ICCJ. Decizia nr. 5337/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5337/2012
Dosar nr. 2192/54/2011
Şedinţa publică de la 12 decembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta R.C.T. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi pe preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu aceştia să dispună amendarea celui de-al doilea pârât cu 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire,pentru imobilul din Craiova, obligaţie dispusă prin sentinţa nr. 153 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova, definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 5365 din 2 decembrie 2010.
De asemenea, a solicitat obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri de întârziere şi la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanta a arătat că hotărârea nr. 153 din 22 martie 2010 prin care a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire este executorie de drept însă nu a fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii.
Prin precizarea de acţiune din 23 aprilie 2012 reclamanta a solicitat amendarea tuturor membrilor Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Prin întâmpinările formulate, C.A.D. şi T.N.G. au invocat lipsa calităţii procesuale pasive iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 27304 din 5 iunie 2012, a comunicat că prin Decizia Primului Ministru nr. 265/2012, D.D. a fost eliberată din funcţia de preşedinte al ANRP.
Precizându-şi din nou acţiunea la data de 10 septembrie 2012, reclamanta a solicitat restrângerea obiectului acţiunii, prin amendarea preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la o amendă de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 8 martie 2011-15 martie 2012.
Curtea de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 801 din 10 septembrie 2012 a respins acţiunea reclamantei R.C.T., aşa cum a fost precizată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII al Legii nr. 247/2005, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pe o perioadă de 6 luni, astfel că nu se poate reţine existenţa unei atitudini de pasivitate a pârâţilor pentru a fi sancţionabilă.
Împotriva acestei sentinţe, considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs reclamanta R.C.T.
Recurenta a susţinut, în esenţă, că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti irevocabile, pronunţate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 R.
Interpretarea din jurisprudenţă, potrivit căreia hotărârile în cauză sunt executorii de drept, contribuie la asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, implicit a drepturilor la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.
Recurenta-reclamantă a învestit instanţa de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancţiune pentru neexecutarea în termen a sentinţei nr. 153 din 22 martie 2010 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal, irevocabilă conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - Secţia contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004:
„(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”
Aşa fiind, rezultă că preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligaţia de a executa hotărârea judecătorească menţionată, în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunţării deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011.
Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, aşa încât se impune, în concordanţă cu prevederile legale menţionate, aplicarea, în sarcina preşedintelui în funcţie în perioada de referinţă, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011şi până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziţii din titlul VII "Regimul stabilirii şi plăţii despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente.
De aceea, critica formulată de recurentă este legală şi va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.
Înalta Curte nu poate reţine apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancţiunii prevăzute de lege conducătorului autorităţii căreia îi incumbă obligaţia de executare a hotărârii judecătoreşti irevocabile.
Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcţionează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti în termenul legal.
Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Preşedintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi în această calitate avea obligaţia legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătoreşti, dar ceilalţi membri ai comisiei s-ar fi opus.
În privinţa răspunderii pârâtei D.D. se va avea în vedere că aceasta a fost numită în funcţia de preşedinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011 publicată în M. Of. nr. 702/2011 şi se va lua act de faptul că reclamanta prin precizarea de acţiune dispusă la 10 septembrie 2012, şi-a restrâns acţiunea la această persoană
Cealaltă critică formulată de recurenţi este nefondată.
În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-a suspendat până la 15 mai 2013 emiterea acestora şi procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.
În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuţie, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătoreşti.
De asemenea, faţă de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancţiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenta-reclamantă nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.
Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul şi, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentinţa atacată, în sensul celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de R.C.T. împotriva Sentinţei civile nr. 801 din 10 septembrie 2012 a Curţii de Apel Craiova - Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată în sensul că admite în parte acţiunea precizată şi obligă Preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – D.D., la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 5 octombrie 2011 – 15 martie 2012.
Respinge în rest acţiunea (pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 04 octombrie 2011).
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 decembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5318/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 5381/2012. Contencios → |
|---|
