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale deşi culpa autorităţii emitente rezultă tocmai din faptul emiterii ordinului atacat în baza unor dispoziţii neconstituţionale.
Recurenta-reclamantă a formulat întâmpinare la recursul formulat de autoritatea pârâtă prin care a solicitat respingerea acestuia, combătând criticile acestei recurente şi susţinând că sentinţa recurată este legală şi temeinică sub aspectul anulării ordinului contestat, în acest sens fiind şi jurisprudenţa constantă a instanţei de recurs în situaţii similare.
În acest sens au fost depuse şi concluzii scrise de către recurenta-reclamantă prin care au fost reiterate susţinerile din cererea de recurs şi întâmpinare.
La dosarul cauzei a formulat întâmpinare şi Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret prin care a solicitat respingerea recursului reclamantei ca nefondat, susţinând că în baza O.G. nr. 15/2010 Direcţia Judeţeană pentru Sport Brăila şi cea pentru Tineret Brăila s-au reorganizat, fiind înfiinţată Direcţia pentru Sport şi Tineret Brăila, astfel că reintegrarea recurentei-reclamante în funcţia deţinută anterior este imposibilă, iar funcţia de conducere nou înfiinţată are atribuţii modificate în proporţie de 50% faţă de cea ocupată de aceasta înaintea emiterii ordinului contestat.
Se susţine legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate sub aspectul respingerii capătului de cerere privind drepturile salariale până la data reintegrării efective, susţinându-se că urmare a respingerii cererii de reintegrare nu se justifică acordarea drepturilor salariale pentru perioada între data desfiinţării Direcţiei Judeţene pentru Sport Brăila şi data reintegrării acesteia, întrucât acest lucru nu s-a realizat. Referitor la daunele morale, se susţine că nu se justifică acordarea acestora întrucât nu a existat o culpă a sa în emiterea actului contestat.
3. Soluţia instanţei de recurs
Înalta Curte analizând recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret, în raport de criticile formulate, apreciază că acesta este nefondat.
Înalta Curte constată că Ordinul nr. 520 din 23 aprilie 2009 a fost emis în temeiul O.U.G. nr. 37/2009, privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice.
Prin Decizia nr. 1257 din 7 octombrie 2009, Curtea Constituţională, ca urmare a unei sesizări formulate conform art. 146 lit. a) din Constituţie, a constatat că Legea pentru aprobarea O.U.G. nr. 37/2009 este neconstituţională, ca urmare a faptului că această ordonanţă de urgenţă este lovită de un viciu de neconstituţionalitate, întrucât a fost adoptată de Guvern cu încălcarea dispoziţiilor art. 115 alin. (6) din Constituţie, potrivit cărora "Ordonanţele de urgenţă (...) nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului (...)".
O.U.G. nr. 37/2009 a fost abrogată prin art. XIV din O.U.G. nr. 105/2009 publicată în M. Of. nr. 668/6.10.2009 care, la rândul său, prin Decizia nr. 1629/2009, a fost declarată neconstituţională în privinţa dispoziţiilor art. I pct. 1 - 5 şi 26, art. II, art. IV, art. V, art. VIII şi anexa 1, cu motivarea că acestea conţin aceleaşi reglementări şi aceleaşi soluţii legislative ca şi cele ce au constituit obiectul O.U.G. nr. 37/2009 în privinţa neconstituţionalităţii căreia Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 1257/2009.
În plus, Curtea Constituţională a reţinut şi faptul că Guvernul, prin adoptarea O.U.G. nr. 105/2009, a încălcat şi dispoziţiile art. 147 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora deciziile sale sunt general obligatorii.
Instanţa de fond a reţinut ca prim motiv de nelegalitate a actelor administrative contestate faptul că acestea au fost emise în temeiul unor Ordonanţe de urgenţă în privinţa căreia Curtea Constituţională a statuat că este afectată de un viciu de neconstituţionalitate.
De cealaltă parte, autoritatea publică recurentă, emitenta actului administrativ anulat de instanţa de fond, a susţinut că decizia Curţii Constituţionale nu poate fi avută în vedere întrucât a fost pronunţată ulterior emiterii actului administrativ contestat şi are putere numai pentru viitor.
Nu poate fi primită această susţinere a recurentei-pârâte, întrucât viciul de constituţionalitate constatat cu privire la O.U.G. nr. 37/2009, afectează în egală măsură actele administrative emise în baza şi pentru executarea unor dispoziţii neconstituţionale, întrucât asemenea acte devin lipsite de temei legal şi nu poate fi calificat drept legal un act juridic emis sau încheiat în baza unei dispoziţii neconstituţionale.
Înalta Curte reţine şi faptul că actele adoptate în baza acestor ordonanţe sunt afectate de viciul de neconstituţionalitate al ordonanţelor şi, în consecinţă, corect au fost anulate de instanţa de fond.
Mai mult, acceptarea tezei susţinute de recurenta-pârâtă ar lipsi de finalitate controlul de constituţionalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituţiei, ci include protecţia efectivă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale destinatarilor normelor declarate neconstituţionale.
În consecinţă, faţă de cele reţinute, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a, art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, Înalta Curte va respinge recursul formulat de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret ca nefondat.
În ceea ce priveşte recursul formulat de recurenta-reclamantă, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Critica referitoare la soluţia ce vizează cererea de reintegrare în funcţia deţinută anterior, de director executiv, este nefondată.
Este necontestată reorganizarea activităţii de tineret şi sport, potrivit H.G. nr. 776/2010 şi O.G. nr. 15/2010, în temeiul cărora s-au desfiinţat Direcţia Judeţeană pentru Sport Brăila şi cea pentru Tineret Brăila şi s-a înfiinţat Direcţia pentru Sport şi Tineret a Judeţului Brăila, condusă de un director executiv. Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că nu mai poate avea loc reintegrarea în funcţia publică deţinută anterior întrucât aceasta a fost desfiinţată.
În altă ordine, postul de director executiv al instituţiei nou înfiinţate se ocupă potrivit art. 4 alin. (1) din actul normativ menţionat, respectiv O.G. nr. 15/2010.
Urmare a desfiinţării serviciilor publice deconcentrate şi creării unor instituţii noi, cum este şi cazul în speţă, care reunesc atât atribuţii din domeniul tineretului cât şi pe cele din domeniul sportului, funcţia de conducere nou înfiinţată are atribuţii modificate în proporţie de peste 50%, neavând relevanţă că denumirea acesteia nu s-a schimbat, astfel că recurenta-reclamantă nu se află în situaţia prevăzută de art. 100 din Legea nr. 188/1999.
În acest context, cererea de reintegrare a reclamantei în funcţia nou înfiinţată este nefondată.
Criticile referitoare la respingerea cererii privind plata drepturilor salariale până la momentul reintegrării sale sunt, de asemenea, nefondate, având în vedere cele reţinute anterior, în sensul legalităţii soluţiei privind respingerea cererii de reintegrare a reclamantei în funcţia solicitată.
Prin urmare, menţinerea soluţiei instanţei de fond referitoare la respingerea cererii de reintegrare în funcţia de director executiv şi a celei de acordare a drepturilor salariale pentru perioada 23 mai 2009 şi până la data desfiinţării Direcţiei pentru Sport a Judeţului Brăila, conduce la concluzia potrivit căreia recurenta-reclamantă nu este îndreptăţită şi la plata drepturilor salariale pentru perioada cuprinsă între data desfiinţării direcţiei menţionate şi data reintegrării acesteia, întrucât acest lucru nu s-a dispus şi nici realizat.
În altă ordine, soluţia instanţei de fond de respingere a cererii de acordare a daunelor morale, este temeinică şi legală. Este adevărat că recurenta, în situaţia de fapt expusă, a suferit un prejudiciu moral, însă anularea ordinului şi acordarea drepturilor salariale pentru perioada menţionată în cuprinsul sentinţei recurate reprezintă o satisfacţie suficientă şi rezonabilă, astfel încât nu se mai impune acordarea unor satisfacţii materiale.
Faţă de toate considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, va respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de A.E.G. şi de Autoritatea Naţională pentru Sport şi Tineret împotriva Sentinţei civile nr. 4185 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 decembrie 2012.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 5086/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 5171/2012. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
