ICCJ. Decizia nr. 615/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 615/2012
Dosar nr. 1301/44/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Galaţi sub. nr. 1301/44/2010, reclamanţii S.A. şi P.F.A.M. au chemat în judecată pârâtul Guvernul României, solicitând ca, în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 554/2004 să se dispună: anularea art. 1 lit. a), art. 3, art. 4, art. 5 alin. (1), (2), (3) şi art. 12 din Legea nr. 119/2010, anularea H.G. nr. 735/2010 privind metodologia de recalculare a categoriilor de pensii militare; constatarea faptului că Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat este în vigoare până la stabilirea metodologiei de calcul a pensiilor militarilor, poliţiştilor şi a celorlalte categorii sociale indicate în actele normative.
Au solicitat reclamanţii, de asemenea, să se constate că, în virtutea principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, se impune menţinerea în plată a cuantumului actual al pensiilor militare de stat care sunt proprietatea pensionarilor, fiind câştigate de către cadrele militar aflate în rezervă şi în retragere.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au mai învederat că prevederile Legii nr. 119/2010 încalcă dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţie, care consacră principul neretroactivităţii legii; că această hotărâre este în contradicţie atât cu prevederile art. 15 din Constituţie care prevăd că orice prevedere nouă poate fi aplicată numai de la data intrării în vigoare, pentru a respecta principiul neretroactivităţii legii, cât şi cu prevederile art. 44 care stipulează „dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului sunt garantate.
Guvernul României a invocat prin întâmpinare excepţia inadmisibilităţii primului capăt de cerere, apreciind că nu se poate invoca nelegalitatea unei legi, nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 8 coroborate cu art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Aceeaşi pârâtă a solicitat respingerea capătului de cerere vizând anularea H.G. nr. 735/2010, în principal ca inadmisibil şi în subsidiar ca nefondat, susţinând, în esenţă, că aceasta a fost adoptată de executiv cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale în vigoare (inclusiv a Legii nr. 119/2010), fiind conformă atât cu Constituţia cât şi cu Convenţia europeană a drepturilor omului.
A mai solicitat pârâta respingerea şi a capetelor de cerere subsecvente celui de anulare a H.G. nr. 735/2010.
În cauză, Ministerul Administraţiei şi Internelor a formulat cerere de intervenţie în interesul pârâtei, solicitând respingerea cererii de anularea a actelor contestate.
Cererea a fost încuviinţată în principiu la termenul de judecată din 10 februarie 2011.
Prin Sentinţa nr. 49 din 17 februarie 2011 Curtea de Apel Galaţi a admis cererea de intervenţie formulată de Ministerul Administraţiei şi Internelor în favoarea pârâtei Guvernul României, a respins ca fiind rămas fără obiect, capătul de cerere privind anularea H.G. nr. 735/2010 şi a respins ca fiind inadmisibile, celelalte capete de cerere.
În privinţa primului capăt de cerere, s-a apreciat că inadmisibilitatea este singura soluţie legală, având în vedere că pe calea procedurală deschisă de Legea contenciosului administrativ nu se poate obţine neaplicarea unei legi, ci doar a unui act administrativ vădit nelegal, obiecţiunile vizavi de o lege, putând fi formulate numai pe calea excepţiei de neconstituţionalitate.
Curtea a mai reţinut că prin art. 10 din O.U.G. nr. 1/2011 s-a dispus abrogarea expresă a H.G. nr. 735/2010, încetarea existenţei actului normativ contestat reclamând cu prioritate respingerea solicitării de anulare a acestuia, ca fiind rămasă fără obiect.
Aceeaşi soluţie a apreciat Curtea că se impune şi pentru capetele de cerere subsecvente.
Împotriva acestei sentinţe, au formulat recurs reclamanţii S.A. şi P.F.A.M.
Motivele de recurs invocate conform art. 3041 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a legii în ceea ce priveşte aprecierea nelegalităţii parţiale a H.G. nr. 735/2010.
Se arată că în mod greşit s-a reţinut nelegalitatea H.G. nr. 735/2010 în cadrul procesului de verificare a concordanţei acestui act normativ cu actul normativ cu forţă juridică superioară, respectiv cu dispoziţiile Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor.
În motivele de recurs se arată de recurenţi că prin H.G. nr. 735/2010 se încalcă dreptul la respectarea unui bun în sensul art. 14 din Constituţia României şi art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţia europeană a drepturilor omului, în cauză fiind aplicabile dispoziţiile art. 53 din Constituţia României.
Pe de altă parte în cauză actul normativ contestat a încălcat cerinţele proporţionalităţii şi a încălcat dispoziţiile art. 14 din Convenţia europeană a drepturilor omului.
Se solicită admiterea recursului şi modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii aşa cum a fost formulată.
Curtea verificând sentinţa atacată, în raport de motivele invocate şi în baza art. 3041 C. proc. civ. va aprecia pentru următoarele considerente că recursul este nefondat.
H.G. nr. 735 din 2 iulie 2010 (pentru recalcularea pensiilor stabilite potrivit legislaţiei privind pensiile militare de stat a pensiilor de stat ale poliţiştilor şi ale funcţionarilor publici cu statut special din sistemul administraţiei penitenciarelor, conform Legii nr. 119/2010 privind stabilirea unor măsuri în domeniul pensiilor) a fost abrogată prin art. 10 al O.U.G. nr. 1/2011 intrată în vigoare la data de 31 ianuarie 2011.
Aşa cum s-a cristalizat atât în doctrina de specialitate cât şi în jurisprudenţă, una din condiţiile necesare pentru existenţa dreptului la acţiune este aceea ca reclamantul să justifice în persoana sa interesul de a promova acţiune. Această condiţie generală se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, deci nu doar cu prilejul introducerii acţiunii ci şi pe tot parcursul soluţionării unei cauze.
Interesul trebuie să fie legitim, personal şi direct şi de asemenea să fie născut şi actual, sub acest ultim aspect deci să, existe momentul în care este soluţionată calea de atac.
În cauză prin abrogarea expresă a hotărârii de guvern în discuţie interesul în exercitarea căii de atac prevăzute de art. 299 şi urm. C. proc. civ. a fost depăşit şi nu mai este actual, astfel că el nu mai poate fi luat în considerare.
Faţă de cele expuse mai sus Curtea în baza art. 312 (1) şi (2) C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de S.A. şi P.F.A.M. împotriva Sentinţei nr. 49 din 17 februarie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia contencios administrativ şi fiscal., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 592/2012. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 624/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
