ICCJ. Decizia nr. 5135/2012. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5135/2012
Dosar nr. 12754/2/2010
Ședința publică din 4 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată, reclamantul C.N.S.A.S. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul G.I., pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti prin care să se constate calitatea de colaborator al Securităţii, în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin cererea din 8 martie 2007 U.S.R. a solicitat, în temeiul fostei Legi nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar şi deconspirarea poliţiei politice comuniste, verificarea pârâtului G.I. care deţinea calitatea de membru în C.U.S.R., iar prin cererea din 17 noiembrie 2009, adresată C.N.S.A.S., cotidianul E.Z. a solicitat verificarea pârâtului, în aceeaşi calitate, de membru în C.U.S.R.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare, însă la termenul din 30 mai 2011 a depus o cerere de probatoriu, încuviinţată în parte de instanţă.
La termenul din 3 iunie 2011, pârâtul, prin apărător, a invocat oral, iar ulterior prin concluziile scrise, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preşedintelui C.N.S.A.S., excepţia tardivităţii acţiunii, excepţia nulităţii absolute a actului din noiembrie 2011 prin care C.C.N.S.A.S. a aprobat Nota de Constatare din 8 ianuarie 2010, excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare raportat la dispoziţiile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 şi respectiv raportat la art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24 şi art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S. adoptat prin Hotărârea nr. 2/2008.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca fiind nefondată.
Prin Sentinţa civilă nr. 4188 din 14 iunie 2011 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preşedintelui C.N.S.A.S., a respins excepţia tardivităţii acţiunii, a unit celelalte excepţii cu fondul cauzei, a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul G.I. şi a constatat existenţa calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce îl priveşte pe pârâtul G.I., în sensul dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarele:
- Referitor la excepţia ce a vizat lipsa calităţii de reprezentant a persoanei care semnează cererea de chemare în judecată, respectiv a preşedintelui Consiliului, instanţa de fond a apreciat că este lipsită de temei legal susţinerea potrivit căreia acţiunea ar fi trebuit să fie semnată de şeful direcţiei juridice din cadrul C.N.S.A.S., deoarece, potrivit art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008, preşedintele C.N.S.A.S. este persoana care reprezintă şi angajează acest consiliu în raporturile cu celelalte autorităţi publice din ţară, deci inclusiv în raporturile cu instanţele de judecată.
Altfel, instanţa a apreciat că persoana care a semnat cererea de chemare în judecată, şi anume preşedintele C.N.S.A.S., are calitatea de reprezentant al titularului acţiunii reglementată de O.U.G. nr. 24/2008.
- Cu privire la excepţia tardivităţii acţiunii, instanţa de fond a reţinut că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 36 alin. (2) din Hotărârea nr. 2/2008 este un termen administrativ cu caracter de recomandare, în ceea ce priveşte buna funcţionare a C.N.S.A.S., ca autoritate administrativă autonomă şi acest termen nu se regăseşte în normele O.U.G. nr. 24/2008 şi nu are caracterul unui termen procedural, neavând nici o sancţiune pentru situaţia în care nu ar fi respectat întocmai.
- Referitor la celelalte susţineri invocate ca excepţii, Curtea a constatat că acestea sunt veritabile apărări ce vizează fondul cauzei, astfel că, le-a analizat ca atare.
Astfel, instanţa de fond a apreciat că este lipsită de temei legal apărarea care vizează legalitatea actului din 22 noiembrie 2011, comunicat instanţei la termenul din 30 mai 2011, şi potrivit căreia, acest act ar fi nul absolut, ca urmare a nerespectării art. 21 alin. (8) din Regulamentul C.N.S.A.S., fiind nemotivat în raport cu aceste dispoziţii regulamentare.
Instanţa a reţinut că actul din 22 noiembrie 2011 nu este un act administrativ, ci este o corespondenţă prin care, la cererea pârâtului, C.N.S.A.S. a comunicat instanţei rezultatul votului din şedinţa din 18 noiembrie 2010, prin care C.C.N.S.A.S. a aprobat prin vot nota de constatare din 8 ianuarie 2010, care îl priveşte pe pârâtul G.I.
S-a mai reţinut de către instanţă că, având în vedere că nota de constatare a fost avizată, motivată şi aprobată în condiţiile legii, sesizarea a fost făcută în condiţii de legalitate, astfel că inadmisibilitatea invocată de pârât cu privire la sesizarea instanţei (acţiunea adresată) este neîntemeiată.
Referitor la apărarea potrivit căreia „ acţiunea în constatare” ar fi paralizată ca urmare a faptului că în finalul cererii se foloseşte formularea „ vă rugăm să apreciaţi”, iar nu formularea „ vă rugăm să constataţi”, Curtea a apreciat că această apărare este o simplă alegaţie speculativă, lipsită de orice temei juridic şi care nu impune o altă analiză.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea a constatat ca fiind îndeplinite condiţiile impuse de prevederile dispoziţiilor art. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte prima condiţie impusă de textul de lege anterior citat şi anume – furnizarea de informaţii indiferent sub ce formă, precum note, rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii securităţii - Curtea a reţinut că această condiţie este îndeplinită având în vedere materialele informative, cu valoare operativă, furnizate de pârât în perioada 1974-1978, privind încadrarea informativă a colegilor de studii, din cadrul Facultăţii de filologie din Cluj, secţia română - latină.
Astfel, potrivit notei de constatare susţinută de înscrisurile anexate la dosarul cauzei, pârâtul Groşan Ioan a furnizat în perioada 1974-1978 o serie de materiale informative, cele mai multe olografe, semnate cu numele conspirativ de R.G., iar apărarea pârâtului, potrivit căreia dovezile prezentate de C.N.S.A.S. sunt simple afirmaţii ale lucrătorilor forţei Securităţii, este contrazisă de materialul probator administrat la dosarul cauzei.
Referitor la cea de-a doua condiţie cerută de lege, şi anume aceea ce vizează conţinutul notelor informative furnizate, prin care să fie denunţate activităţi potrivnice regimului comunist şi care să privească îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului – Curtea a considerat-o, de asemenea îndeplinită.
Astfel, instanţa de fond a reţinut că prin informaţiile furnizate de pârât, cuprinse în notele informative şi care au vizat persoane determinate, pârâtul G.I. a contribuit la îngrădirea dreptului la viaţă privată prevăzut de art. 17 din P.I.D.C.P., art. 12 din D.U.D.O. şi a dreptului la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965, coroborat cu art. 19 din D.U.D.O.
Curtea a respins apărările pârâtului potrivit cărora informaţiile furnizate nu întrunesc condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, câtă vreme acestea au şi produs consecinţe faţă de persoanele vizate, consecinţe care de altfel nici nu sunt cerute de legiuitor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul Groşan Ioan, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal casarea sentinţei recurate, cu trimitere în vederea rejudecării la instanţa competentă şi în subsidiar, admiterea recursului şi modificarea în tot a sentinţei recurate în sensul respingerii acţiunii în constatare, formulată de reclamantul C.N.S.A.S.
Printr-o primă critică dezvoltată, recurentul-pârât, în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ. a susţinut că instanţa de fond şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti prin respingerea cererii acestuia prin care solicită depunerea la dosarul cauzei a procesului verbal şi a stenogramei de şedinţă, conţinând dezbaterile Colegiului C.N.S.A.S. asupra notei de constatare, invocând în acest sens dispoziţiile art. 21 alin. (10) şi (11) cât şi dispoziţiile art. 32 alin. (3) din Hotărârea nr. 2/2008 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a C.N.S.A.S.
Printr-un alt motiv de recurs dezvoltat, recurentul-pârât a criticat modul de soluţionare al excepţiilor invocate, respectiv excepţia lipsei calităţii de reprezentant al preşedintelui D.P., excepţia nulităţii absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care a fost aprobată nota de constatare din 8 ianuarie 2010 susţinând că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii şi a schimbat natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al acestuia (motiv de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 şi 8 C. proc. civ.) cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare - excepţie unită cu fondul, de către instanţa de fond-, invocând în acest sens dispoziţiile art. 8 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 raportat la art. 37 alin. (1) din Regulamentul de organizare şi funcţionare al C.N.S.A.S.
Printr-un ultim motiv de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul a apreciat că instanţa a aplicat greşit legea, respectiv dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, astfel cum aceasta a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 293/2008, dispoziţii prin care este definită noţiunea de colaborator al Securităţii.
În acest sens, recurentul a susţinut că instanţa de fond nu a interpretat corect probele administrate, raportat la relatările C.N.S.A.S. vizavi de notele informative invocate, din examinarea acestora nerezultând în ce mod informaţiile furnizate cu vizat îngrădirea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
În cursul soluţionării recursului, în temeiul dispoziţiilor art. 305 C. proc. civ., a fost admisă proba cu înscrisuri solicitată de recurentul-pârât, fiind depus la dosarul cauzei, procesul verbal din 18 noiembrie 2010 al şedinţei Colegiului.
Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate, raportat la prevederile legale incidente din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008 şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că nu sunt întemeiate motivele de recurs formulate şi ca atare nu pot fi primite, având în vedere considerentele expuse în continuare.
În ceea ce priveşte criticile recurentului formulate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 4 C. proc. civ., Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, întrucât prin respingerea în parte a probatoriului propus de pârât, instanţa de fond nu a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti.
Astfel cum s-a statuat în doctrina de specialitate în materie, prin sintagma „depăşirea atribuţiilor puterii judecătoreşti” se înţelege incursiunea autorităţii judecătoreşti în sfera activităţii autorităţii executive sau legislative, respectiv săvârşirea de acte care intră în atribuţiile unor organe care aparţin altei autorităţi, decât cea judecătorească.
În speţă, prin admiterea în parte a probatoriului propus spre administrare de către pârât, instanţa de fond nu şi-a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, respingerea în parte a acestei probe cu înscrisurile solicitate reprezentând o atribuţie aparţinând instanţei de judecată, care are competenţa legală de a se pronunţa cu privire la admisibilitatea, utilitatea şi concludenţa probelor ce urmează a fi administrate în cauză.
În ceea ce priveşte criticile recurentului invocate în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 7 şi pct. 8 C. proc. civ., în ceea ce priveşte modul de soluţionare a excepţiilor invocate, Înalta Curte reţine că aceste motive de nelegalitate nu sunt incidente în cauză.
În mod corect instanţa de fond a reţinut că excepţia lipsei calităţii de reprezentant a preşedintelui C.N.S.A.S. este nefondată având în vedere dispoziţiile art. 20 din O.U.G. nr. 24/2008.
Nu pot fi reţinute, întrucât sunt nefondate susţinerile recurentului-pârât cu privire la modul de soluţionare a excepţiilor nulităţii absolute a actului din 22 noiembrie 2011 prin care s-a aprobat nota de constatare din 8 ianuarie 2010 cât şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii în constatare, ambele excepţii fiind unite cu fondul de către instanţa de judecată care a apreciat în mod corect că apărările formulate vizează fondul cauzei şi au fost examinate în soluţionarea pe fond a cauzei.
Examinând criticile recurentului invocate în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reţine că acest motiv de nelegalitate nu este incident în cauză.
Interpretarea dată probelor administrate, constituie o chestiune de fapt care nu justifică invocarea motivului de recurs bazat pe denaturarea actului juridic dedus judecăţii, respectiv a cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ.
Astfel fiind, Înalta Curte apreciază că toate criticile recurentului vizând fondul cauzei se circumscriu motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Raportat la motivele de recurs dezvoltate, faţă de înscrisurile existente la dosarul cauzei şi prin prisma dispoziţiilor legale incidente, din cuprinsul O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate şi criticile recurentului vizând fondul cauzei, respectiv modalitatea în care instanţa de fond a aplicat şi interpretat noţiunea de colaborator al Securităţii, în accepţiunea prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Astfel, instanţa de control judiciar constată că în mod corect s-a reţinut prin sentinţa atacată că pârâtul a fost recrutat de organele de securitate la data de 10 mai 1974 în cadrul unităţii militare în care îşi satisfăcea stagiul militar şi a furnizat o serie de materiale informative în perioada 1974-1978, semnată cu numele conspirativ R.G.
Contrar celor susţinute de recurent prin motivele de recurs, Înalta Curte reţine din considerentele sentinţei atacate că au fost cu justeţe analizate şi prezentate probele ce demonstrează îndeplinirea cerinţelor legale pentru constatarea calităţii de colaborator al Securităţii.
Din notele informative depuse la dosar şi examinate prin hotărârea primei instanţe, demonstrează cu evidenţă că prin delaţiunile sale, recurentul a determinat urmărirea persoanelor despre care au fost furnizate informaţii.
Astfel, informaţia potrivit căreia, conferenţiarul M. care preda filosofia şi ţinea seminariile cu studenţii, propagă idei care nu ţin de specificul obiectului de predare şi care sunt cu totul în afara moralei şi eticii comuniste, sau cele referitoare la opinia studenţilor cu privire la rămânerea în străinătate a unei studente în mod evident erau de natură a atrage atenţia poliţiei politice, cu consecinţe directe asupra persoanelor vizate, consecinţe care s-au şi produs, conform notei de analiză întocmite de ofiţerul de securitate privind activitatea informatorului.
Astfel fiind, nu se poate susţine că informaţiile furnizate nu ar fi avut valoare operativă deosebită şi că nu ar fi încălcat dreptul persoanelor urmărite la libertatea de exprimare şi libertatea opiniilor prevăzut de art. 28 din Constituţia României din 1965 coroborat cu art. 19 din D.U.D.O., astfel cum în mod justificat s-a şi reţinut.
Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte reţinând că nu sunt fondate criticile recurentului, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca atare, recursul promovat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de G.I. împotriva Sentinţei civile nr. 4188 din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 4 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5194/2012. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 5068/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
