ICCJ. Decizia nr. 5275/2012. Contencios. Anulare hotărâre Birou Electoral. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5275/2012
Dosar nr. 2863/1/2012
Şedinţa publică de la 11 decembrie 2012
Asupra cererii de revizuire de faţă:
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei.
Prin cererea formulată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în temeiul art. 39 din Legea nr. 67/2004, P.C. a solicitat constatarea nulităţii procesului verbal din 3 aprilie 2012, constatarea calităţii de partid parlamentar a P.C. cu consecinţa completării componenţei B.E.C. cu reprezentantul desemnat al P.C.
În motivarea contestaţiei sale, contestatorul a arătat că, în temeiul art. 36 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, P.C., în calitate de partid parlamentar, a solicitat B.E.C., cu adresa din 29 martie 2012, completarea componenţei sale cu reprezentantul desemnat de acest partid.
Şi-a motivat cererea pe prevederile art. 36 alin. (1) din Legea nr. 67/2004, potrivit cărora B.E.C. este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii A.E.P. şi 11 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale.”şi alin. (4) care stipulează că”Î n termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui B.E.C., biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii A.E.P. şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
Prin Decizia nr. 1961 din 6 aprilie 2012 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis contestaţia formulată de P.C. împotriva procesului verbal din 3 aprilie 2012 al B.E.C. şi a dispus modificarea procesului verbal în sensul includerii reprezentantului P.C. ca membru B.E.C.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut următoarele considerente:
Legea nr. 67/2004 reglementează regimul alegerilor pentru autorităţile administraţiei publice locale – consilii locale, consilii judeţene, primari şi preşedinţi ai consiliilor judeţene.
Potrivit dispoziţiilor art. 23 alin. (1) din acest act normativ”Pentru organizarea şi desfăşurarea operaţiunilor electorale se înfiinţează în condiţiile prezentei legi: B.E.C., birouri electorale judeţene, birouri electorale de circumscripţie şi birouri electorale ale secţiilor de votare”.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 36 alin. (1) din lege, B.E.C. este alcătuit din 7 judecători ai Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, preşedintele şi vicepreşedinţii A.E.P. şi 11 reprezentanţi ai partidelor politice, alianţelor politice şi alianţelor electorale.
Alin. (4): În termen de 24 de ore de la alegerea preşedintelui B.E.C., biroul se completează cu preşedintele şi vicepreşedinţii A.E.P. şi cu câte un reprezentant al partidelor politice parlamentare”.
Înalta Curte, analizând contestaţia formulată de petent prin prisma dispoziţiilor Legii nr. 67/2004, a reţinut că B.E.C. se înfiinţează în conformitate cu dispoziţiile speciale ale acestei legi, care în cuprinsul său, la art. 36 alin. (4), face referire la „partide politice parlamentare” fără alte distincţii, astfel cum s-a reţinut în procesul verbal de completare 3 aprilie 2012 al B.E.C.
Conform procesului verbal contestat, B.E.C. a fost completat cu reprezentanţi ai P.D.L., P.N.L., U.N.P.R. inclusiv ai P.S.D. cu care petenta a format alianţă politică la alegerile parlamentare din 2008.
Cum legea se interpretează în sensul de a produce efecte, iar aceasta reglementează strict regimul alegerilor locale, în lipsa unei menţiuni exprese în acest sens, includerea P.C. alături de P.S.D., P.D.L., P.N.L., U.N.P.R. şi U.D.M.R., în categoria partidelor politice parlamentare trebuie analizată din prisma criteriilor oferite de Legea nr. 67/2004, respectiv ca fiind un partid politic care este reprezentat în parlament prin membrii săi care au calitatea de parlamentari.
A reţinut Înalta Curte că Legea nr. 35/2008, adoptată ulterior şi menţionată ca argument juridic în cuprinsul procesului verbal nu poate servi pentru interpretarea art. 36 alin. (4) din Legea nr. 67/2004 pentru că, definiţia dată partidelor politice parlamentare este prevăzută numai în art. 2 pct. 6.1 din Legea nr. 35/2008, la Titlul I pentru Alegerea Camerei Deputaţilor şi Senatului, în timp ce Titlul II, privind modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administrative publice locale, nu prevede o menţiune în acest sens.
De altfel, atunci când legiuitorul a simţit nevoia unei definiţii a prevăzut-o în mod expres, aşa cum a făcut-o în art. 124 din Legea nr. 67/2004, care condiţionează asimilarea organizaţiilor cetăţenilor români aparţinând minorităţilor naţionale cu categoria partidelor politice parlamentare, de existenţa unui grup parlamentar propriu în ambele Camere ale Parlamentului.
II. Calea de atac exercitată
Împotriva acestei hotărâri irevocabile Camera Deputaţilor a formulat cerere de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., solicitând desfiinţarea hotărârii atacate şi respingerea contestaţiei formulate de P.C. împotriva procesului – verbal din 3 aprilie 2012 al B.E.C. pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale 2012.
În soluţionarea cererii de revizuire au fost invocate ca acte noi stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 15 decembrie 2008, publicată în M. Of. al României, partea a II, nr. 1 din 25 decembrie 2008, stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 1 februarie 2011, publicată în M. Of. al României, Partea a II-a, nr. 1 din 10 februarie 2011 şi stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 1 februarie 2012, publicată în M. Of. al României, Partea a II-a, nr. 3 din 10 februarie 2012, arătându-se că aceste înscrisuri nu au fost avute în vedere la soluţionarea contestaţiei formulate de P.C.
Din acest motiv, s-a susţinut că, decizia atacată este nelegală şi contrară dispoziţiilor art. 36 din Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autorităţilor administraţiei publice locale, art. 2 pct. 6.1 din Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 67/2004, a Legii nr. 215/2001 şi a Legii nr. 393/2004.
Astfel, s-a arătat că, din stenograma şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 15 decembrie 2008 rezultă că au fost stabilite grupurile parlamentare în care erau reprezentate partidele parlamentare, inclusiv P.C., dar conform stenogramei şedinţei Camerei Deputaţilor din data de 1 februarie 2011, Grupul parlamentar al Alianţei politice a P.S.D. şi a P.C. s-a transformat în Grupul parlamentar al P.S.D., fără să mai cuprindă şi reprezentanţii P.C.
Cum în şedinţa Camerei Deputaţilor din data de 1 februarie 2012 nu a existat nici o modificare în privinţa denumirii, componenţei sau conducerii grupurilor parlamentare, revizuienta a învederat că, în legislatura 2008 – 2012, P.C. nu a avut un grup parlamentar propriu, în sensul definit de art. 12 alin. (1) din Regulamentul Camerei Deputaţilor, ca fiind grupul parlamentar constituit din cel puţin 10 deputaţi.
De asemenea, s-a arătat că, faţă de noţiunea de partid politic parlamentar, definită la pct. 6.1 al art. 2 din Legea nr. 35/2008, P.C. nu îndeplineşte cele două condiţii cumulative prevăzute de lege, fiind numai partid politic, iar nu partid politic parlamentar.
Revizuienta a considerat că este greşită motivarea deciziei contestate pe dispoziţiile Legii nr. 67/2004, arătând că această lege nu defineşte noţiunea de partid politic parlamentar, întrucât se referă doar la alegerile locale şi judeţene, fără a reglementa alegerile parlamentare. Ca urmare, s-a apreciat că, noţiunea de partid politic parlamentar constituie pentru Legea nr. 67/2004 doar un criteriu de selectare a reprezentanţilor politici şi nicidecum o noţiune specifică acestei legi, aşa cum este pentru Legea nr. 35/2008, care are legătură cu rezultatele alegerilor parlamentare.
Ca argument în acest sens au fost invocate şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 din Legea nr. 24/2000, republicată, conform cărora, reglementările de acelaşi nivel şi având acelaşi obiect de reglementare se cuprind, de regulă, într-un singur act normativ, iar o reglementare de aceeaşi materie şi de acelaşi nivel poate fi cuprinsă într-un alt act normativ, dacă are caracter special faţă de actul care cuprinde reglementarea generală în materie.
III. Considerentele Înaltei Curţi asupra cererii de revizuire
Examinând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată pentru următoarele considerente:
1. Aspecte de fapt şi de drept relevante
Revizuirea Deciziei nr. 1961 din 6 aprilie 2012 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost solicitată de revizuenta Camera Deputaţilor pentru motivul de revizuire prevăzut de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.
Potrivit acestor prevederi legale, care constituie temeiul juridic al prezentei cauze, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reţinute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfăţişate dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută în cazul descoperirii unui înscris de o importanţă hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, care nu a fost prezentat iniţial, independent de voinţa părţii, dar care exista la momentul judecăţii şi nu a fost depus în instanţă din cauza reţinerii lui de partea adversă ori dintr-o împrejurare mai presus de voinţa părţilor.
Înscrisurile depuse ca acte noi în prezenta cauză nu corespund cerinţelor impuse de lege pentru retractarea unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, întrucât se constată că, deşi existau la data judecării litigiului, înfăţişarea lor în instanţă nu a fost împiedicată de o împrejurare mai presus de voinţa părţilor sau de faptul reţinerii lor de către partea potrivnică.
Contrar reglementării susmenţionate, actele noi invocate de revizuientă reprezintă stenogramele din şedinţele Camerei Deputaţilor din datele de 15 decembrie 2008, 1 februarie 2011 şi 1 februarie 2012 care, prin publicarea lor în M. Of. al României, exclud ipoteza juridică a unei imposibilităţi de depunere ca probe la judecarea litigiului.
În consecinţă, aceste stenograme, ca de altfel şi adresa din 3 aprilie 2012, care a fost întocmită chiar de către autoritatea revizuientă, nu îndeplinesc condiţiile impuse de lege pentru existenţa şi concludenţa înscrisurilor invocate în susţinerea unei cereri de revizuire, astfel că nu poate fi retractată decizia atacată prin calea extraordinară de atac exercitată în cauză.
Argumentele expuse cu referire la aceste înscrisuri nici nu reprezintă o motivare efectivă a cazului de revizuire invocat, fiind prezentate numai considerente de nelegalitate şi netemeinicie a deciziei atacate, care nu pot fi examinate în cadrul procesual determinat de lege pentru calea extraordinară de atac exercitată.
De altfel, în jurisprudenţa Curţii europene a drepturilor omului s-a reţinut că, revizuirea nu poate fi admisă ca o modalitate deghizată de înlesnire a redeschiderii unui proces soluţionat definitiv şi că, numai erorile care nu au devenit vizibil decât la finalul unei proceduri judiciare, pot justifica o derogare de la principiul securităţii juridice pe motivul că nu au putut fi îndreptate prin exercitarea căilor ordinare de atac.
2. Soluţia dată cererii de revizuire şi temeiul juridic al acesteia.
Pentru considerentele care au fost expuse, constatând că nu sunt îndeplinite cerinţele prevăzute limitativ de dispoziţiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezenta cerere de revizuire ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de Camera Deputaţilor împotriva Deciziei nr. 1961 din 6 aprilie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5276/2012. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 5265/2012. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
