ICCJ. Decizia nr. 5104/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5104/2012
Dosar nr. 6199/100/2009*
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, la data de 27 octombrie 2009, reclamanta SC L.C. SRL prin administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., în contradictoriu cu pârâţii Administraţia Finanţelor Publice a municipiului Baia Mare, Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a solicitat obligarea pârâtei la plata sumelor de 470.174 RON, reprezentând TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 şi 172.864 RON majorări de 1% pe zi de întârziere, conform art. 120 C. proc. civ., în total suma de 643.038 RON.
Reclamanta a susţinut în esenţă că pentru perioada indicată în petitul acţiunii avea drept la rambursarea TVA-ului în sumă de 510.487 RON, dar această sumă s-a compensat cu o datorie pe care reclamanta o recunoaşte. Organul fiscal a mai făcut o compensare de 470.174 RON pentru datoria unei alte societăţi, operaţie pe care reclamanta o consideră lipsită de temei, dată fiind sentinţa civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Cluj, irevocabilă, care a anulat decizia nr. 382/2007, emisă de organul fiscal pentru răspundere solidară a unor societăţi comerciale, printre care şi reclamanta.
S-a precizat că pentru rezolvarea situaţiei a formulat o contestaţie cu nr. 170 din 13 aprilie 2009, înregistrată la pârâtă sub nr. 7781 din 23 aprilie 2009, la care nu a primit răspuns.
Pârâta a susţinut în întâmpinare, că litigiul ar fi de competenţa judecătorului sindic.
Prin sentinţa civilă nr. 228 din 20 ianuarie 2010 pronunţată în Dosar nr. 6199/100/2009, Tribunalul Maramureş a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Cluj.
Prin sentinţa civilă nr. 240/2010 Curtea de Apel Cluj a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş, respingând acţiunea faţă de această pârâtă, precum şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii extinse pentru lipsa procedurii prealabile faţă de Administraţia Finanţelor Publice Baia Mare, motiv pentru care a respins cererea formulată în contradictoriu cu această pârâtă.
Prin decizia civilă nr. 1171 din 25 februarie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie s-a admis recursul declarat de reclamantă împotriva sentinţei civile nr. 240/2010 a Curţii de Apel Cluj, sentinţa recurată fiind casată şi cauza trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
În decizia de casare s-a reţinut, în esenţă, că Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş avea calitate procesuală pasivă în cauză, în mod greşit fiind admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a acestei pârâte, şi că, în raport de calificarea acţiunii judiciare şi a art. 7 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă nu era necesară, cererea formulată fiind, astfel, admisibilă.
De altfel, a mai reţinut instanţa de recurs că reclamanta a urmat procedura prealabilă în faţa Direcţiei Generale a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş care, în conformitate cu dispoziţiile O.G. nr. 27/2002 privind reglementarea activităţii de soluţionare a petiţiilor, avea obligaţia de a transmite contestaţia Administraţiei Finanţelor Publice a municipiului Baia Mare, astfel încât şi din acest punct de vedere, excepţia inadmisibilităţii invocate de pârâte prin întâmpinare trebuia respinsă.
Concluzionând, instanţa de recurs a dispus ca în rejudecare Curtea să analizeze fondul cauzei.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 574 din 13 octombrie 2011 a admis în parte cererea reclamantei şi, în consecinţă, a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 470.174 RON, reprezentând TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008, a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere şi a obligat pârâtele la plata în favoarea reclamantei a sumei de 4.000 RON, cheltuieli de judecată parţiale.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut următoarele:
În perioada mai 2007-august 2008, reclamantei trebuia să i se ramburseze suma de 510.487 RON TVA. Din această sumă, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Maramureş a procedat la compensarea legală a sumei de 40.313 RON cu datorii pe care reclamanta le avea la bugetul de stat, iar suma de 470.174 RON a compensat-o cu datoriile SC I.C. SRL. La baza acestei din urmă compensări a stat decizia privind răspundere solidară nr. 382/2007.
Decizia de răspundere solidară nr. 382/2007 care a stat la baza compensării sumei de 470.174 RON cu datoriile SC I.C. SRL a fost anulată prin sentinţa civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. 1589/33/2007, sentinţă care a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 9 din 8 iunie 2009 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Prin urmare, decizia privind răspundere solidară nr. 382/2007 fiind anulată irevocabil, Curtea a constatat că în mod nelegal s-a efectuat compensarea sumei de 470.174 RON, care reprezenta TVA de rambursat pentru perioada mai 2007-august 2008 cu datorii ale unei alte societăţi comerciale.
Curtea a considerat că nu are relevanţă în speţă faptul că împotriva SC I.C. SRL s-a deschis procedura insolvenţei iar organul fiscal nu s-ar mai putea înscrie la masa credală a acesteia, deoarece acest aspect nu poate fi imputabil reclamantei şi nici nu poate constitui temei pentru refuzul restituirii unei sume datorate de pârâtă şi compensate nelegal cu datoriile unei alte societăţi comerciale.
În ceea ce priveşte cererea de obligare a pârâtelor la plata majorărilor de întârziere, instanţa de fond a respins această cerere, faţă de temeiul de drept invocat de reclamantă, respectiv dispoziţiile art. 120 C. proc. fisc., constatând că aceasta nu este îndreptăţită la plata majorărilor de întârziere reglementate de acest text legal, întrucât aceste dispoziţii legale privesc stabilirea la scadenţă a obligaţiilor fiscale şi în nici un caz nu pot fi aplicate pentru obligarea organelor fiscale la plata de majorări de întârziere către contribuabil. Reclamanta are posibilitatea de a solicita doar dobânzile prevăzute de dispoziţiile art. 124 C. proc. fisc., cerere care nu a fost însă formulată în cauză.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., pârâtele au fost obligate la plata, către reclamantă, a sumei de 4.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată parţiale.
Împotriva acestei sentinţe au formulat recurs atât reclamanta SC I.C. SRL (recurs pe care, însă, nu l-a timbrat, urmând a fi anulat în baza Legii nr. 146/1997) precum şi pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Maramureş.
Recurenta-pârâtă Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş a formulat următoarele motive de recurs:
- sentinţa atacată nu cuprinde motivele pentru care cererea de chemare în garanţie formulată de organul fiscal nu a fost soluţionată, respectiv cererea de chemare în garanţie a SC I.C. SRL, în patrimoniul căreia şi-a produs efectele decizia de răspundere solidară nr. 382/2007 şi de la care organul fiscal ar trebui să-şi recupereze TVA-ul pe care îl restituie reclamantei SC I.C. SRL;
- instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii, schimbând natura şi înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia. Instanţa de fond a judecat acţiunea ca fiind una în pretenţii, deşi atât instanţa de fond, cât şi reclamanta nu au indicat temeiul de drept al acţiunii şi al obligaţiei de restituire;
- instanţa de fond a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal. Astfel, TVA-ul solicitat de reclamantă nu se poate restitui direct de la bugetul de stat, ci indirect, din patrimoniul intimatei SC I.C. SRL.
În drept, motivele de recurs se încadrează, din punct de vedere procedural, în prevederile art. 304 pct. 7, pct. 8 şi pct. 9 C. proc. civ.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, instanţa de control judiciar constată că recursul formulat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş este nefondat, pentru următoarele considerente:
Astfel, motivul întemeiat pe prevederile art. 304 pct. 7 C. proc. civ. este neîntemeiat, deoarece din cuprinsul încheierii din 6 octombrie 2011 pronunţată de instanţa de fond rezultă atât măsura dispusă în legătură cu cererea de chemare în garanţie privind pe SC I.C. SRL, respectiv disjungerea acesteia, cât şi considerentele, respectiv împrejurarea că acţiunea principală se afla, la acel moment, în stare de judecată.
Referitor la admisibilitatea acţiunii, din punctul de vedere al cadrului procesual şi al efectuării procedurii administrative prealabile, aceste aspecte nu mai puteau fi repuse în discuţie de instanţa de fond, deoarece prin decizia nr. 1171/2011, Înalta Curte s-a pronunţat irevocabil asupra acestor aspecte.
Cu privire la legalitatea soluţiei instanţei de fond, restituirea sumei de 470.174 RON se întemeiază pe anularea deciziei referitoare la răspunderea solidară nr. 382/2007, anulare dispusă prin sentinţa civilă nr. 692 din 28 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Cluj (definitivă şi irevocabilă prin respingerea recursului). Anularea acestei decizii a avut ca efect anularea compensării sumei de 470.174 RON TVA de rambursat către reclamantă cu datoriile unei terţe societăţi, SC I.C. SRL, ceea ce justifică dreptul reclamantei la restituirea sumei menţionate, cu titlu de TVA.
Pentru considerentele menţionate, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, instanţa de control judiciar, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de SC L.C. SRL prin administrator judiciar C.T. I.P.U.R.L., împotriva sentinţei nr. 574 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca netimbrat.
Respinge recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Maramureş, împotriva sentinţei nr. 574 din 13 octombrie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 noiembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5101/2012. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 5107/2012. Contencios → |
|---|
