ICCJ. Decizia nr. 659/2012. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 659/2012
Dosar nr. 483/35/2011
Şedinţa publică de la 9 februarie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 septembrie 2011, pe rolul Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.M. solicitat, în conformitate cu prevederile art. 24 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 554/2004, amendarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul A.N.R.P., amendarea directorului P.M. din cadrul A.N.R.P., acordarea de despăgubiri în cuantum de 775.000 Euro pentru neexecutarea Deciziei civile nr. 127/A din 30 iunie 2008 a Curţii de Apel Galaţi prin care s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru suprafaţa de 1.550 mp teren situat în Galaţi, str. B., nr. X, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, teren despăgubit la suma de 500 Euro/mp.
A mai solicitat despăgubiri de 1.000.000 Euro şi daune cominatorii de 1.000 Euro/zi de întârziere şi a chemat în garanţie Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice.
Prin întâmpinare chematul în garanţie Guvernul României a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României.
Ministerul Finanţelor Publice, prin întâmpinarea formulată, a invocat excepţia lipsei calităţii sale procesuale pasive în cauză şi a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată faţă de Ministerul Finanţelor Publice.
Curtea de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin Sentinţa nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice şi a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie.
A admis în parte acţiunea formulată de reclamantul C.C.M. în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi a obligat pârâta la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011, până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
A aplicat conducătorului autorităţii publice - preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a respins capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata despăgubirilor materiale în cuantum de 775.000 Euro şi 1.000.000 Euro ca neîntemeiate şi acţiunea faţă de pârâtul P.M.
A respins cererea de chemare în garanţie formulată împotriva Guvernului României şi Ministerul Finanţelor Publice, ca fiind îndreptată împotriva unor părţi fără calitate procesuală pasivă în cauză.
Totodată a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 43,6 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele considerente:
Cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în garanţie Curtea a găsit că este neîntemeiată, deoarece potrivit disp. art. 60 şi urm. C. proc. civ., legea dă posibilitatea reclamantului de a formula o astfel de cerere, pentru motivul că şi reclamantul poate să cadă în pretenţii, prin respingerea acţiunii principale.
Curtea a reţinut ca fiind întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a chemaţilor în garanţie Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice având în vedere că între reclamant şi chemaţii în garanţie nu există nici un raport juridic. Finalizarea cererii de chemare în garanţie este diferită de a cererii principale, prin ea urmărindu-se rezolvarea, în cadrul aceluiaşi proces, a altui raport juridic şi anume a celui dintre reclamant sau pârât şi chematul în garanţie.
Mai mult, Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice nu au calitate de pârâţi în dosarul nr. 541/35/2010, astfel cum rezultă din Sentinţa nr. 277 din 20 octombrie 2010 prin care s-a constatat irevocabil că Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor nu are calitate de reprezentant legal al Guvernului României, iar pârâtul Ministerul Finanţelor Publice nu are calitate procesuală pasivă în cauză.
Pe fond instanţa a constatat că prin Decizia nr. 3347 din 9 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în Dosar nr. 541/35/2010 a fost obligată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită în favoarea reclamantului decizie de despăgubiri.
Conform disp. art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată sa încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administraţii), să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii."
Prin urmare, în termen de 30 de zile de la pronunţarea Deciziei nr. 3347/2011, respectiv până la data de 9 iulie 2011, pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor avea obligaţia de a emite decizia de despăgubire în favoarea reclamantului.
Cum o astfel de decizie de despăgubiri nu a fost emisă nici până în prezent, instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 şi a obligat pârâta la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON/zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011, până la executarea Deciziei 3347/2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi totodată a aplicat conducătorului autorităţii publice, respectiv preşedintelui Comisiei Centrale pentru stabilirea despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 3347/2011.
Despăgubirile solicitate de reclamant în cuantum de 775.000 Euro şi 1.000.000 Euro au fost respinse de către prima instanţă, cu motivarea că nu au fost dovedite de reclamant, iar afirmaţia că are interes să primească despăgubirile prevăzute de Legea nr. 247/2005 pentru operaţia fiului său, nu este suficientă în lipsa altor probe.
Curtea a respins şi acţiunea formulată împotriva pârâtului P.M. ca fiind neîntemeiată, deoarece acest pârât este directorul A.N.R.P., iar acţiunea formulată faţă de A.N.R.P. a fost respinsă ca prematură prin Sentinţa nr. 277/2010 a Curţii de Apel Oradea şi menţinută sentinţa sub acest aspect de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
În ceea ce priveşte neexecutarea Deciziei nr. 127/2008 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi, instanţa a constatat că această hotărâre judecătorească nu este pronunţată de instanţa de contencios administrativ şi nu sunt aplicabile prevederile Legii nr. 554/2004.
În baza art. 274 C. proc. civ., pârâta Comisia Centrală pentru stabilirea despăgubirilor a fost obligată la plata către reclamant a sumei de 43,6 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva Sentinţei civile nr. 35/CA din 14 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a declarat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi extraordinare de atac şi, în principal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă şi, în subsidiar, modificarea sentinţei recurate în sensul respingerii ca neîntemeiată a acţiunii reclamantului C.C.M., cu menţinerea celorlalte dispoziţii din hotărâre.
Recurenta a învederat, prin motivele de recurs, în ceea ce priveşte aplicarea unei amenzi de 20% din salariul mediu brut pe economie conducătorului autorităţii publice - preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, că acesta nu a fost citat în litigiu. Or, aşa cum s-a reţinut şi în literatura de specialitate, în toate cazurile, persoanele obligate la executarea hotărârii trebuie chemate în instanţă pentru aplicarea amenzii nominal, chiar dacă obligaţia este strâns legată de calitatea lor (funcţionare sau ales local având o anumită competenţă). Totodată, a arătat recurenta că potrivit art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005 atribuţia de emitere a deciziilor referitoare la acordarea titlurilor de despăgubire aparţine Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor şi că preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor deşi asigură conducerea lucrărilor Comisiei centrale cotul acestuia este egal cu al celorlalţi membri. Prin urmare, având în vedere atribuţiile reglementate prin lege în sarcina Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, rezultă că în cazul neexecutării unei hotărâri judecătoreşti răspunderea aparţine Comisiei în întregul său şi nu preşedintelui, care are drept de vot egal cu ceilalţi membri. În cel mai rău caz se poate aplica sancţiunea amenzii comisiei şi nu preşedintelui acesteia, ţinând seama de caracterul colegial al deciziilor adoptate şi de lipsa unei subordonări ierarhice a membrilor comisiei faţă de preşedinte.
Sub aspectul obligării recurentei, în conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, la plata de despăgubiri pentru întârziere de 1.000 RON pe zi de întârziere începând cu data de 17 iulie 2011 şi până la executarea Sentinţei civile nr. 298/CA din 8 noiembrie 2010 a Curţii de Apel Oradea, s-a considerat că o asemenea obligare este neîntemeiată, prin prisma următoarelor considerente:
Nu a existat în cauză un refuz nejustificat de soluţionare a cererii reclamantului, şi nu se poate reţine pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de a-şi îndeplini obligaţiile statuate de către instanţă prin hotărârile judecătoreşti pronunţate. Dosarul reclamantului trebuie să parcurgă întreaga procedură administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, iar decizia reprezentând titlul de despăgubire se emite numai în baza unui raport ce nu se poate efectua în termen de 30 de zile, astfel că solicitarea la plata de despăgubiri de 1.000 RON pe zi de întârziere este o sarcină prea oneroasă faţă de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu privire la punerea în executare a Deciziei civile nr. 3347 din 9 iunie 2011, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a precizat că deşi dosarul de despăgubire al reclamantului nu a fost completat cu informaţiile apreciate ca necesare în etapa verificării legalităţii respingerii cererii de restituire în natură a imobilului notificat, Dosarul de despăgubire nr. 26873/CC a fost transmis la evaluator, iar evaluatorul a comunicat, cu Adresa nr. 62754 din 1 noiembrie 2011 că pentru efectuarea raportului de evaluare îi sunt necesare documente din care să rezulte compunerea „imobilului".
În aceste condiţii, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor va emite decizia reprezentând titlul de despăgubire numai după parcurgerea procedurii administrative prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, cu modificările şi completările ulterioare, cererea de chemare în judecată a reclamantului fiind în consecinţă neîntemeiată.
În fine, cu referire la cheltuielile de judecată stabilite prin hotărârea atacată, recurenta a apreciat că acordarea acestor cheltuieli este neîntemeiată prin raportare la obiectul cauzei, fiind vorba de o obligaţie de a face şi nu o obligaţie bănească. Mai mult, s-a relevat că Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor reprezintă Statul Român în litigiile ce vizează aplicarea Titlului VII din Legea nr. 247/2005, iar faţă de această împrejurare ea nu poate fi obligată să plătească în nume propriu cheltuielile de judecată, neexistând un buget în acest sens.
Prin concluziile scrise depuse la dosar intimatul C.C.M. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, precum şi obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Recursul este fondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.
Prin cererea înregistrată sub nr. 483/35/CA/2011 la Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul C.C.M. a solicitat amendarea conducătorilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor reprezentată de C.N.D. şi A.M.V., amendarea directorului P.M. din cadrul Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor, acordarea despăgubirilor pentru neexecutarea unei sentinţe judecătoreşti în valoare de 775.000 euro. Totodată, prin aceeaşi cerere, reclamantul C.C.M. a chemat în judecată Guvernul României şi Ministerul Finanţelor Publice, solicitând obligarea celor doi pârâţi la plata de despăgubiri în cuantum de 1.000.000 euro şi daune cominatorii de 1.000 euro pe zi de întârziere.
Prin Sentinţa nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 Curtea de Apel Oradea, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a dispus, printre altele, admiterea în parte a acţiunii reclamantului în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu consecinţa obligării pârâtei la plata unor despăgubiri pentru întârziere în cuantum de 1.000 RON pe zi de întârziere începând cu data de 9 iulie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi a aplicării conducătorului autorităţii publice - preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, începând cu data de 9 iulie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, „(1) Dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. (2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere". De asemenea, conform dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă, de instanţa de executare, la cererea reclamantului. Hotărârea se ia în camera de consiliu, de urgenţă, cu citarea părţilor".
Pe de altă parte, se reţine că, în scopul respectării principiului fundamental al procesului civil al contradictorialităţii şi implicit al dreptului la apărare, art. 85 C. proc. civ. - aplicabil şi în materia litigiilor de contencios administrativ potrivit art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 - prevede cu claritate că „Judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea şi înfăţişarea părţilor, afara numai dacă legea nu dispune altfel".
Se constată, în cauză, că a fost nesocotit de către instanţa de executare principiul contradictorialităţii, în condiţiile în care judecarea cererii reclamantului de a se aplica preşedintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, amenda de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere (începând cu data de 9 iulie 2011 şi până la executarea Deciziei nr. 3347 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal), s-a făcut fără ca această parte - căreia legiuitorul îi recunoaşte, prin art. 24 alin. (2) din legea contenciosului administrativ, calitate procesuală pasivă, sub aspectul amenzii pe zi de întârziere - să fie citată în proces. A fost încălcat, în acelaşi timp, şi principiul dreptului la apărare, preşedintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor nefiind în măsură să formuleze apărări şi să invoce eventuale excepţii.
În raport de cele mai sus arătate, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ. („când, prin hotărârea dată, instanţa a încălcat formele de procedură prevăzute sub sancţiunea nulităţii de art. 105 alin. (2)"), urmează a se dispune, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi a art. 312 alin. (1) - (3) şi art. 313 C. proc. civ., admiterea recursului declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia a II-a civilă şi de contencios administrativ şi fiscal, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinţei nr. 35/CA din 14 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Oradea, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 642/2012. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 698/2012. Contencios. Anulare act... → |
|---|
