ICCJ. Decizia nr. 5094/2012. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5094/2012
Dosar nr. 270/54/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei.
1. Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie 2011, pe rolul Curţii de Apel Craiova, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâta Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să oblige pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. str. D., conform dispoziţiei din 22 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea din 2001, a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul sus-amintit, expropriat, în calitate de persoană îndreptăţită în baza Legii nr. 10/2001, notificare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6849/2006.
Primarul municipiului Craiova a emis dispoziţia din 22 martie 2006 prin care a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Deşi dosarul a fost înregistrat la autoritatea pârâtă şi, deşi au trecut 10 ani din momentul în care a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001, respectiv, 6 ani de când s-a stabilit că are dreptul la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv în anul 1979, până în prezent, autoritatea pârâtă nu a finalizat procedura.
Consideră reclamanta că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, astfel că, absenţa totală a despăgubirilor de aproximativ 10 ani de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor îi creează o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.
Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.
2. Hotărârea primei instanţe
Curtea de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 473 din 14 octombrie 2011, a admis acţiunea precizată formulată de reclamanta S.I., împotriva pârâtei Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. D., în cuprinsul Dosarului nr. 19076/CC.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele:
Prin dispoziţia emisă de Primarul Municipiului Craiova din 22 martie 2006, se propune acordarea despăgubirilor pentru imobilul notificat din 2001, în favoarea reclamantei.
Dosarul având ca obiect acordarea despăgubirilor a fost înaintat de către emitentul dispoziţiei mai sus menţionate, Secretariatului Comisiei Centrale, A.N.R.P., din 22 martie 2006 .
În cuprinsul dosarului, s-au regăsit notificarea din 13 noiembrie 2001 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc I.M., la solicitarea reclamantei, având ca obiect acordarea despăgubirilor băneşti în sumă de 200.000.000 ROL pentru imobilul format din 424 mp teren şi casă în suprafaţă de 95,21 mp, cu 2 camere, bucătărie, sală, vestibul, baie şi pivniţă, construită din cărămidă şi acoperită cu tablă, situată în Craiova, Str. D.; în cuprinsul notificării este idnciată calitatea de moştenitoare, descendent gradul I în linie directă al autorei G.A., precum şi modul de preluare a imobilului de către stat, respectiv aplicarea decretului de expropriere din 1979 şi procesul-verbal din 6 mai 1980 .
În aplicarea dispoziţiilor de expropriere, conform tabelului cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază figurează autoarea G.A., cu imobilul situat în Str. D., făcându-se menţiunea trecerii în proprietatea statului, prin efectul exproprierii, a suprafeţei de 424 teren, precum şi constricţiei de 105,21 mp-supafaţa construită, respectiv 49,47 mp suprafaţa locuibilă.
Prin procesul-verbal de predare primire a imobilului din 6 iunie 1980, întocmit de I.J.G.C.L. Dolj este indetificată construcţia preluată, prin metoda constructivă, număr de încăperi şi destinaţie, suprafaţa construită de 95,21 mp.
Prin Statul de plată a despăgubirilor pentru proprietari, întocmit potrivit Decretului 78/1979, autoarea G.A. a încasat suma de 28.318,90 RON; din cuprinsul tabelului cu cetăţenii cărora urmează să li se plătească despăgubiri pentru terenurile şi construcţiile expropriate în baza Decretului 78/1979 şi a procesului-verbal de evaluare din 31 martie 1979 rezultă că acest cuantum al despăgubirilor a fost stabilit până la concurenţa sumei de 954 RON echivalent datorat pentru terenul în suprafaţă de 424 mp şi diferenţa de 27.364,90 RON datorată pentru construcţia în suprafaţă de 105,21 mp (număr curent 12, număr în poziţia planului de situaţie 14) .
Conform înscrisurilor prezentate de către intimată, dosarul de notificare a fost înregistrat sub nr. 19076/CC, solicitându-se prin adresa din 8 martie 2011 (adresă emisă ulterior introducerii cererii de chemare în judecată), ca emitentul dispoziţiei, să identifice imobilul notificat în 2001 în ceea ce priveşte compunerea acestuia cât şi în ceea ce priveşte suprafaţa construcţiei şi a terenului notificat.
Aceste aspecte au fost analizate de către pârâtă ca impedimente la emiterea deciziei privind titlul de proprietate.
Având în vedere înscrisurile ce caracterizează preluarea imobilului de către stat, prin efectul exproprierii, precum şi înscrisurile justificative ale dreptului de proprietate existent în patrimoniul autorei, la data aplicării normelor de expropriere, instanţa de fond a constatat existenţa criteriilor de determinare a imobilului supus procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în aplicarea Legii nr. 247/2005, în cuprinsul dosarului înaintat Secretariatului General.
În aceste condiţii, instanţa de fond a constatat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui bun al lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competenţe în materia stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunţându-se la 22 martie 2006.
Reclamanta a introdus prezenta acţiune în contencios administrativ, la data de 1 februarie 2011.
Aşadar între data depunerii cererii (notificării) şi data introducerii acţiunii au trecut aproximativ 10 ani, fără ca în perioada respectivă autorităţile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.
Instanţa de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, în condiţiile în care, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfăşoare în termen rezonabil şi că depăşirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
3. Recursul declarat în cauză.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 şi art. 3041C. proc. civ.
În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanţa de fond a reţinut în mod greşit încălcarea termenului rezonabil de soluţionare a cauzei, fără a ţine seama de succesiunea etapelor procedurale reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat şi completat prin O.U.G. nr. 81/2007 şi de împrejurarea că dosarul intimatei - reclamante a fost analizat în privinţa legalităţii respingerii cererii de restituire în natură şi s-a constatat că trebuie completat cu informaţii privind identificarea imobilului pentru care se propune acordarea despăgubirilor.
Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiţionată de completarea dosarului cu informaţiile solicitate şi de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, aşa cum s-a stabilit prin decizia din 2008 a Comisiei Centrale.
Recurenta-pârâtă a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă şi poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă de sancţiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Cu privire la încălcarea principiului termenului rezonabil
Intimata-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o acţiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. D., cu privire la care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin dispoziţia din 22 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, în aplicarea Legii nr. 10/2001.
Potrivit susţinerilor recurentei–pârâte, dosarul aferent dispoziţiei menţionate a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 19076/CC/2006 şi a parcurs etapa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură, etapa evaluării fiind condiţionată de completarea dosarului cu informaţiile solicitate privind identificarea imobilului şi cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.
Or, complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorităţii publice, principiul soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanţie a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi o componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, text care nu poate fi ignorat în orientarea conduitei autorităţilor naţionale.
Cu privire la obligaţia de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire
Recurenta-pârâtă a invocat caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus, în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată, pentru că etapele şi operaţiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil.
Comisia Centrală este entitatea care, potrivit atribuţiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.
2. Temeiul de drept al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinţei nr. 473 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5058/2012. Contencios. Despăgubire.... | ICCJ. Decizia nr. 5099/2012. Contencios → |
|---|
