ICCJ. Decizia nr. 624/2012. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 624/2012
Dosar nr. 1490/33/2010
Şedinţa publică de la 8 februarie 2012
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamanta S.C. M. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Transport Rutier, I.I.Ş.T., S.C. T.E.R. SRL şi S.C. D.E.T. SRL anularea ca nelegale a Autorizaţiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chişinău; anularea ca nelegale a Autorizaţiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000623 - 000627 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi S.C. D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chişinău; anularea ca nelegale a Autorizaţiilor pentru un serviciu regulat valabile în prezent emise în beneficiul SC T.E.R. SRL, la paritate cu - I.I.Ş.T. pentru traseul Cluj-Napoca - Chişinău; suspendarea în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004 a executării tuturor eventualelor autorizaţii valabile în prezent emise în beneficiul transportatorilor sus menţionaţi pentru aceste trasee până la soluţionarea irevocabilă a prezentei cauze. În motivarea acţiunii s-au arătat în esenţă următoarele. Societatea reclamantă a fost autorizată să efectueze transporturi regulate de persoane la paritate cu S.C. P. SRL urmare a preluării autorizaţiilor de transport deţinute pe aceste rute de către S.C. G.C. SRL în anul 2006.
I.I.Ş.T. a fost autorizat să efectueze transport de persoane pe ruta Chişinău - Oradea în anul 2005 şi pe ruta Chişinău Cluj în anul 2008, deci ulterior datei la care a fost autorizată reclamanta.
În prezent I.I.Ş.T. îşi desfăşoară activitatea de transport pe rutele Oradea - Chişinău şi Cluj-Napoca - Chişinău în baza autorizaţiilor sus menţionate la paritate cu partenerii români - S.C. T.E.R. SRL şi S.C. D.E.T. SRL.
A mai arătat reclamanta că motivele de nelegalitate a autorizaţiilor pentru un serviciu regulat emise în beneficiul I.I.Ş.T. şi ai partenerilor români ai acestei societăţi respectiv SC T.E.R. SRL şi SC D.E.T. SRL sunt următoarele:
Conform dispoziţiilor art. 65 din Normele metodologice de aplicare a OMTC nr. 1892/2006: "transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional se efectuează de operatorii de transport rutieri români, pe baza autorizaţiei de transport internaţional emise de către autorităţile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului însoţită de graficele de circulaţie şi a autorizaţiilor de transport internaţional eliberate de autorităţile competente ale statelor tranzitate."
Autorizaţiile pentru un serviciu regulat nr. 000722- 000724 şi respectiv 000623 -000627 au fost emise de Ministerul Transporturilor în beneficiul I.I.Ş.T. persoană juridică din Republica Moldova pe traseul Oradea - Chişinău cu plecare din Oradea la orele 16.30, din Cluj-Napoca la orele 19.25 şi din Chişinău la orele 18.00 iar pe traseul Cluj-Napoca - Chişinău cu plecare din Cluj-Napoca la orele 17.00 şi din Chişinău la orele 19.30.
A mai precizat reclamanta că la baza emiterii autorizaţiilor a stat un aviz fals nr. 43/1678/14 aprilie 2009 aşa zis emis de către pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, urmare a "Adresării" nr. 59 din 14 aprilie 2009 făcută de către I.I.Ş.T., aviz prin care ministerul permite efectuarea zilnic a cursei regulate Cluj-Napoca 17.00 - Chişinău 19.30 de către transportatorul din Republica Moldova sus menţionat.
A precizat reclamanta că I.I.Ş.T. s-a prevalat de acest aviz fals pentru a avea intrare zilnică în Autogara Cluj-Napoca.
A mai arătat reclamanta că potrivit dispoziţiilor art. 73 lit. b) din OMTC nr. 1892/2006, autorizaţia de transport internaţional se retrage când se constată că operatorul de transport rutier a furnizat documente conţinând informaţii eronate cu ocazia solicitării autorizaţiei de transport internaţional.
Pârâţii I.I.Ş.T., S.C. T.E.R. SRL şi S.C. D.E.T. SRL au invocat excepţia lipsei de interes în formularea acţiunii, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru anularea Autorizaţiilor cu nr. 000722-000724 şi respectiv 000623-000627 pe motiv de neîndeplinire a procedurii prealabile, iar pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a invocat excepţia lipsei de obiect.
Asupra cererii de suspendare formulată în temeiul dispoziţiilor art. 15 din Legea nr. 554/2004, republicată, reclamanta solicită respingerea excepţiei de litispendenţă a acestei cereri în raport cu cea care face obiect al Dosarului civil nr. 1257/33/2010 al Curţii de Apel Cluj.
În dosarul civil nr. 1257/33/2010 al Curţii de Apel Cluj soluţionat pe fond la data de 4 februarie 2011 reclamanta a învestit instanţa cu o cerere de suspendare având temei juridic diferit, respectiv dispoziţiile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, reclamanta în raport de temeiul juridic diferit al celor două cereri şi de întinderea diferită în timp a efectelor suspendării pe art. 14 în raport de art. 15 solicită respingerea excepţiei de litispendenţă.
În susţinerea cererii de suspendare formulată în prezentul dosar reclamanta a arătat că sunt întrunite cerinţele legii,prin raportare la art. 14.
La nivelul aparenţei de nelegalitate cerut de lege pentru a fi întrunită cerinţa cazului bine justificat reclamanta a invocat încălcarea prevederilor legale care reglementează procedura de autorizare prin emiterea de către Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a unor autorizaţii în beneficiul unui transportator din Republica Moldova,care nu deţine autovehicule înmatriculate în România şi care nu a formulat o cerere adresată Ministerului în scopul autorizării sale; încălcarea legii prin emiterea unui număr mai mare de autorizaţii decât are dreptul un transportator în raport de parcul auto deţinut şi afectat executării curselor pe traseul a cărui autorizare se solicită; autorizarea de transporturi care au drept scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză; emiterea de autorizaţii pe baza unor documente conţinând informaţii eronate.
S-a mai arătat că şi paguba iminent este îndeplinită în speţa dedusă judecăţii.
A apreciat reclamanta că a dovedit prin actele depuse faptul că în patrimoniu, urmare a desfăşurării activităţii de transport a pârâţilor la ore preferenţiale,pe baza actelor administrative a căror suspendare a solicitat-o s-a produs un prejudiciu material. Acesta nu este doar previzibil ci este deja o certitudine care se reflectă în cifra de afaceri a societăţii şi în veniturile diminuate pe care le-a realizat de când datează aceasta situaţie, pierdere cuantificată în medie la 10.000 lei pe fiecare lună.
Prin Sentinţa nr. 100 din 14 februarie 2011, Curtea de Apel Cluj a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Transport Rutier, a respins excepţia lipsei de obiect invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Transport Rutier., a respins excepţia lipsei de interes invocată de pârâţii I.I.Ş.T., SC T.E.R. SRL şi SC D.E.T. SRL, a respins cererea de suspendare a Autorizaţiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 - 000724 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chişinău şi a Autorizaţiilor pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chişinău, a respins acţiunea formulată şi precizată de reclamanta S.C. M. SRL.
Pentru a pronunţa această hotărâre Curtea a reţinut în esenţă următoarele.
Pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Transport Rutier a invocat excepţia inadmisibilităţii susţinând că reclamanta trebuia să facă dovada îndeplinirii procedurii prealabile ca o condiţie de exercitare a acţiunii pe calea contenciosului administrativ, ori, pentru capătul de cerere privind anularea autorizaţiilor nr. 000623-000627, reclamanta nu a înţeles să facă o astfel de dovadă. Astfel, prin plângerea prealabilă, comunicată ministerului la data de 2 iulie 2010, aceasta a solicitat anularea autorizaţiilor nr. 000722 şi nr. 000414 şi nu a solicitat anularea autorizaţiilor nr. 000623-000627, astfel cum a solicitat prin cererea de chemare în judecată. Aceeaşi este situaţia şi în cazul autorizaţiilor cu nr. 000723 şi 000724 care nici ele nu au făcut obiectul plângerii prealabile.
Astfel plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în data de 2 iulie 2010 a vizat revocarea autorizaţiilor emise în beneficiul transportatorilor pârâţi pe traseele Cluj - Napoca - Chişinău şi Oradea - Chişinău.
Indicarea autorizaţiilor nr. 000722 şi nr. 000414 a fost dublată de menţionarea împrejurării că se solicită revocarea tuturor autorizaţiilor emise în favoarea transportatorilor I.I.Ş.T., SC T.E.B. SRL şi D.E.T. SRL pe traseele Cluj -Napoca - Chişinău şi Oradea - Chişinău valabile la data înregistrării plângerii iar acţiunea introductivă de instanţă a fost formulată în mod similar, fiind ulterior precizat numărul autorizaţiilor emise subsecvent momentului la data de 6 octombrie 2010, Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii anulând autorizaţiile cu nr. 000623 -000627 şi a emis în locul acestora noi autorizaţii, sub nr .000873 -000876.
Subsecvent acestui moment prin plângerea prealabilă înregistrată la Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii la data de 20 decembrie 2010 s-a solicitat anularea autorizaţiilor emise sub nr. 000873-000876 pe traseul Cluj -Napoca - Chişinău.
Astfel a concluzionat Curtea că exigenţele instituite de legiuitor apar în consecinţă ca fiind îndeplinite, scopul edictării prevederilor art. 7 din Legea contenciosului administrativ fiind atins, Curtea respingând excepţia inadmisibilităţii invocată de pârâtul Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Direcţia Transport Rutier.
Acelaşi pârât a invocat şi excepţia lipsei de obiect a acţiunii pentru capătul doi de cerere privind anularea autorizaţiilor nr. 000623-000627, motivat de faptul că aceste autorizaţii au fost anulate de către autoritatea emitentă - Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, în cursul anului 2010, fiind emise autorizaţiile nr. 000873-000876.
Anularea autorizaţiilor nr. 000623-000627 nu s-a realizat de către autoritatea pârâtă în derularea procedurii instituite de art. 7 din Legea nr. 554/2004, ci ca urmare a solicitării formulate de pârâtă, în conformitate cu prevederile art. 71 şi 72 din Normele aprobate prin Ordinul Ministerului Transporturilor Construcţiilor şi Turismului nr. 1892/2006, astfel că nu s-a putut aprecia că ar fi rămas fără obiect cererea, învestirea instanţei realizându-se anterior.
În ceea ce priveşte excepţia lipsei de interes invocată de către pârâţii I.I.Ş.T. şi SC D.E.T. s-a reţinut că reclamanta este beneficiara autorizaţiilor de transport internaţional cu nr. 000301 şi 000302 emise pe traseul Cluj -Napoca - Chişinău în vigoare, astfel că justifică un interes legitim în declanşarea demersului judiciar în înţelesul prevederilor art. 2 din Legea nr. 554/2004.
Aserţiunile referitoare la inadmisibilitatea formulării cererii de suspendare, întemeiată pe prevederile art. 15 din Legea nr. 554/2004 în raport cu învestirea instanţei anterior cu o cerere de suspendare fundamentată pe dispoziţiile art. 14 din acelaşi act normativ au fost înlăturate în raport de temeiul juridic distinct indicat.
Cu privire la cererea de suspendare formulată s-au reţinut următoarele.
Împrejurarea invocată de reclamantă referitoare la pierderile înregistrate prin valorificarea actelor administrative de către partea adversă nu a putut fi reţinută ca fiind un caz bine justificat având în vedere că nu s-a prezentat situaţia financiară a reclamantei, respectiv cifra de afaceri şi evoluţia societăţii.
Paguba iminentă este definită de dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. s) din Legea nr. 554/2004 ca fiind prejudiciul material viitor dar previzibil cu evidenţă sau, după caz, perturbarea previzibilă, gravă a funcţionării unei autorităţi publice ori a unui serviciu public ceea ce în cauză nu s-a putut retine având în vedere situaţia concretă de exercitare a unei activităţi economice concurente, în baza unor acte administrative emise în aceleaşi condiţii pentru ambele părţi.
În ceea ce priveşte motivele de nelegalitate invocate de reclamantă s-a reţinut că acestea nu pot fi circumscrise nici uneia din condiţiile a căror nerespectare ar atrage nulitatea.
Autorizaţiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722 -000724 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chişinău şi autorizaţiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chişinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora.
Potrivit art. 65 din aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe baza autorizaţiei de transport internaţional emise de autorităţile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului.
S-a reţinut că dispoziţiile legale enunţate au fost respectate la emiterea actelor contestate precum şi prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizaţiile de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii autorizaţiei de transport internaţional vor putea, în condiţiile obţinerii acordului autorităţilor competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat şi prin unul sau mai mulţi subcontractanţi, aceştia fiind înscrişi pe autorizaţia de transport internaţional.
Aserţiunile reclamantei referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu au putut fi reţinute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.
A mai subliniat Curtea că în cazul asocierii mai multor operatori de transport rutier în scopul efectuării unor servicii regulate, autorizaţii le de transport internaţional se eliberează pe numele tuturor operatorilor de transport rutier asociaţi operatorului de transport rutier în numele căruia s-a depus cererea în vederea autorizării astfel că şi din această perspectivă afirmaţiile reclamantei apar ca fiind fără acoperire .
Interpretarea dată de reclamantă prevederilor art. 74 din Normele anexă la Ordinul MTC nr. 1892/2006 în sensul că din cuprinsul acestuia rezultă că pentru fiecare autocar care execută transportul se emite câte o autorizaţie,acesta fiind şi motivul pentru care cererea trebuie să cuprindă conform modelului aprobat în anexa nr. 11 la norme numărul de autocare, s-a apreciat că nu este în consonanţă cu spiritul textului legal invocat.
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj au declarat recurs S.C. M. SRL şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Prin recursul declarat de S.C. M. SRL se solicită în principal admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, în ceea ce priveşte soluţia dată cererii de suspendare şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceiaşi instanţă, iar în subsidiar modificarea acestei soluţii în sensul admiterii cererii de suspendare ce formează obiectul prezentului dosar; în ceea ce priveşte acţiunea pe fondul cauzei se solicită admiterea recursului, casarea sentinţei cu trimitere cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea în parte a sentinţei recurate în sensul de a se dispune admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată şi completată.
Se arată că instanţa de fond în soluţionarea cererii de suspendare redă o serie de definiţii legale şi consideraţii teoretice a cazului bine justificat şi a pagubei iminente dar nu analizează aspectele prin prisma cărora a considerat că în speţă este îndeplinită condiţia cazului bine justificat şi în consecinţă nu motivează hotărârea sub acest aspect, ceea ce echivalează cu încălcarea dispoziţiilor art. 261 pct. 5 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte existenţa în speţa dedusă judecăţii a cerinţei cazului bine justificat, se arată că în analizarea acestei cerinţe instanţa de fond era datoare să verifice existenţa la nivel de aparenţă a unor motive de nelegalitate ale actelor administrative a căror suspendare se solicită.
În opinia recurentei această aparenţă de nelegalitate rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, prin raportarea conţinutului acestora la dispoziţiile legale în vigoare, precum şi din împrejurările învederate instanţei şi confirmate de probele dosarului, însă neavute în vedere de către instanţa de fond.
În susţinerea solicitării de admitere a recursului şi de modificare a sentinţei pronunţată de instanţa de fond în sensul admiterii acţiunii stau următoarele critici: nerespectarea procedurii de autorizare reglementată de lege la emiterea actelor contestate în prezentul litigiu; incidenţa prevederilor dispoziţiilor art. 70 lit. c) şi lit. e) din Norme; depăşirea numărului de autorizaţii emise în raport cu numărul de autovehicule afectate transportului pe aceste rute autorizate; existenţa unor documente false în dosarul de autorizare.
Prin recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii se aduc următoarele critici sentinţei recurate: instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia inadmisibilităţii acţiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile în ceea ce priveşte autorizaţiile cu numărul 000723 şi nr. 000724, 000873-000876; instanţa de fond a respins în mod neîntemeiat excepţia invocată de această parte cu privire la lipsa de obiect a capătului de cerere ce viza anularea autorizaţiilor nr. 000623-000627.
Recursurile sunt nefondate.
În ceea ce priveşte recursul declarat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, se observă că această parte nu a formulat veritabile critici de nelegalitate ale sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Cluj, ci a reiterat excepţiile invocate în faţa instanţei de fond, soluţia cu privire la acestea fiind argumentată în mod judicios.
În ceea ce priveşte motivul de recurs formulat de S.C. M. SRL privind casarea sentinţei recurate pentru nemotivare se reţin următoarele.
În conformitate cu dispoziţiile art. 261 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească trebuie să cuprindă motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor.
Motivele de fapt şi de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt şi de drept care au condus instanţa la adoptarea soluţiei din dispozitiv, o hotărâre care nu evocă reţinerile ei constituind o dispoziţie arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil, aceasta fiind şi raţiunea pentru care a fost reglementat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ.
Aceasta nu înseamnă însă că instanţa este obligată să răspundă punctual tuturor susţinerilor părţilor care pot fi sistematizate în funcţie de legătura lor logică, art. 304 pct. 7 C. proc. civ., cu referire la art. 261 pct. 5, răspund doar la cerinţa ca hotărârea să cuprindă motivele pe care se sprijină soluţia adoptată şi ca aceasta să nu fie contradictorie sau străină de natura pricinii, precum şi cele pentru care au fost respinse cererile părţilor (nu susţinerile acestora), cerinţă îndeplinită în speţă, astfel încât motivul de nelegalitate prevăzut de acest text de lege nu poate fi reţinut.
În ceea ce priveşte documentele la care tace referire recurenta trebuie precizat faptul că au fost depuse la dosar anterior termenului de judecată din dala de 7 februarie 2011, putând fi studiate la dosar; totodată ele au fost depuse în mai multe exemplare iar un exemplar a fost comunicat şi reclamantei.
Referitor la cele patru motive de recurs formulate împotriva părţii din sentinţă prin care Curtea de Apel Cluj a soluţionat fondul cauzei se reţin următoarele.
Autorizaţiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000722-000724 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Oradea - Chişinău şi autorizaţiile pentru un serviciu regulat emise sub nr. 000873 - 000876 în beneficiul I.I.Ş.T. la paritate cu T.E.R. SRL şi D.E.T. SRL pentru traseul Cluj-Napoca - Chişinău au fost emise în baza Ordinului MTC cu nr. 1892/2006 prin care se aprobă normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora.
Potrivit art. 65 din aceste Norme, transportul rutier public de persoane prin servicii regulate în trafic internaţional se efectuează de operatorii de transport rutier români pe baza autorizaţiei de transport internaţional emise de autorităţile competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului.
S-a reţinut în mod corect de către instanţa de fond că dispoziţiile legale enunţate au fost respectate la emiterea actelor contestate precum şi prevederile art. 66 din Norme, potrivit cărora autorizaţiile de transport internaţional se eliberează pe numele operatorului/operatorilor de transport rutier, iar titularii autorizaţiei de transport internaţional vor putea, în condiţiile obţinerii acordului autorităţilor competente ale statelor unde sunt situate capetele traseului, să efectueze transport rutier public de persoane pe traseul solicitat şi prin unul sau mai mulţi subcontractanţi, aceştia fiind înscrişi pe autorizaţia de transport internaţional.
Aserţiunile reclamantei-recurente referitoare la nerespectarea prevederilor legale nu pot fi reţinute în raport cu textul indicat, procedura fiind urmată întocmai.
Concluzionând, atât operatorii de transport cât şi celelalte părţi implicate au respectat procedura impusă de normele legale în vigoare.
Referitor la al doilea motiv de recurs - dispoziţiile art. 70 lit. c) şi e) din Normele privind organizarea şi efectuarea transporturilor rutiere şi a activităţilor conexe acestora - Anexa la OMTC nr. 1892/2006 nu sunt incidente în cauză - se reţin următoarele.
Împrejurarea că prin cererea de autorizare au fost solicitate anumite ore şi zile apreciate de reclamantă la acel moment mai favorabile nu poate fi reţinută ca având drept scop numai cele mai profitabile servicii existente pe traseul în cauză.
Poziţia autorităţii intimate potrivit căreia reclamanta-recurentă este în drept să solicite ea însăşi efectuarea operaţiunilor de transport pentru zilele şi orele pa care la doreşte, relevă că limitele analizei nu pot trece în sfera abuzului şi relevă că aceste susţineri ale reclamantei nu pot constitui motiv de nelegalitate a actelor administrative.
Aşa cum corect a reţinut instanţa de fond, frecvenţa transportului poate fi după cum rezultă din actul normativ care constituie sediul materiei, fie zilnică, fie săptămânală, fie o altă variantă aleasă de operator astfel că nici din această perspectivă nu se poate reţine că reclamanta a justificat un motiv de nelegalitate.
Motivul de recurs invocat la punctul 3 - legislaţia în vigoare nu interzice emiterea mai multor autorizaţii de transport decât numărul de autovehicule necesar operării rutei - constituie o interpretare forţată şi absolut eronată a articolului 74 din Norme, care nu precizează în cuprinsul său şi nu lasă să se înţeleagă că se vor emite doar atâtea autorizaţii de transport câte autocare vor fi necesare pentru efectuarea curselor pe traseul solicitat. Dimpotrivă prin solicitarea prevăzută la art. 68 lit. b şi h din norme de a indica numărul de autovehicule necesar efectuării curselor, respectiv numărul de autorizaţii solicitate, legiuitorul permite ca aceste valori să fie diferite.
Textul legal a fost instituit cu scopul de a facilita verificarea documentelor de către autorităţile abilitate, şi nu poate fi interpretat în direcţia dorită de reclamanta-recurentă având în vedere şi celelalte documente necesare şi a căror unicitate nu este necesară .
De altfel Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii a arătat că în cele mai multe cazuri se impune emiterea mai multor autorizaţii de transport, tocmai pentru a se asigura efectuarea curselor şi în situaţiile excepţionale (defecţiuni tehnice ale autocarului în timpul transportului, accidente, suplimentări cu acordul ministerului la ocazii speciale -precum sărbători religioase, etc).
De asemenea şi critica adusă prin al patrulea motiv de recurs este neîntemeiată. La baza emiterii autorizaţiilor de transport atacate nu au stat actele cu nr. 68 din 1 octombrie 2007 şi 21 din 10 septembrie 2008 emise de către S.C. C.T. S.R.L. faptul că aceste acte constituie sau nu nişte falsuri este total lipsit de relevanţă pentru cauză.
Referitor la cererea de suspendare formulată se constată că prima instanţa a argumentat temeinic caracterul nefondat al cererii de suspendare şi nedovedirea de către recurentă a cazului bine justificat şi a pagubei iminente.
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile ca nefondate, neexistând motive pentru reformarea sentinţei potrivit art. 20 alin. (3) din Legea n.554/2004 sau art. 3041 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursurile declarate de S.C. M. SRL şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii împotriva Sentinţei nr. 100 din 14 februarie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Obligă S.C. M. SRL la 675 RON cheltuieli de judecată către intimatele-pârâte S.C. D.E.T. SRL şi I.I.Ş.T.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 februarie 2012.
Procesat de GGC - DG
| ← ICCJ. Decizia nr. 615/2012. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 647/2012. Contencios → |
|---|
